Solidaritatea barbatilor

SOLIDARITATEA BARBATILOR

Autor: Carmen Catunescu

Un bun prieten s-a suparat pe mine de moarte, pentru ca am asociat un gest al lui cu al oricarui individ “unit în cuget si-n simtiri” cu toti cei de acelasi sex. Este un barbat sensibil si delicat, care stie sa se poarte cu femeile si, de aceea, îl cred sincer în supararea sa, ca adica l-am acuzat de ceva absolut nemeritat în numele ideii ca asa ar actiona gloata, cu atât mai mult cu cât personalitatea sa pregnanta, coplesitoare nu permite confuzie, ambiguitate, amestec în ordinar, comun, banal.
Totusi, solidaritatea barbatilor, ca si cea a femeilor, exista, în ciuda educatiei, bunelor maniere, purtarilor alese ori scolilor înalte. Nici un barbat nu trebuie sa se simta jignit, vexat, persecutat, frustrat, marginalizat, prigonit, asuprit, oropsit din aceasta cauza.
Orice fiinta umana este înzestrata la nastere cu instinct, inteligenta, chiar intuitie, care se vor dezvolta în functie de cultura, mediu, pregatire. Mai greu e cu instinctul, acest complex de reflexe înnascute, neconditionate, care asigura dezvoltarea organismului, alimentarea, reproducerea, apararea. Civilizatia îl mai slefuieste, nu în sensul de a-i da stralucire, ci de pierdere, estompare a unor calitati. Asigurându-i-se niste conditii, individul nu trebuie sa mai lupte pentru ele, devine mai comod, pierde din acuitate, agilitate, perspicacitate. Cu toate acestea, instinctul nu dispare. El functioneaza si transpare când, vorba zicalei, “ti-e lumea mai draga”.
Femeile si barbatii sunt doua specii diferite. Toata lumea e de acord ca suntem complementari, nu asemanatori. Gândim diferit si ne completam, ne împlinim unul prin celalalt. Ne cautam pentru a forma întregul, însa, de multe ori, nu uitam de unde am plecat. Ei, atunci se exercita, fara doar si poate, acest spirit de solidaritate. Nu e egoism, nu e proasta crestere, nu e meschinarie. E vorba, pur si simplu, de nevoia de protectie. Si atunci actionam instinctiv. Eu, de exemplu, am recunoscut sincer de atâtea ori ca, atunci când vad cersetorii pe strada, mi-e mila, mai degraba, de femei, decât de barbati. Chiar am discutat aprins cu o colega care zicea ca bietii barbati, pentru ei e mai greu sa cerseasca, decât pentru femei. Chiar m-am revoltat. Chiar am intervenit si i-am explicat cum de nu-si da seama ca o femeie e mai expusa, ca primejdiile sunt mai multe pentru o ea, decât pentru un el etc.
Asa cum nu puteam sa sufar sa aud ca un sot este întretinut, fie si temporar, de o sotie iubitoare, pentru ca, ma gândeam eu, un barbat poate sa munceasca oriunde, se poate angaja în cea mai umila slujba, pe când o femeie – nu. Sigur ca, stând si judecând simplu, limpede, îmi dau seama ca aici intervine spiritul meu de solidaritate cu toate femeile din lumea asta împotriva barbatilor.
Ani întregi mi-am moralizat o buna prietena, al carei sot, director de fabrica, a fost disponibilizat peste noapte, aratându-i ca-i inacceptabil sa stea acasa, când ar putea face orice. O femeie, da, dar un barbat?! Ea era de acord cu mine, ma aproba verbal, dar nici acum nu stiu ce era în sufletul ei. Cert e ca, între timp, si-au deschis o afacere, ce a devenit pe parcurs prospera si lucrurile s-au rezolvat. Ce s-ar fi întâmplat daca s-ar fi angajat pe un salariu de mizerie, consumându-si fortele într-o directie inutila?? Iar exemplele pot continua la nesfârsit. Asta se întâmpla în ceea ce priveste femeile.
Dar în cazul barbatilor? Aproape la fel. Solidaritatea lor se manifesta în lucrurile cele mai simple, ca si în cele mai complicate. Când vad o femeie la volan, ofteaza, claxoneaza, înjura, se lamenteaza: mama, ce catastrofa!… Fara ca aceasta sa faca, de exemplu, ceva deosebit… o întârziere de o fractiune de secunda la semafor, o ezitare la o intersectie… lucruri pe care si barbatii le fac în mod curent… Slava Domnului, eu am fost norocoasa, de douazeci de ani de când conduc, n-am fost claxonata sau înjurata, însa, circulând câteodata cu taxiul, auzeam frecvent injuriile soferilor când vedeau o persoana de gen feminin la volan…
Afirmam ca acest spirit de solidaritate se exercita mai ales din nevoia de protectie. Având o casnicie nefericita, cu o nevasta cicalitoare, cu un comportament frustrant, ai impresia ca toate femeile sunt ingrate, nesuferite, agasante. Devii prudent, ca sa nu fii ranit. Actionezi într-o alta relatie cu precautie. Devii circumspect cu toate celelalte, si sunt atâtea si atâtea cazuri. As fi curioasa sa vad cum functioneaza solidaritatea barbatilor într-o tara ca Germania, de exemplu, unde o femeie, având aceleasi atributii, raspundere, precum un barbat, nu este platita la fel, ci are salariul aproape jumatate…
Barbatii cer întelegere, protectie, sprijin. Dar nu întotdeauna si ofera. Ca si amicul despre care pomeneam la început. Îl rugasem de trei ori pentru un gest infim prin care sa ma sustina. Dar nu. El a preferat sa taca, sa uite, sa nu faca nimic. Pe parcurs, constientizând, s-a revoltat. Actionase din instinct. Fara sa-si dea seama. Educatia si prietenia si-au spus cuvântul mai târziu. S-ar putea ca prietenul acesta al meu sa nu fie real. Sa-l inventez eu, pentru a parea mai verosimil ceea ce expun. Totusi, dincolo de toate acestea, solidaritatea barbatilor exista. Ca si cea a femeilor.