Little Romania sau Clevelandul românilor. Scurtă privire asupra istoriei românilor din Cleveland, Ohio

Little Romania sau Clevelandul românilor. Scurtă privire asupra istoriei românilor din Cleveland, Ohio

Pr.dr. Petru Stînea & Carmen Stînea

(Cleveland, Ohio, SUA)

În perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, când românii au început să pătrundă în număr mare în America, orașul Cleveland a devenit o țintă pentru aceștia, datorită faptului că era unul dintre orașele americane puternic industrializate, cu o mare ofertă de locuri de muncă.

Românii emigrați în acest oraș proveneau, în mare parte, din regiunile Alba Inferioară, Făgăraș și Târnave, dar și din partea de Nord-Est a Transilvaniei, Sălaj și Satu-Mare. Foarte mulți dintre ei s-au așezat în partea de vest a Clevelandului în zona cuprinsă între străzile W 45 și W 65, pe ambele părți ale bulevardului Detroit, aproape de centrul orașului (downtown) și de lacul Erie, datorită faptului că această zonă era puternic industrializată iar nou-sosiții își puteau găsi de lucru ușor. Comunitatea a crescut și s-a fortificat în anii imediat următori, mărturie a acestui fapt fiind și impresiile lăsate de către Nicolae Iorga în urma vizitei lui la Cleveland din anul 1930: „…Dincolo de pod… începe cartierul celor vreo trei mii de români strânși împreună așa de mult, casă de casă, încât ei numesc în glumă „strada București” (bulevardul Detroit) una din vastele artere care străbat acest cartier”.

Au mai existat însă câteva zone compacte de români, una dintre ele fiind zona cuprinsă între străzile E 65 și Saint Claire. Altele, de dimensiuni mai reduse au existat în Collinwood și în partea de est a Lakewoodului.

Cel mai puternic neighborhood românesc rămâne însă cel din zona de vest a orașului, cunoscut și sub numele de Little Romania, devenit în scurt timp principalul centru românesc din America. În această zonă a Clevelandului a luat naștere prima biserică românească, Biserica Greco-Catolică „Sfânta Elena”, (1906), Societatea „Carpatina”, care a apărut la aceeași dată cu Societatea „Vulturul” din Homestead, 2 noiembrie 1902, ideea primelor asociații fraternale, Uniunea și Liga Societăților Românești din America, primul ziar românesc, „Românul”, 1905, urmat în anul 1906 de ziarul „America” și prima bancă, „Pionierul”, fondată în anul 1922.

Foto. Biserica Greco-Catolică Română din Cleveland. Cea mai veche biserică românească din SUA, fondatã în 1905

Românii veniți în Cleveland s-au așezat în acest areal pentru că aici funcționau cîteva fabrici Edgewater Battery Plant (1890-1980), Westinghouse (1894-1994), General Electric, (1901-actualmente), American Ship Building (1888-1995). Inițial, nou veniții erau cu preponderență bărbați tineri, până în 40 de ani care nu au avut intenția să rămână în America. Ei locuiau în boarding houses (pensiuni), unde li se asigura contra cost cazarea și mâncarea. Cei care și-au găsit un loc de muncă stabil, și-au adus și familia din țară. La momentul sosirii românilor în Cleveland, „the West Side Neighborhood” era locuit de către irlandezi și germani, pe care treptat, românii i-au înlocuit. La început, relația dintre aceștia și nou veniții emigranți români a fost destul de încordată. De-a lungul timpului însă, relațiile s-au îmbunătățit, existând cazuri de irlandezi, care atrași de români, au învățat limba română și o știau atât de bine încît spuneau bancuri, la colț de stradă.

Little Romania a supraviețuit până în deceniul nouă al secolului al XX-lea, când a început fenomenul de mutare a românilor către suburbii. Populația de origine română a fost înlocuită treptat cu vietnamezi, hispanici, arabi, afro-americani. Actualmente, puțini români mai locuiesc în această zonă.

În ceea ce privește organizarea vieții sociale, românii au urmat în Cleveland, același șablon ca și alte comunități etnice. La început, au întemeiat societăți fraternale, după care au ridicat biserici, foarte apropiate una de alta: Biserica Greco-Catolică „Sfânta Elena”, 1367 W 65 Street, Biserica Ortodoxă „Sfânta Maria”, 6201 Detroit, Biserica Ortodoxă „Bunavestire”, 5603 Detroit Ave, Biserica Baptistă, 1416 W 57 Street. Sediul ziarului „America” se va afla, de asemenea în același areal, la adresa 5705 Detroit, iar pentru o vreme în același sediu s-a aflat și biroul Uniunii și Ligii Societăților Culturale Românești. Zona s-a umplut în scurt timp de magazine românești – brutării, frizerii, librărie, confecționeri de haine, magazine de produse alimentare și măcelării, restaurante. Limba română era la ea acasă și, de asemenea, așa-numită kitchen English Romanian, un amestec de cuvinte românești și americane, pronunțate după ureche. Majoritatea celor veniți nu au știut niciodată bine limba engleză. Copiii lor, mergând la școli, au devenit sprijinul părinților și al bunicilor în ceea ce privește utilizarea limbii engleze în societate.

