Poezii în grai bănăţean

Poezii în grai bănăţean
Sorin Olariu (Michigan, SUA)

Trai pă vătrai

Stăceam șî io trâncit p-un scamn, pă cât eram dă lat șî lung,
Ca omu care-i penzionar, șicind frumos dântr-un țăitung.
Nepotu-miu-al dă șapce ani în ușă să ivi, grăbit,
Cu-ochețî-ai rotogoli pă nas șî-n mâni cu leptopu pornit.

– Bunicule, i-agevărat c-aveam atunși în comunism
Nivel dă trai cu mult măi sus dăcât acu-n capitalism?
Că uice, baș acu șiceșc șe scriu d-o vreme pă Feibúc
Postașii-ai dă-i beșcelesc pă domnii care ne conduc.

– Nepoace dragă, drept să-ț spun, aveam noi un nivel dă trai
Măi nalt dăcât americanii, dar vez, avea un sângur bai,
Șî d-aia ne-am șî răzvrăcit, că uice-a naibilor nivel
Atât dă sus l-or răgicat dă n-am ajiuns nișicum la el!

Plină-i lumea dă menuni

Dup-un an dă cătănie s-o întors na Nielu-acasă,
Dar să vez menunea lumii, că muierea lui îi groasă.
– Șe-ai rămas în prag ca prostu? Îl luă la rost nevasta,
Că dă doru tău, bărbace, s-o-ntâmplat menunea asta!

Șcii potreaua tă dân cuină? Tot uitându-mă la ea,
Uice că șî fără fără cine am rămas acuma grea.
Iar d-o fi feșior sau fată, numa Dumnezău măi șcie,
Tot șe pot să-ț spun acuma-i c-o să nasc dă Sâncilie.

Nielu zâsă: – Fir-ar ele bănuieli șî suspișiuni,
C-am trăit s-o văd șî p-asta, a măi mare dân menuni.
Hai atunși să ne petreșem, adu sarmili șî vinu,
Bine că n-o fost în cuină v-o potrea d-a lu veșinu!

(Publicat în Curentul Internaţional, Anul XXV, Nr. 528, 2024, p.19)

Foto. Sorin Olariu