Deceniul Unirii

Deceniul Unirii

Autor: Nicolae Dabija (1948-2021)

(Articol scris în data de 3 Aprilie 2024)

Cuvântul Unire face parte din vocabularul lui Dumnezeu.

În Psalmul 132 se spune, parcă despre noi: „Iată ce-i frumos nespus,/ Iată vestea cea mai bună/ Dorită de Cel de Sus:/ Fraţii să fie împreună!”

Iisus Hristos se ruga astfel: „Părinte, Mă rog ca toţi să fie una…” (Ioan, 17, 21).

E o chemare şi pentru românii de o parte şi de alta a Prutului: ca toţi să fie una.

Numai aşa vom izbândi.

Numai aşa noi vom fi noi (chiar şi în sens de înnoire).

Unirea, confrăţia, conlucrarea se afirmă că vin de la Dumnezeu, pe când discordia, neunirea, separarea vin de la Diavol.

Sunt convins că cei care cultivă diferenţele dintre fraţi fac lucrarea Celui Rău.

Suntem fii ai aceleiaşi limbi: Limba Română, suntem fii ai aceleiaşi Patrii: Patria Română.

Manifestările consacrate împlinirii a 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă, România, ne-au convins că tot mai multă lume îşi dă seama că numai împreună cu Ţara spaţiul dintre Prut şi până dincolo de Nistru are viitor.

Se ştie că până la 27 martie 1918 unirea cu România a fost votată pe judeţe (la 3 martie 1918 – judeţul Bălţi, la 13 martie – judeţul Soroca, la 25 martie – judeţul Orhei…).

La multiplele întâlniri pe care le-am avut, împreună cu colegii mei din cadrul FDRM, prin localităţile republicii, atunci când vorbeam de acest precedent, mai mulţi concetăţeni ne întrebau, plini de o frumoasă naivitate: dar noi am putea să unim mai întâi satul nostru, raionul nostru la Europa, la România?!

Disperată, lumea noastră caută soluţii. Drept exemplu în acest sens servindu-le generaţia de la 1918.

Peste zece ani, la 27 martie 2018, se vor împlini o sută de ani de la Marea Unire.

Forul Democrat al Românilor din R.Moldova a propus ca deceniul care urmează să fie declarat Deceniul Unirii, deceniu în care să fie inaugurate în oraşele şi satele basarabene: Parcuri şi Alei care să poarte numele membrilor Sfatului Ţării, Pieţe ale Unirii, cu dezvelirea ulterioară a unor Monumente ale Unirii, aşa cum au procedat în acest 27 martie consilierii din Ialoveni, precum şi muzee ale Unirii; inaugurarea de busturi şi statui, acordarea de nume unor străzi şi unor instituţii de învăţământ consacrate înaintaşilor în fiecare dintre localităţile unde aceştia au văzut lumina zilei; să edităm cărţi, medalioane, albume, să facem insigne, timbre poştale, să scoatem la lumină documente de arhivă, să înveşnicim numele celora care au votat revenirea Basarabiei la trupul Ţării ş.a.m.d., toate acestea urmând să se soldeze cu împlinirea visului generaţiei de la 1918: reîntregirea Patriei.

Tot în această perioadă urmând ca:

• alegerile din 2009 să reabiliteze idealurile generaţiei de la 1918;
• faptele înaintaşilor să devină pentru generaţiile tinere exemplu de curaj şi patriotism, unul demn de a fi urmat;
• să fie condamnat la nivel de stat, de către guvernele şi parlamentele Republicii Moldova şi ale României, Pactul criminal Ribbentrop-Molotov, cu înlăturarea consecinţelor acestuia;
• să fie repuşi în drepturile abuziv confiscate de către invazia sovietică toţi cetăţenii României şi urmaşii acestora din actuala Republică Moldova şi din alte teritorii româneşti;
• să fie restabilită unitatea teritorială a poporului român.
• Ş.a.

FDRM a lansat iniţiativa „Jos sârma ghimpată de pe Prut”. E o acţiune cu mult mai largă decât s-ar crede.

Indiscutabil, sârma ghimpată care mai trece pe la mijloc de Ţară trebuie scoasă. Şi cât mai curând.

Ar fi însă mult mai trist dacă sârma ghimpată de la Prut ar fi înlăturată, iar sârma ghimpată din sufletele multora dintre consângenii noştri – nu.

Pe aceasta ar trebui s-o scoatem mai întâi. Fără o unire spirituală, o unire teritorială devine anevoioasă.

Cea dintâi depinde de noi. De fiecare în parte. Ea nu mai depinde de oamenii politici, care, se pare, au cu totul alte scopuri.

Reunirea mult visată nu ne-o va dărui nimeni. Pentru ea trebuie să muncim. Fiecare dintre noi având datoria de a se întreba: dar eu ce-am făcut pentru reunire?! Ce-am făcut pentru a-mi ajuta şi salva semenul cu conştiinţa deformată?!

La 27 martie 2008, cei peste 1.200 de participanţi la manifestarea „90 de ani de la Marea Unire”, care a avut loc la Centrul Cultural LeoGrand din Chişinău, au reconfirmat prin votul lor Actul Unirii Basarabiei cu România de la 27 martie 1918, precum şi Declaraţia Adunării Solemne închinate acestui jubileu, care vorbeşte de „Legalizarea condiţiilor de reunire necondiţionată a Basarabiei cu România după modelul german”.

Menţionăm în mod special faptul că Adunarea Festivă a fost una reprezentativă, la ea participând cetăţeni din toate raioanele republicii (conducerile celor 40 de filiale ale FDRM), intelectuali de frunte ai republicii, foşti miniştri, foşti şi actuali deputaţi, preşedinţi a opt partide de orientare democratică, ceea ce ne îndeamnă să-i acordăm acestei Adunări Festive importanţa unei Adunări Constituante.

Ea a votat reunirea Republicii Moldova cu România.

Niciun vot n-a fost împotrivă.

Nicio abţinere.

Declaraţiile finale ale acestei Adunări Constituante vor fi traduse şi depuse la Ambasadele marilor puteri europene de la Chişinău, inclusiv la cele ale Federaţiei Ruse şi Germaniei, cele două state-autoare ale Pactului criminal Ribbentrop-Molotov, dar şi la cele ale SUA, Franţei ş.a.

Ca acestea cel puţin să cunoască aspiraţiile populaţiei din această aşchie de Europă de dincoace de Europa.

Conform Declaraţiei Adunării Constituante din 27 martie 2008, Basarabia nu mai este un teritoriu înstrăinat pentru totdeauna, ci un teritoriu înstrăinat temporar.

Şi acest lucru trebuie să-l ştie toată lumea.

Foto. Nicolae Dabija