Poezii în grai bănăţean

Poezii în grai bănăţean
Autor: Sorin Olariu (Michigan, SUA)

Moșu Sucă îi pă ducă

La moș Sucă-a lu Surducă vine popa Gin Butoară
Că dă astă gimineață bietu moș trăjea să moară.
– Bună sara, moș Surducă, hai năroc șî să trăieșci!
Dacă ai șeva pă suflet, poț ca ce spovegeșci.

Moșu-l cheamă măi doparce șî înșepe să să plângă
C-o fost zmău în cinereță, dar cu mincea cam nătângă.
– Vai ș-amar zâlili mele, n-am putut să stau fișior,
Ascultai dă gura lumii șe m-o zâs ca să mă-nsor.

Șic-atunși la bătrâneță când eșci c-un pișior în groapă
N-are șine să-ț aducă niși măcar un șol cu apă.
D-aia m-am luat muiere, am făcut șî trii copii
Ș-am șî șinși nepoț cum trăbă, uice-i, că îs toț ași!

P-asta-i bine, zâsă popa, înșercând să îl împașe,
Nu măi țâne supărare, fincă poț să mori în pașe.
– Cum agică, dom părince? Cum să nu m-oftic, că ăce!
Trag să mor, îs toț aișea, iară mie nu mi-i săce!

Vorbă nouă

Cu țăitungu supsioară șî uiaga dă răchie
Mă băgai frumos în șopru la nepotu meu, Ilie.
Că avea la el doi maistori, ăi pă care i-o năimit,
Unu la turnat țămentu ș-altu la văcăluit.

– Țușe-l uica, să îl țușe, l-am luat puțân doparce,
Vreu să-ț pun o întrăbare că ce șciu dă om cu carce.
Cum îi ca să fii precoșe? C-o șicit aiși nevasta
Șî n-am șciut dăloc a-i spune șe însamnă vorba asta.

– Păi precoce, uico dragă,-i dacă spuni dăspră copii
Că dă miși șciu să socoată șî să spună poezii.
Ei îs spuma-n lumea asta, d-aia îs așa dă rari,
Șciu să scrie, să șicească, baș ca oaminii ai mari.

– A! i-am spus mirat atunșea, păi ascultă-mă aiși,
Zâși că oaminii precoșe îs copii dășcepț dă miși?
Păi atunși șî io mi-s d-ăsta, vazăzâcă baș mi-s spuma,
Că la patru ani dă zâle io-aveam mincea dă acuma!

Cu lumea-n rând

Șiucurel a lu Plășintă, un băiat dân sat, dă trabă,
Era mort după Anuța, o veșină-naltă, slabă.
Șî-ntr-o zî măi pî la prânză când pășcea el neșce oi
Iacă-așa, c-o întâlnit-o pă cărarea dân zăvoi.

– Bună zâua, dragă Ano, îș luă inima-n ghinț,
M-am ghingit dă multă vreme să ce șer dî la părinț.
Sî îț spun ca să să șcie că nu beu, nu dohonesc,
Mi-s cumince șă mi-s harnic, d-aia vreu să le vorbesc.

– Bună zâua, Șiucurele! zâsă ea șî pă cărare
Tras-un gât dântr-o uiagă șî-ș aprinsă o țâgare.
P-ormă-i zâsă: – Dar năince, d-ai spunea tatii șî mumii
Traje-un fum ș-o-nghițâtură ca să intri-n rându lumii!

Foto. Sorin Olariu