Înaintașii credeau că „ziua de 27 octombrie o vor învăța copiii și nepoții noștri în școală”

Views Counter: 6

Înaintașii credeau că „ziua de 27 octombrie o vor învăța copiii și nepoții noștri în școală”

Autor: Maria Toacă (Cernăuţi, Nordul Bucovinei, Ucraina)

Dacă ne văd din ceruri, plâng cu lacrimi amare înaintași noștri. Nu este pentru timpurile de astăzi credința lor și nici această frază nu se încadrează în atmosfera de acum. E din gazeta „Glasul Bucovinei” nr. 3, 1918. De ce a fost atât de importantă această zi pentru românii din Bucovina? Pentru că la 27 octombrie a luat ființă Constituanta românească a Bucovinei, având drept îndemn: „La fapte mari cuvinte puține”. Mari au fost faptele, frumoase străbat din acele timpuri și cuvintele.

Iată un crâmpei din cuvântarea lui Iancu Flondor: „O iobăgie națională de aproape un secol și jumătate pe cât de dureroasă pe atât de rușinoasă e pe sfârșite. Poporul român din Bucovina e pe cale a sparge și a lepăda lanțul care i-a ferecat sufletul”.

Cum vor auzi elevii în școli despre evenimentul de la 27 octombrie 1918, „Glasul Bucovinei” scrie: „Glasul profesorilor lor de istorie se va înduioșa, istorisindu-le că de ziua Sfintei Paraschiva a anului 1918, în al cincilea an al războiului mondial, când românii din Bucovina, câți au mai rămas în acest colț de țară după secerișul morții și prigonirea foștilor stăpânitori, și-au trimis reprezentanții lor în Palatul național din Cernăuți, ca să împlinească cerința vremii”.

Foto. Sextil Pușcariu

Foto. Iancu Flondor

Istoria rămâne aşa cum a fost, indiferent dacă o cunoaştem, o recunoaştem în veritabila-i desfăşurare, ori nici nu ne pasă de evenimentele din trecut, împăcându-ne cu ce scriu şi cum o tratează străinii. Până la 28 noiembrie când Congresul General al Bucovinei a votat în unanimitate Unirea Bucovinei, au avut loc o serie de evenimente politice care au culminat cu istorica votare. 27 octombrie este ziua când din inițiativa lui Iancu Flondor și Sextil Pușcariu la Cernăuți s-a desfăşurat Marea Adunare Naţională Română sau, cum a mai rămas înscrisă în istorie, Adunarea Naţională Constituantă a Bucovinei. Ţinută sub preşedinţia lui Iancu Flondor, Adunarea a hotărât unirea cu România şi a ales un Consiliu Naţional pentru rezolvarea problemelor de organizare.

Câteva zile mai înainte, la 22 octombrie 1918, la Cernăuţi, a apărut primul număr al ziarului „Glasul Bucovinei”, unde Sextil Pușcariu publică editorialul intitulat „Ce vrem”. „Vrem să rămânem Români pe pământul nostru strămoșesc și să ne ocârmuim singuri, precum o cer interesele noastre românești”, se anunţa cea dintâi şi cea mai arzătoare dorinţă dintre priorităţile actului Unirii.

S-ar cere de evidenţiat în acest context că la acel moment Bucovina aparţinea Imperiului Habsburgic, care a răpit-o din trupul Moldovei în 1775. Edificator este şi faptul că, după Adunarea Constituantei Bucovinei de la 27 octombrie 1918, membrii Consiliului Național Român erau urmăriți de jandarmeria austriecilor, ca „trădători de ţară”, şi se încerca arestarea lor.