Nu ne mai dati lectii de unitate!
3 min read
Românii din Ungaria
Autor: Eva Iova
Nu ne mai dati lectii de unitate!
De atâtea ori am auzit si de la Budapesta, si de la Bucuresti îndemnul „trebuie sa fiti uniti!”, încât eu una m-am scârbit deja si am încercat sa înteleg mesajul ascuns al acestuia. Si am ajuns la urmatoarea concluzie: aceasta idee fixa a politicienilor români si unguri nu este altceva decât o scuza pentru propria lor neputinta de a întelege problemele adevarate si a acorda ajutorul necesar comunitatii careia i se adreseaza. Exact asta se întâmpla si cu noi, românii din Ungaria. Primim sfatul de a fi uniti tocmai de la cei care sunt mult mai dezbinati decât noi. Pentru ca ei cred ca acest slogan suna bine si e numai bun pentru a transmite mincinoasa sugestie ca „o sa va ajutam când veti fi uniti”. Si totusi, cine cu cine sa se uneasca? De ce la Budapesta si la Bucuresti nu se unesc socialistii cu liberalii, sau democratii cu conservatorii? Sau bogatii cu saracii, sau credinciosii cu ateii? Sau homosexualii cu familistii? Sau de ce nu se uneste Partidul România Mare cu Uniunea Democrata Maghiara din România? Nu-i asa ca ar fi mult mai bine pentru toata lumea…
Democratia – caci se zice ca în asta traim – nu înseamna unitate! Democratia înseamna libertatea gândirii si a opiniei, drepturile sanselor egale, toleranta, si multe altele. Cum zicea Manfred Hausmann: „Democratie înseamna: a respecta regulile de joc chiar si atunci când nu este atent nici un arbitru.” Democratia nu înseamna nicidecum unitate. Nu înseamna ca trebuie sa gândim toti la fel, nu înseamna ca trebuie sa înghitim rabdator când cineva îsi bate joc de noi, de limba si cultura noastra, de neamul nostru.
Cu foarte putine exceptii, majoritatea politicienilor români si maghiari când vin la noi recurg la acest discurs pedagogicesc, de a ne da o lectie de unitate. Avem o veste poate surprinzatoare pentru ei: noi, românii din Ungaria suntem uniti!!! Un medic român de la spitalul din Jula întotdeauna este mai atent cu un bolnav român de la Micherechi sau Chitighaz sau Otlaca-Pusta. La noi, sentimentul de înrudire este foarte puternic. Noi tinem legaturile de rudenie pâna la gradul al 3-lea, 4-lea sau uneori si mai mult. La Chitighaz, de exemplu, se respecta reciproc si sunt uniti ortodocsii români cu baptistii români, pentru ca uneori sunt membri ai aceleiasi familii. La fel cum sunt uniti la Micherechi cultivatorii de castraveti cu cei de rosii. Dar sunt uniti si ortodocsii români bastinasi din Budapesta cu cei mai nou stabiliti în capitala ungara, care se roaga duminica de duminica împreuna în capela lasata pentru ei acum o suta de ani de catre marele Emanuil Gojdu.
Nu suntem însa si nici nu vom fi niciodata uniti cu cei care si-au tradat neamul si l-au vândut pe bani marunti. Precum nici cu acei fatarnici care se prefac în români numai pentru ca sa beneficieze de banii destinati comunitatii, pentru scopuri comunitare. Dar nu putem sa ne unim nici cu aceia care pun în fata interesele personale celor comunitare, ca de pilda atunci când este în joc viitorul unei scoli, al unei gradinite sau al unei redactii de ziar. Nu ne putem uni nici cu cei care vor sa creeze institutii noi în dauna unor institutii de jumatate de secol, functionale, cu renume, numai de dragul de a distruge. Si nu ne putem uni nici cu cei care cultiva cultul personalitatii, aducându-ne aminte de acele vremuri pe care cu totii vrem sa le uitam.
Deci, domnilor de la Budapesta si Bucuresti, va rugam din suflet, nu ne mai dati lectii de unitate!
(Redactor sef – Foaia Romaneasca – Ungaria)