Între anii 1900-1940 sunt semnalate în Cleveland în jur de 20 de societăți de ajutor reciproc și de cultură, ale căror întâlniri se derulau în clădirile din acest neighborhood, în sălile bisericilor, în casa vreunui membru sau în saloanele cârciumilor, pentru că în afară de Societatea „Carpatina” ce și-a construit în anul 1916 o clădire, nici o societate nu avea propriul local. În jurul acestor societăți, precum și în jurul bisericilor, pulsa viața socio-culturală a românilor. Se organizau banchete, se sărbătoreau date importante din istoria românilor, existau trupe de teatru de diletanți care țineau spectacole etc. și toată această activitate era redată în paginile celor 3 ziare românești ale căror sedii se aflau de asemenea în aceeași zonă: „Românul”, „America” și „Vocea Poporului”.

Începând cu anii ’40, acest tip compact de neighborhood începe să se clatine și încep să apară primele semne de întrebare privitoare la susținerea clădirilor, a bisericilor, a ziarelor și a societăților românești. Se conștientizează faptul că începând cu a doua generație de români, născută aici, elementul românesc va fi absorbit de către marea societate americană, procesul de asimilare fiind foarte puternic și, privind obiectiv, absolut necesar.

Numărul societăților fraternale începe să descrească. Apar în schimb societăți doar cu scop cultural care au drept obiectiv transmiterea noilor generații, necunoscători ai limbii române, informații despre istoria, limba și tradițiile românești.

În anul 1954, Biserica „Sfânta Maria” își vinde proprietatea și se mută în actuala ei locație situată la adresa 3256 Warren Rd. Doisprezece ani mai târziu, în anul 1968, Biserica „Bunavestire” va părăsi și ea zona Little Romania, rămânând aici doar Biserica Greco-Catolică „Sfânta Elena”.

Venirea unui nou val de emigranți, în perioada comunistă (începând cu anii ’70) nu face decât să zdruncine și mai profund neighborhood-ul românesc. Nu există practic mijloc de comunicare între vechea generație și nou-veniți. Primul val de emigranți a fost constituit în mare parte din țărani, un foarte mic procentaj fiind reprezentat de comercianți sau intelectuali. Erau cunoscători doar ai limbii române și, pentru ca adaptarea să le fie mai ușoară au ales să trăiască în grupuri mari, având biserica, magazinele și fabricile lângă ei.

Nou-veniții au avut un background social, cultural și religios diferit. Din punct de vedere educațional erau superiori vechii generații de emigranți și mulți dintre ei, trăind în comunism erau ateiști.

Little Romania a intrat într-un declin ireversibil  în jurul anilor ’90. S-au mai stabilit în zonă români emigrați prin intermediul Loteriei Vizelor, însă nu foarte numeroși și, în timp, și aceștia s-au mutat către suburbii, căutând școli mai bune pentru copii. Societățile au dispărut pe rând, pe măsură ce membrii lor, îmbătrâniți, au murit. În Cleveland, actualmente, mai activează o singură societate, „Carpatina”, însă viitorul ei pare destul de incert. Nu mai există nici un ziar românesc. În biserici, cu excepția Bisericii „Sfânta Elena”, unde Liturghia este încă în limba română, slujbele se țin cu preponderență în limba engleză. Viața culturală este foarte slab reprezentată, românii fiind acum risipiți în toate colțurile uriașului oraș.

Cifra românilor emigrați în Cleveland a fluctuat continuu, lipsa recensămintelor fiind principalul motiv pentru care putem doar să aproximăm numărul compatrioților noștri. Până la izbucnirea Primului Război Mondial, se pare că trăiau în Cleveland în jur de 12,000 români, mulți dintre ei condensați în Little Romania. După terminarea războiului, unii au ales repatrierea, astfel că au mai rămas în oraș aproximativ 6,000. Până în preajma anului 1940 numărul lor a scăzut la 4,000. După instaurarea comunismului în România, puțini români au mai reușit să vină în America, dezghețul emigrației fiind făcut în jurul anilor ’70, când românilor a început să li se permită (într-un  număr limitat) intrarea în State pentru reîntregirea familiilor. Programul Loteria Vizelor a însemnat o altă etapă importantă în istoria emigrației românești, numeroase familii stabilindu-se în State și, implicit, în Cleveland.

Actualmente, deși e semnalată o cifră de aproximativ 20,000 de români în Cleveland, doar câteva familii mai locuiesc în Little Romania. Pe străzile pe care altădată răsuna doar limba română, se mai pot vedea câteva clădiri care au aparținut comunității: clădirea ce adăpostea redacția ziarului „America”, clădirea Societății „Carpatina”, clădirile bisericilor ortodoxe, „Sfânta Maria” și „Bunavestire”. Singurul loc de aici unde mai pulsează viață românească este Biserica Greco-Catolică  „Sfânta Elena”, prima biserică ridicată de către români pe pământ american, în ale cărei statute se specificau următoarele: „Limba de servire, de predicare și administrare va fi întotdeauna cea românească și nu se va putea schimba nici de cât și nici odată”.

Concluzia care se desprinde la finalul acestui periplu prin istoria românilor din Cleveland este una dulce-amăruie: două generații s-au remarcat în istoria emigrației românești în State, prima, cea denumită „mia de dolari și drumul” iar cealaltă „Loteria Vizelor”. Amândouă au venit la răscrucea a două secole, la un veac depărtare una de cealaltă, însă există o tragică diferență între ele. Prima a construit biserici, a întemeiat societăți de cultură, a încercat să își păstreze identitatea în celebrul melting pot american, în timp ce cealaltă, nu reușește să mențină aceste așezăminte, fugind parcă de moștenirea lăsată de bunici și străbunici, dorindu-și o asimilare cât mai rapidă în societatea americană.

(Publicat în Curentul Internaţional, Anul XXV, Nr. 528, 2024, p.4)

Foto. Petru si Carmen Stînea