De la Imperiul Habsburgic avem dovezi de recunoaștere a caracterului românesc al Bucovinei

De la Imperiul Habsburgic avem dovezi de recunoaștere a caracterului românesc al Bucovinei

Autor: Maria Toacă (Cernăuţi, Nordul Bucovinei, Ucraina)

Răsfoind prin cărți de istorie și oprindu-mă la 7 mai 1775 când a fost oficializat actul vânzării „părții celei mai vechi și mai frumoase a țării noastre” (citat din „La anul 1774”, Mihai Eminescu), am considerat că merită să pun în evidență următoarele cuvinete ale împărătesei Maria Tereza: „… în afacerile moldovenești n-avem deloc dreptate… Mărturisesc că nu știu cum o să ieșim din ele; va fi greu s-o facem cu cinste”. Aceste cuvinte de regret sau, poate, un fel de căință fățarnică au fost scrise de bătrâna suverană la 4 februarie 1775, adică cu câteva luni înainte de oficializarea scoaterii la mezat a celei mai frumoase și bogate părți a țării lui Ștefan cel Mare din trupul Moldovei. Ocupanții habsburgi, încă înainte de semnarea primei convenții de cedare din 7 mai 1775, s-au comportat ca niște stăpâni deplini în nordul Moldovei, dovată fiind proclamația primului guvernator Spleny, difuzată la 16 noiembrie 1774, prin care cerea fețelor bisericești (egumeni, preoți), boierilor, mazililor și altor factori responsabili să știe că „de-acum înainte, cu mila lui Dumnezeu, această bucată de loc a Moldovei, pe unde s-a pus pajure ca însemne, este în stăpânirea împăraților Maria Tereza și Iosif al II-lea”. În proclamație se mai avertizează că „de-acum orice poruncă de la Poarta otomană ori de la divanul din Iași, nimeni să nu cuteze a asculta, ci toate ordinele vor veni de la Măria Sa, generalul baron de Spleny și a oamenilor Măriei Sale”

Până a-și oficializa raptul Imperiul Habsburgic amenința cu pedepse pe toți nesupușii. Proclamația era scrisă și în limba populației băștinașe – în română. Dar există și alte dovezi ale recunoașterii de către habsburgi a caracterului românesc a zonei ocupate: începând cu 16 noiembrie 1774 toate documentele publice ale împărătesei, inclusiv textul jurământului, erau scrise în germană și în română. Bunăoară, în anii administrației militare 1774-1786 au fost difuzate 96 de foi volante adresate populației din Bucovina, toate având textul oficial bilingv – în germană și română.

Revenind la cuvintele împărătesei Maria Tereza, generația de la 1918 a fost martoră și făuritoarea ieșirii împărăției austro-ungare din această „uneltire mișelească afacere dintre o muiere desfrânată și între pașii din Bizanț”, cum a numit-o Eminescu.

(Sursa „Din istoria Bucovinei”, Mihai Iacobescu”)

Foto. Maria Toacă