Conceptul de suprapopulare

Conceptul de suprapopulare

Autor: Camelia Morda Baciu (Roma, Italia)

Se vorbește tot mai mult despre suprapopularea planetei, devenit subiect de dezbateri și la masa liderilor politici ai planetei. Dar în ce constă acest concept? El apare atunci când populația unei specii depășește capacitatea de susținere ecologică a nișei din care face parte. Există o serie de factori care determină suprapopularea speciei umane: creșterea natalității, scăderea mortalității, imigrarea în anumite zone.

Cel mai timpuriu comentariu cunoscut despre rata natalității și creșterea populației, cea mai timpurie afirmație a conceptului de suprapopulare a aparținut filozofului chinez Han Fei Tzu, în 500 î.H. El spunea: „În timpurile vechi, oamenii erau puțini, dar bogați, și nu existau războaie. În ziua de astăzi, oamenii obișnuiesc să creadă că a avea cinci fii nu este prea mult. Fiecare fiu va avea la rândul său câte cinci fii ți înainte ca bunicul să moară există deja 25 de descendenți. Deci oamenii sunt mai mulți, iar bogățiile sunt mai puține; aceștia muncesc mult și primesc puțin. Viața unui popor depinde de existența unei cantități suficiente de hrană, nu de numărul de hrană.” Din antichitate se știa că suprapopularea poate duce la un biom nesustenabil și la epuizarea resurselor, ca o consecință a unei gestionări iresponsabile a resurselor naturale. Mai târziu, s-a pus în discuție protejarea ecosistemelor pentru siguranța bunăstării generațiilor prezente și viitoare.

Aristotel a subliniat necesitatea ca producția alimentară să țină pasul cu creșterea populației. „Când există prea mulți fermieri, creșterea este una bună; când există prea mulți mecanici și muncitori, aceasta este una rea.” Îngrijorarea filozofilor era justificată. Populația lumii a crescut constant de la trei milioane în 10.000î.H. la 250 de milioane în timpul lui Hristos.

În timpurile moderne, persoana care a făcut cel mai mult pentru a atrage atenția asupra pericolelor suprapopulării a fost Thomas Malthus. În 1798, la vârsta de 32 de ani, el și-a publicat marea lucrare, Eseu asupra principiului populației. În această carte de referință, Malthus a susținut că viziunea optimistă în privința populației este lipsită de temei, întrucât cifra populației are tendința de a crește mai repede decât numărul mijloacelor necesare pentru întreținerea sa. Producția de mâncare crește în progresie aritmetică, în timp ce populația crește în progresie geomerică. În altă ordine de idei, populația umană va crește până când nu va mai rămâne deloc mâncare sau până când nu apare o altă încercare precum ciuma sau războiul, iar apoi va intra în colaps prin înfometare. Malthaus a fost considerat ca fiind lipsit de inimă și neliberal, mai ales după afirmația că rata natalității ar putea fi redusă prin abstinență sexuală. Dar oare Malthaus se înșela? Ideile malthusiene aveau să influențeze un număr mare de economiști și ecologiști importanți în timpul anilor 1960 și 1970. Aceștia au argumentat că rasa umană se confruntă cu o „explozie a populației”, în urma căreia înfometarea generală era inevitabilă.

Astăzi, planeta găzduiește aproximativ 8.000.000.000 de locuitori. Din statistici reiese o medie lunară de 6.000.000 noi nașteri.

Suprapopularea planetei a fost întreruptă doar de dezastre naturale, războaie, epidemii, inundații, incendii, degradarea mediului, când numărul populației scădea dramatic. Însă fenomenul a continuat și se estimează că populația globală va ajunge la 9,7 miliarde până în 2050. Nina Fedorof, un cercetător american a afirmat că „Pământul este deja suprapopulat și nu mai face față numărului mare de locuitori.” Ea a declarat reporterilor BBC că numărul de oameni de pe Terra depășește cu mult posibilitățile planetei. Totodată, a evidențiat necesitatea de a exploata „teritoriile sălbatice” și sursele de apă. După radicala afirmație a Ninei Fedorof, o altă teorie vine în apărarea populației. Profesorul Erle Ellis, de la Universitatea din Maryland, susține că „Suprapopularea nu este adevărata problemă.” Referitor la consecințele suprapopulării, Mosher și Morse argumentează că lipsa de hrană nu este rezultatul aglomerării umane, ci al inegalității și sărăciei:” Foamea nu e un fenomen natural, ci un eșec politic catastrofal.”

Istoria ne arată că umanitatea s-a confruntat de-a lungul timpului cu numeroase epidemii care au avut consecințe asupra populației, uneori mai puțin, alteori, devastatoare. În anul 2020, ne-am confruntat cu o pandemie care a destabilizat întreg mapamondul. S-au vehiculat diverse teorii, despre cauza și efectul acesteia. Una dintre supoziții a fost aceea că s-a dorit o scădere a populației, mai ales, în rândurile vârstnicilor, a pensionarilor care nu mai reprezintă populația activă, ci o cheltuială considerabilă a fiecărui stat. La ora respectivă, apărea în presă o știre șocantă, că „O mână de oameni bogați încearcă să depopuleze planeta, astfel încât ei să beneficieze de mai multe resurse – teoria conspiraționistă a depopulării circulă deja de câțiva ani.” Adevărat sau nu, această pandemie a lovit în primul rând categoria de vârstă înaintată, fiind cea mai vulnerabilă, dar și alte grupe de vârstă.

Între Europa și America, există o diferență a declinului demografic. Presa americană ignoră acest aspect, susținând că americanii nu se confruntă cu fenomenul respectiv. Motivul este că Statele Unite ale Americii sunt beneficiarii unei imigrări masive, ceea ce a ajutat mult la populare, deoarece femeile imigrante dau naștere la mulți copii.

Dacă europenii și americanii se întrec în creșteri demografice, în Africa se preconizează o scădere până în 2070, motivul fiind sărăcia țărilor africane.

Scriitorul Michio Kaku, în cartea sa Viitorul omenirii scrie că civilizația umană se află pe punctul de a se extinde dincolo de pământ. Nu mai e doar o posibilitate, a devenit o necesitate: fie că vom fi forțați de schimbările climatice, de epuizarea resurselor sau de catastrofe viitoare care ne vor obliga să părăsim planeta, este sigur că, într-o bună zi, vom ajunge să locuim printre stele. Oare, să se ajungă până acolo, la părăsirea planetei?

Un lucru este cert: viitorul omenirii depinde în mare măsură de știință și de progresul tehnologic. Dar o contribuție importantă o va avea situația economică, politică și culturală a fiecărei țări.

Foto. Camelia Morda Baciu