Dacă politichie nu e nimic nu e!… cu Tudor Petruț – Dacă nu ești FOB atunci ești FIL

Dacă politichie nu e nimic nu e!… cu Tudor Petruț – Dacă nu ești FOB atunci ești FIL

Autor: Tudor Petruţ (California)

După atâția ani, milioane de cadavre, milioane de refugiați, orașe și sate distruse, legături economice esențiale și benefice obliterate, o situație instabilă care afectează un continent întreg, și nu în ultimul rând periculoasa polarizare a relațiilor internaționale, totul și mai mult decât atât trebuie re-evaluat într-o necesară colaborare multi-națională a cărei rezultat trebuie să fie încetarea ostilităților pe frontul ucrainean. Și participarea egală a părților la masa negocierilor, sub monitorizarea celor care pot garanta aplicarea echidistantă a rezultatelor acestor negocieri. Marea majoritate a publicului este de acord cu această stare de fapt.

Ceea ce contează este un scop comun și necesar, o pace durabilă, bazată pe înțelegere și respect mutual în comunitatea euro-atlantică. Pentru că, indiferent de perspectiva politico-ideologică, Rusia face parte din zona pan-europeană și soluția de lungă durată nu este marginalizarea ei, sau un nou război rece. Această posibilă incluziune este remarcată din ce în ce mai des de comentatori și analiști politici americani. Ceea ce, bineînțeles, îi singularizează în opiniile majorității mass-media (de partid și de stat) ca rusofili.

Ceea ce nu contează este cine a generat tensiunile politice care au declanșat agresiunea armată rusească și începerea ostilităților. În fapt, Rusia președintelui Vladimir Putin a invadat o țară vecină. Dacă punem punct aici suntem rusofobi. Putem să amintim, cum a fost consemnat de analiști politici, istorici sau în cărți publicate, că politica americană post-Crimeea a fost destabilizarea politică a Rusiei cu scopul de a-l debarasa pe dictatorul Putin din interior. Putem să amintim că alianța trans-atlantică i-a tot amăgit pe ucraineni cu NATO – în vreme ce evident Ucraina nu îndeplinea condițiile de aderare – ca să se audă clar și răspicat la Moscova. Și Moscova a reacționat. Rușii au atacat și alianța, în frunte cu SUA, au tergiversat acțiunile concrete. Politica americană a momentului a fost să-i lase pe atacatori să-și consume toate resursele umane și militare – pentru că în analiza americană rușii nu aveau resursele necesare pentru o agresiune de durată – și prin subminarea până la sufocare a economiei și sub presiunea populară scăpăm de Putin. Dacă aduci în discuție aceste amănunte, trebuie că ești rusofil.

În declarații când bombastice când belicoase, majoritatea politicienilor de stânga din lumea vestică au afirmat că prin eroismul ucrainean și miliarde de dolari în ajutor economic și militar, Ucraina îi va căsăpi pe agresori, va elibera teritoriile ocupate, inclusiv Crimeea, și va împinge Rusia la marginea prăpastiei. Politicienii rusofobi și aliații lor din o parte din mass-media au negat realitățile de pe front și n-au recunoscut că au greșit în calculele lor despre capacitatea militar-industrială a Rusiei. Unii analiști militari și comentatori, apoi și din ce în ce mai mulți politicieni republicani americani au avertizat că un război prelungit nu poate fi susținut și pare să nu mai aibă nici un sens, mai ales că erau indicații încă de la început că rușii o să cucerească teritorii pe care nu o să le mai dea niciodată înapoi. Acesta a devenit grupul rusofil înfierat în presă.

Și așa mai departe…

Războiul din Ucraina și consecințele în plan internațional, inclusiv un potențial parcurs către o pace negociată și încheierea ostilităților, a devenit, ca mai orice în divizata lume modernă americană, un motiv de ciocnire ideologică, în care democrații sunt rusofobi și republicanii rusofili, în frunte cu unealta Moscovei, cunoscut ca și președinte de stat, Donald Trump. Iar majoritatea presei centrale (din ce în ce mai clar asimilată de stânga politică americană) nu pierde nici o ocazie să ne amintească că cine nu e rusofob e împotriva noastră, adică rusofil.

Până la urmă, când ideologii de ambe direcții se vor trezi la realitate (dacă mai pot să se trezească la realitate), vor descoperi că, de fapt, dacă nu ești FOB ești FIL sau invers este de-o banalitate dezarmantă.

Foto. Tudor Petruţ