Cu roua istoriei pe tricolor, răsare soarele la mormântul lui Iancu Flondor

Cu roua istoriei pe tricolor, răsare soarele la mormântul lui Iancu Flondor

Autor: Maria Toacă (Cernăuţi, Nordul Bucovinei, Ucraina)

L-a fericit Dumnezeu pe Iancu Flondor după moarte, lăsându-l să-și doarmă somnul pe moșia sa din Storojineț, lângă Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, unde au răsunat și se înalță rugăciuni către Domnul Sfânt. Întotdeauna vreun bun creștin a trecut cu amintirea pe lângă mormântul său și nu se ofilesc florile la crucea ce-i veghează veșnica odihnă. Și i-a mai dăruit norocul să-și vadă visul împlinit, Țara Mare și Unită, fără a se confrunta cu umilința suferită de fratele său Nicu Flondor, care a fost impus să predea Cernăuțiul ocupanților sovietici.

Astăzi (3 august, n.n.), însă, nu vom vorbi despre moarte, pentru că e ziua nașterii lui Iancu Flondor, moment potrivit să-i evocăm pe patrioții adevărați, fenomen rar întâlnit nu doar în timpurile noastre, ci și în trecutul ce ni se pare mai puțin pătat de lașitate. Unele surse indică 16 august ca data nașterii lui Iancu Cavaler de Flondor, cu rădăcini în vechiul neam românesc Albota. Oricum, nu e atât de importantă data din calendar, ci ceea ce cunoaștem despte faptele acestui boier de un curaj excepțional și cum îi urmăm îndemnul lăsat prin exemplul vieţii sale: să nu dormim cât mai suntem vii. Mă gândesc cât de mult ar merita să-i poarte numele o stradă din Cernăuți, din Storojineț. Faptele sale, înscrise în cele mai semețe pagini de istorie a neamului, curajul de a se opune autorităților austriece, refuzul de a se ascunde în Regatul României când era amenințat să-și piardă libertatea, lupta pe viață și pe moarte pentru idealul unirii – toate ne arată că Iancu Flondor a fost un caracter puternic. În pofida dezamăgirilor din ultimii ani de viață, Iancu Cavaler de Flondor a fost un mare optimist. Un om care n-are încredere în sine nu-i în stare să meargă neabătut spre atingerea scopului. La vârsta de 33 de ani a fost ales în Dieta Bucovinei, începând de pe atunci lupta pentru bunăstarea țăranilor, pentru dreptul românilor la limba maternă nu doar în școli, ci și în structurile administrative. A știut să convingă, să unească pentru cauza românească și alte etnii din Bucovina, care aveau încredere în el și numai datorită autorității sale au votat cu românii Unirea. Iancu Flondor și-a asumat pe deplin lupta românilor pentru unirea cu Țara, declarând de repetate ori că este gata să jertfească totul pentru înfăptuirea voinței poporului român. În pofida dezamăgirilor, a dramelor zguduitoare din ultimii ani ai vieții, boierul de la Storojineț rămâne un învingător în istorie – pentru că a realizat visul Bucovinei, pentru că a câştigat el, dar nu renegatul „român” Aurel Onciul, căruia i-a reproşat când acela căuta să-l convertească la ideea împărţirii Bucovinei: „Eu nu lupt pentru moşia mea, ci pentru aceea a poporului meu şi al dumitale, aşa cum am moştenit-o şi am stăpânit-o până când au venit tâlharii peste noi”.

A avut momente când s-a retras, învins de decepții, dar nu din cauza slăbiciunilor, ci a principiilor sale de fier, a incapacității de a pactiza cu cei ce umblau cu fundul în două și mai multe lutrii. Anul 1904 a fost unul deosebit de greu pentru Iancu Flondor. Din cauza imposibilității de a-și promova idealurile politice, el s-a retras de la conducerea Partidului Poporal Național și n-a mai candidat pentru un nou mandat în Dieta Bucovinei. Același 1904 a fost un an memorabil în viața românilor bucovineni. La împlinirea a 4 secole de la trecerea la cele veșnice a Sfântului Ștefan cel Mare, românii din provinciile din afara Țării, ca și în 1871, s-au întâlnit la Putna, șă-și manifeste identitatea și aspirațiile, proslăvindu-l pe Voievod. Nici la 1904, Putna cu osemintele sfinte, nu era în trupul României, fapt ce-i atribuia evenimentului o semnificație de simbol național. „Părea că nu toată Bucovina e în picioare, dar tot ce e român în Bucovina e aici”, scria un participant. Numai Iancu Flondor nu s-a aflat printre cei 20 mii de români câți se spune că au fost atunci la mormântul Marelui Ștefan. El nu putea să accepte compromisul cu cei care converteau contra românilor din Bucovina. Iancu Flondor a renunțat să participe la serbare, aflând că au fost invitați „și deputații ruteni Pihuleak, Nekolay Wassilko, dar mai ales trădătorul neamului Florea Lupu.”. Persoanele numite sunt cei mai aprigi și mai detestabili dușmani ai neamului nostru și prin urmare a[i] memoriei lui Ștefan cel Mare”, îi scria unchiului său, Doxuță Hurmuzachi.

Astăzi, când le-am pierdut aproape pe toate pentru câte a luptat Iancu Flondor, ne alinăm tristețea că măcar la mormântul său flutură Tricolorul, ca un reper la visele și speranțele noastre.

Foto. Maria Toacă