HAIKU
3 min readGabriela Genţiana Groza, o doamnă rafinată şi afabilă, scrie cu mult talent atât poezie cât şi proză, epigramă şi haiku.
Născută la Vadu Săpat în judeţul Prahova la data de 14 septembrie 1942, Gabriela Genţiana Groza îşi aminteşte cu multă plăcere de perioada copilăriei. Tatăl său, preotul Nicolae Martinescu, s-a născut la Constanţa şi acest fapt, au făcut ca vacanţele Gabrielei să fie cele mai frumoase momente petrecute la malul mării. Mai târziu, a devenit bihoreancă prin căsătoria cu domnul Groza, originar din Gurbediu. A activat ca profesoară de biologie, la Cluj, până în anul 2000 când a ieşit la pensie. Acum, are o bogată activitate alături de elevii care sub îndrumarea dânsei, studiază în cadrul Cenaclului Literar, încearcând să creeze cele mai frumoase pagini de poezie ori proză.
A fost premiată pentru epigramă şi haiku în ţară. În anul 2000 a luat Premiul al II-lea la Concursul Internaţional „Kusamakura” de haiku din Japonia. A publicat 15 volume de poezie, proză, epigramă şi haiku. Scrierile sale, sunt cuprinse în numeroase antologii.
Gabriela Genţiana Groza, prin toate aceste creaţii, ne transmite un mesaj sublim, acela că un gând frumos şi un cuvânt bun, îl putem aşeza fie sub formă de vers, fie sub formă de proză sau mai nou, prin sofisticatul haiku.
HAIKU
(I)
Zbor de pescăruşi-
în amurg pe faleză
nici urme de paşi
Cules de gutui-
primul an fără mama
plecată de-aici
Lungi şiruri de ciori
tăind cale prin burniţă
zboară niciunde
Leandrul bunicii-
lumina fulgerului
foarte aproape
După furtună
printre crinii în floare
singur motanul
Miez de Cireşar-
pe turla bisericii
poposind îngeri
Cântec de greier
captiv într-o lacrimă-
taina unei nopţi
(II)
O crizantemă
în cerdacul verii
vesteşte toamna
Bruma toamnei pictează
pe ram de migdal
soare auriu
Parfum de gutui-
pe drum alaiul
cu mirii în frunte
Păianjeni târzii
ţes vălul toamnei
în bolta de viţă
Ciorchini de struguri
zemuiesc printre frunze-
vrăjile toamnei
Marea Nordului-
creasta valului
răsturnată-n adâncuri
Fire de iarbă
în furca ţăranului-
îndată şi toamna
(III)
Nucile căzând
lângă casa bunicii-
lilieci în zigzag
Ceaţa ascunde
frunzişul molizilor-
câte suspine!
Chenare de fum-
vitralii de toamnă
sub paşii ariciului
Clopotul mânăstirii
alungă pe deal
urme de ceaţă
Ploaie căzută
pe gutui uitate
între frunze târzii
Uşa întredeschisă-
toamna rupând
pânza de păianjen
În porumbiştea uscată
ici-acolo câte-un bostan-
deasupra e ceaţa
(IV)
Ameţit de răşină
fluturele visează—
vârtej de polen
Murmurul sevei în măr—
imnul naturii
cântat în Prier
Cercuri pe apă—
dansează gâzele
în pădurea de alge
Pe zidul vechi al casei
fluture galben—
o licărire
Nimeni pe bancă în parc—
din pământ iese
cărăbuşul de mai
Bastonul bătrânului
lângă perete—
se-aprind licurici
Stropit de rouă—
busuiocul atinge
sânul fecioarei
(V)
S-au dus Babele-
miros de pământ reavăn
sfinţeşte livada
Pe geamul vagonului
lucesc picături-
zâmbet de prunc
Chitara şi flautul
îngemănate
cheamă berzele
Petale scuturate
lângă clepsidră-
clipiri de stele
O lăcrimioară
pe masa cabanei-
începutul uitării
Fântâna Naiadelor-
florile teiului
atinse de vânt
Azi la ospăţ
Mona Lisa e tristă-
lipsesc ghiocei
Carte închisă-
lângă nucul desfrunzit
speranţele sale
Raze la apus
pătrunzând printre gene-
purificare
Rătăcind în curcubeu
floarea de castan
tot mai uşoară
Cântă o mierlă-
caprifoi înmiresmând
casa natală
Copacul singuratic
în miez de toamnă în vis-
căldura casei
Miei rătăciţi de turmă-
versuri de haiku
ivite în zori
Rugă de seară-
lângă uşa templului
gutui japonez
O crizantemă
în cerdacul verii
anunţând bruma
————————————–
Gabriela Genţiana GROZA
Cluj-Napoca
decembrie 2012