Poezioală desple Mos Clăciun

Poezioală desple Mos Clăciun
(poezie umoristică)
Autor: Valeriu Cercel (Hamilton, Canada)

Copiii lăi m-au supălat
La glădiniţă cu o veste,
Că, Mos Clăciun e o poveste,
Nu e si nici n-a ezigstat,

Că nu ale nici sănioală,
Nici balbă albă, nasu’ losu,
Chial au si lâs că noaptea Mosu’
Pe cosu casei nu coboală;

Am fost atât de indispus
Si-am plâns cu laclimi, suspinând,
Pe Mos Clăciun îl stiu de când
Pe mine balza m-a adus,

Da’ ca să mă conving, am stat
Cu ochii mici sub plăpumioală,
Făcându-mă că dolm de-aseală,
Să-l văd si io măcal o dat’;

Întl-un tâlziu, palcă plin vis,
L-am auzit plin dolmitol
Pe la pălinţi, venind în zbol,
Că ei aveau geamul deschis,

Tiptil apoi, în pas glăbit,
Tlecu plin hol cu sacu-i plin,
Că i-am văzut umbla puţin,
La pomu’ male-mpodobit,

Sub cale-a pus Mosu’, galant,
Si giucălii si ciocolată…
Vă povestesc io altădată
Că alţeva-i mai impoltant,

Că, după ţe a fost el gata
Si cum pe toate el le stie,
A tlas din sticla de lachie
Pitită în balcon de tata,

S-a dus si în bucătălie,
Şi-a tot cătat plin fligidel,
Că nu i-e flică lui de gel,
Mâncând cu poftă din piftie,

Si tot tiptil a si plecat,
Mai vesel palcă si vioi,
Da’ milosea a ustuloi
Pe flunte când m-a sălutat,

Asa că io, as vlea să stie
Copiii lăi, că Mos Clăciun
Ezigstă si e tale bun…
Si fălă să fac băscălie,
Îi plaţe ţuică si piftie…
Cledeţi-mă când io v-o spun!

P.S.
Am povestit ţe s-a-ntâmplat
Si lu tăticu’ si mămica,
Si, flate, toată ziulica
Atât de mult s-au minunat!

Foto. Valeriu Cercel