March 28, 2024

Curentul International

Curentul International Magazine

VICTOR VLAD DELAMARINA (1870-1896)

4 min read

VICTOR VLAD DELAMARINA (1870-1896)

poet şi scriitor, remarcat mai ales prin poeziile sale scrise în dialect bănăţean.

Autor: Sorin Olariu

S-a născut pe 31 august 1870  în Satul-mic, azi localitatea Victor Vlad Delamarina, de lângă Lugoj, unde tatăl său, Ion Vlad, era pe atunci prim-pretor. Mama, Sofia Vlad, născută Rădulescu, provenea dintr-o familie de intelectuali din satul Chizătău, înrudită cu familia Bredicenilor.
Anul 1882 îl va marca pe scriitor prin moartea despoticului său tată, eveniment după care mama sa pleacă la Bucureşti iar Victor rămâne la Lugoj în grija bunicilor materni şi a unei mătuşi. Poetul visează să intre la şcoala militară: „Planul meu este să întru în şcoala militară din România”.
În toamna lui 1884 copilul de numai 14 ani face cunoştinţă cu Bucureştiul: este înscris la Colegiul Sf. Sava. Aici are ocazia să-l cunoască Eliade Rădulescu, şi îşi descoperă pasiunea pentru desen. O clipă este tentat chiar să urmeze cursurile şcolii de desen. În vizită la şcoala de belle-arte, din Bucureşti este primit de Theodor Aman.
În luna iulie 1892 este confirmat ofiţer şi îşi preia serviciul în primire ca sublocotenent de marină la Galaţi, apoi la Sulina, pe vasul Bistriţa. În 1893 face o călătorie mai lungă, bogată în impresii, pe crucişătorul Elisabeta.
În 1894, în ziarul timişorean „Dreptatea”, apar cele dintâi versuri şi note din călătoria pe bricul „Mircea”, semnate „Delamarina”.
În aprilie 1895 este înaintat la gradul de locotenent de marină. Bolnav de tuberculoză, şi agravândui-se boala, îşi ia un concediu mai lung şi este trimis de familie pentru tratament la sanatoriile de la Worishofen, Abbazia şi Meran.
Se pare că acum scrie însemnările autobiografice „Cartea vieţii mele”. Tot acum îşi definitivează acuarelele, pe baza schiţelor de călătorie, sperând din tot sufletul să devină pictor.
În aprilie 1896, simţindu-se tot mai slăbit, se întoarce din străinătate acasă. În drum spre Lugoj, poposeşte câteva zile la Budapesta, la Tiberiu Brediceanu, care îl înseninează cântându-i la pian melodii populare lugojene. Pe 15 mai 1896 încetează din viaţă la Pietroasa Mare, în apropiere de Satu-Mic. Avea 26 ani. A doua zi, petrecut de consăteni, trupul său neînsufleţit este dus într-un car cu boi şi înmormântat la Lugoj.

*

ĂL MĂI TARIE OM DÎN LUMIE

Trîmbiţ, dobe, larmă, chihot,
Fluier, strîgăt, rîs şî ropot…
Şie să fie?!… Şie să fie?!…
Iacă-n tîrg, “minajărie”!
O “comegie” d-a cu fiară
Şî-mprejur lumie şî ţară.

În căletcă, o măimucă
Baş ca omu, mînca nucă;
Alta, blăstămată, şoadă,
Şă ţînea numa’ în coadă
Ş-alcele, mînca-le-ar focu!
Nu-ş găsau o clipă locu.

Lupi, urşi, mîtă, oi, cornucie,
Fel dă fel dă joavini slucie;
Chiţorani, arişi şî vulturi,
Dă prîn lume, dîn ţînuturi
D-elea gîbe, d-elea răle,
Feri-mă, Doamne, dă iăle!
Mulce-am văz’t, pă bani, viedz binie.
Cum nu viege orişîşinie.
D’apăi l-am văzut anumie
P-“ăl măi tarie om dîn lumie”,
Care să jiuca cu lieii
Şi-i băcea dă-i lua tăţ zmieii!

Cui l-o doborî-n ţărînă
Işia că-i plăcieşce-n mînă
O hîrcie d-a d-o sută
Fără dă nişi o dispută.
Dar cum mi ce puni cu neamţu,
Care-n ghinţ îţ rupie lanţu?

Să loviau fişiorii-n coacie:
“Şinie-i? Ungie-i? Care poacie?”
Cînd d-odată, iacă-amaru!
Sandu Blegia, tăbăcaru,
Să sufulcă şî tuşăşcie,
Langă “comegianţ” să-opreşcie.

Să rîgea neamţu dă Sandu,
Dară Sandu, fişiorandu,
Mi-l cuprinsă dă suptsoară
Şî nu să lăsă cu “doară”.
Strînjie-l! Suşie-l! Zî-i pă numie!
Ălui mai tarie dîn lumie!

Gîfăia neamţu a sîlă,
Dar lu Blegia nu-i fu milă,
Hopa-ţupa, ţupa-hopa!
Ş-o găsît nemţoniu popa!
“Ţînie-l! lasă-l! Ia-l dă mînă!
Zdup, cu neamţu în ţărînă!

“Bravo! Sandu să trăiască!”
Dar cînd fu să îi plăcească,
Işie neamţu : “Abăr, fracie…
Nu să pringie că-i pă spacie!”
Vrea: că-i pungă şi că-i ceacă.
Suta zuitată s-o-facă!

“Nu ce jioşi cu minie, dragă!
“Asta, viedz, în cap ţ-o bagă!
“N-ascult vorbe io şî glumie,
“Cind mi-s io mai tare-n lumie!
“Ş-adă suta!” Işie Blegia, ‘
“Că dă nu,- ‘ţ fac prau comegia!!!”

Foto. Sorin Olariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.