DE ZIUA TA FEMEIE (POEME)

DE ZIUA TA FEMEIE (POEME)

Valeriu CERCEL

8 MARTIE

De ziua ta femeie, de eşti mamă sau fică,

Ori metamorfozată în soacră mare, mică,

Doresc la fiecare un cer fără de nori,

Lângă acela care v-aduce astăzi flori,

Şi mulţi ani, fericire, căci fără voi n-am şti

Ce-i patima-n iubire, sau ce-i a pătimi,

Ce simte un bărbat, călcându-i neuronii

În fiecare zi, mai des ca pantalonii,

Cum flacăra-i dogoare, şi cât de exaltată

E inima ce-i sare, când soacra se arată,

Şi sângele-i cum fierbe umplându-se de ape

De-a voastră gură dulce când caută să scape;    

Că, cine-n lume oare, când nu face prezenţă,

Îl cată-n disperare la morgă sau urgenţă (?!)

Ca-n zori, fără de ghete, palton sau fără bască,

S-apară cu buchete de Panciu sau Fetească (!)

Şi cin’ l-ar mai păzi, de n-aţi fi voi de strajă,

Să cadă,-n noapte, zi, la altele în mreajă,

Sau cin’ l-ar îmbrăca, frumos, la patru ace,

Când el e programat doar ca să se dezbrace (?!)

Căci de-aia lui, săracul, scurtat şi de o coastă,

I-a dat Domnul, cu sacul, noroc de o nevastă,

Făcută să apară, în prag, de soare plină,

Chiar şi când plouă-afară, în ziua de chenzină,

Iar seara, la culcare, ca-n clipa cea dintâi,

Să-l scoată, iubitoare, un ceas de sub călcâi,

Şi-n gingaşe cuvinte, în toi când e amorul,

Să dea, i-aduce-aminte, în zori cu-aspiratorul.

Prin piaţă-apoi o tură, că lista-i pe hârtie,

Şi-n drum, pe scurtătură, şi pe la florărie….

Da’ nu cumva să uite, să ia nişte Cotnar’,

Ca astăzi, cu băieţii, să-nchine un pahar,

Fi’nd ziua când femeia, cât viaţa e de grea,    

I-aduce lui aminte, că are-o zi şi ea,  

Căci altfel, el confuz, nici eu nu-ş’ ce să spui,  

Ar crede, cum se vede, că toate-s ale lui !  

DE ZIUA TA

Când te-a adus pe lume

Femeie,-ntâia oară,

A aşezat Pământul

Şi Soarele pe cer,

Vestind parcă anume

Întâia primăvară,

Din clopoţei şi-n trilul

De aripi şi mister;

Cu aur pe cosiţe

S-aduci zorii în casă

Şi bolţilor de stele

Doi ochi, ţi-a dat, de vis,

În sâni ţi-a pus bobiţe

Cu iz de tămâioasă

Şi cămp de viorele

Pe ii din paradis;

Din razele de Lună,

Prin ram de tei în floare,

Ţi-a împletit cuvinte

În vers ca niciodat’

Şi din a Lui fântână,

Căldare cu căldare,

În jurul tău, fierbinte

Iubire-a presărat,

Ca din sămânţa-ţi vie,

Căci asta I-a fost vrerea,

Cum naşte pâine norul

Din spic de el udat,

Ţi-a dat spre bucurie

La fel, să porţi durerea

Izvorului din pântec

De viaţă nesecat;

Tu Evă, Mărioară,

Sau orişicare eşti,

O stea-n Calea Lactee

Sau floare pe răzor,

Ca-n prima primăvară

În veci să ne trăieşti,

Fecioară, tu femeie,

Tu mama tuturor!

VALENTINE’S DAY

În fiecare an sǎrbǎtorim

De sfântul Valentin, cu pompǎ mare,

Iubirea şi pe cei care-i iubim,

Cu daruri, sǎrutǎri şi o urare,

Iar eu, cǎ-s iubǎreţ de mititel,

Fǎrǎ sǎ fac nicicum discriminare,

O listǎ am de ani în portofel

Cumva sǎ nu produc vreo eroare:

Iubitei mele, ce-o iubesc cu foc,

I-am luat cadou, şi-o spun fǎrǎ ruşine,

Înc-un inel, cu piatrǎ la mijloc,

Fi’n’cǎ-s nebun, da’ şi ea dupǎ mine,

Lu’ şefa mea, îi duc nişte bomboane

De ciocolatǎ, s-o mai îndulcesc…

Sincer sǎ fiu, când nu-i în bune toane

Mai am şi altceva s-o liniştesc,

Apoi pe listǎ-i a mea secretarǎ,

Ce-mi ţine socotelile la zi,

Am sǎ o scot la restaurant disearǎ,

Ce-o zice lumea, nici nu voi a şti;

Mai e şi o artistǎ-n viaţa mea,

Care mǎ joacǎ numai cum ea ştie,

Pentru talentul care zace-n ea

Îi dǎruiesc sǎruturi, peste-o mie;

Acuma eu, am şi nişte copii,

Iar pe-a lor mamǎ la fel o iubesc,

Sǎ-i amintesc ce mult, ‘n-aceastǎ zi

Florile lumii toate-i dǎruiesc,

Dar cel mai mult, ce-o am la inimioarǎ

Cǎ nici nu pot trǎi fǎrǎ de ea

Şi o iubesc la fel ca prima oarǎ

De-atâţia ani, e nevestica mea;

Pe ea de fapt, nici n-am pus-o pe listǎ

Şi-am sǎ vǎ spun, sǎ n-ajung de ocarǎ:

Ea mi-e iubitǎ, mamǎ şi artistǎ,

Ea mi-este şefǎ (sub) şi secretarǎ!

———————- 

Numai iubire si pace !

Valeriu CERCEL

8 Martie 2010