Vânzatorul ambulant de ziare

Vânzatorul ambulant de ziare

Autor: Viorel Vintilă (California)

Am plecat de mai bine de 25 de ani în State, dar revin cu bucurie şi plăcere de câte ori pot să mă întâlnesc cu familia, prietenii şi, bineînţeles, frumosul oraş de la Poalele Tâmpei, pe care-l iau la colindat în căutarea amintirilor apuse.

Mai deunăzi, îmi făceam cura de Braşov, luând la talpă străzile Braşovului, când la intersecţia de la Patria văd un personaj pitoresc pe care eu, personal, nu-l mai văzusem de vreo 25 de ani. Arhicunoscutul vânzător ambulant de ziare, pe care ultima oara îl văzusem pe la mutilplele tarabe de ziare din faţa gării, când presa românească tipărită pe foaie de ziar duduia şi se vindea în sute de mii de exemplare zilnic. Ca şi atunci, celebrul şi simpaticul vânzător de ziare purta un hanorac roşu cu inscripţia „Transilvania Expres”! Soare, ploaie, vânt sau ninsoare el era pe baricade zi de zi. Iată, că după un sfert de secol îl întâlnesc din nou, de această dată însă, jalonând anevoios printre maşinile oprite la semaforul de la Cinema Patria. M-am oprit şi am aşteptat să-şi termine rondul printre maşini – unde se oprea la geamul maşinilor în speranţa că cineva va cumpăra unul din ziarele pe care le purta pe braţe – până când s-a făcut verde şi a revenit pe caldarâm.

L-am salutat respectuos şi l-am apelat cu întrebarea:

„- D-voastră vindeaţi ziare şi acum mai bine de 30 de ani, nu-i aşa?”

„- Aşa este. Aveţi dreptate!”, mi-a răspuns cu o privire obosită, dar sinceră şi curioasă. Gărbovit de vremuri şi de viaţă, iată că şi după 30 de ani – deşi presa tiparită este în colaps – el nu renunţă şi continuă în ciuda faptului că de abia mai merge, încovoiat de trecerea anilor, continuă să fie pe baricade, oferind şoferilor opriţi la semafor ziarul Transilvania Expres şi revista Click! Şi să ştiţi că lumea cumpără în număr destul de mare ziare de la el – probabil că mai toţi îl cunoşteau şi din respect pentru dedicaţia, perseverenţa şi statornicia sa de ani de zile – se opreau şi cumpărau ziare de la el!

Eu am rămas sincer impresionat de acest om simplu, bătut de vreme şi vremuri, dar extraordinar, care în ciuda stării sale de sănătate nu prea bună, nu se lasă doborât îşi face jobul de vănzător ambulant de ziare ca şi acum 30 de ani, deşi jobul de vânzător ambulant de ziare este acum aproape defunct – nu însă şi pentru el, el fiind ultimul mohican pe metereze!

L-am rugat dacă se poate să-i fac o poză, deoarece aş vrea să scriu un articol despre el – un umil omagiu din partea mea pentru domnia sa!

„- Desigur, mi-ar face plăcere!”, mi-a răspuns.

„- Vă mulţumesc frumos şi vă doresc multă sănătate!”, i-am răspuns cu reverenţă în glas.

„- Doamne ajută!” – a concluzionat scurt şi la obiect vănzătorul ambulant de ziare!

Un om simplu, respectuos, dedicat, cu un job pe cale de dispariţie –  precum coşarul pe care l-am întâlnit acum câţiva ani şi despre care de asemenea am scris – dar un om care continuă să muncească zi de zi, făcându-şi jobul cu aceeaşi seriozitate şi tenacitate ca acum 30 de ani!

Chapeau bas, domnule vânzător ambulant de ziare!

Din păcate după ce mă depărţisem deja de el uitasem un lucru important: numele lui!

Foto. Viorel Vintilă