Scandalul Nigel Farage şi capitalismul „woke”

Scandalul Nigel Farage şi capitalismul „woke”

Autor: Alexandru Lăzescu

Politicile radicale progresiste motivate prin lupta cu schimbările climatice sau promovarea „corectitudinii politice” vor avea un impact negativ sever asupra existenţei noastre cotidiene.

Mulţi, şi la noi şi în afară, fie ignoră fie consideră că tot ceea ce aud despre chestiuni precum corectitudinea politică, zecile de identităţi de gen, politicile Green Deal sunt mai degrabă nişte mofturi academice. Nu ar trebui să o facă. Politicile inspirate de această agendă radicală progresistă ne vor afecta în ritm accelerat viaţa de zi cu zi. De pildă în Scoţia, guvernul partidului naţionalist SNP urmează să introducă o legislaţie în baza căreia proprietarii de locuinţe riscă să fie blocaţi de la vânzarea acestora dacă nu înlocuiesc boilerele pe gaz cu pompe de căldură care costă în medie de 4 ori mai mult. Şi la noi, propunerile Băncii Mondiale, de altfel în acord cu prevederile din PNRR, recomandă, pentru descurajarea utilizării de combustibili fosili, creşteri substanţiale ale preţului combustibililor (50% la benzină, 65% la motorină, 32% la gaze naturale). Iar o întâmplare recentă din Marea Britanie ne avertizează că un comportament public „neadecvat” (opinii neconforme cu cele oficiale) pot duce la închiderea contului tău din bănci. Deja anul trecut Asociaţia bancherilor canadieni a suspendat la ordinul premierului Justin Trudeau conturile bancare asociate protestului şoferilor de TIR-uri împotriva carantinei extinse instituite. Iar companiile de asigurări au suspendat valabilitatea asigurărilor auto ale protestatarilor. În timp ce în Marea Britanie, în septembrie anul trecut în, urma plângerilor unor activişti transgenderi, PayPal a închis contul Free Speech Union, o organizaţie care îi apără pe criticii politicilor de gen din spaţiul academic şi pe persoanele care şi-au pierdut locul de muncă din cauza opiniilor lor.

Şi mai nou, în iunie 2023, fostului europarlamentar şi lider al UKIP, Nigel Farage, i-au fost închise conturile personale şi de afaceri de către banca londoneză Coutts. Coutts este o bancă privată britanică exclusivistă, fondată în 1692, a opta cea mai veche bancă din lume, şi în prezent face parte din NatWest Group. În timp a devenit o bancă a nobilimii şi a moşierimii, familia regală fiind cel mai notabil client, motiv pentru care banca a şi fost uneori numită „banca reginei”.

După ce a depus o cerere în baza legii accesului la informaţie Farage a obţinut un document intern de 40 de pagini al băncii, făcut public de către cotidianul The Telegraph, care conţinea un proces-verbal al unei şedinţe a Comitetului de Risc Reputaţional al băncii din noiembrie 2022 în care se recomanda închiderea conturilor sale bancare deşi se recunoştea că din punct de vedere financiar, „contribuţia economică a contului său este acum suficientă pentru a fi păstrată pe bază comercială”. Nigel Farage era descris ca fiind un „escroc nesincer” care promova „opinii xenofobe, şoviniste şi rasiste”, se spunea că „opiniile sale erau în contradicţie cu poziţia noastră ca organizaţie incluzivă”, că are declaraţii publice controversate „de prost gust şi in ce în ce mai departe de societate, în general”, „comentariile şi comportamentul său nealiniindu-se cu scopul şi valorile băncii”. Printre elementele care au contribuit la decizie au fost campania pro-Bexit a lui Nigel Farage şi relaţiile sale cordiale cu Donald Trump şi Novak Djokovici.

Dincolo de faptul că este mai mult decât discutabil dacă o bancă poate să aprecieze în ce măsură opiniile şi convingerile cuiva sunt „departe de cele ale societăţii, în general”, o afirmaţie în sine extrem de arogantă, este o astfel de judecată treaba unei bănci, se întreabă cotidianul Telegraph într-un editorial pe această temă? Decizia luată este cu atât mai greu de justificat în condiţiile în care cel mai mare acţionar al grupului NatWest Group este guvernul britanic care deţine în prezent 39% din acţiuni, după ce a cheltuit 45 de miliarde de lire sterline pentru salvarea grupului bancar în 2008. În afară de asta, este de-a dreptul amuzant să excluzi pe cineva pe motiv de „incluziune”.

Lordul Peter Cruddas, directorul executiv al CMC Markets, a declarat pentru acelaşi cotidian că „este total greşit ca o bancă sau orice companie – în special una publică şi deţinută parţial de stat – să excludă pe cineva pentru că „valorile” acestuia nu se aliniază cu ale lor sau cu „scopul” lor”. „Această idee a „scopului” companiilor este, cred eu, foarte sinistră. Ea deschide uşa către crearea de către întreprinderi a unui mediu distopic orwellian şi crearea unei poliţii a gândirii în care toată lumea trebuie să se alinieze acestui „mesaj”“

Astfel de motivaţii devin nu doar problematice ci şi ipocrite având în vedere că banca privată Coutts a avut legături cu numeroase figuri controversate. Chiar The Guardian, care acum nu a apărut deloc deranjat de situaţie, dezvăluia în 2017 o masivă operaţiune de spălare de bani ruseşti prin intermediul băncilor britanice, inclusiv Coutts, în valoare totală de aproape 740 de milioane de dolari, în care au fost implicaţi oligarhi, bancheri din Moscova şi oficiali FSB.

Publicarea de către Telegraph a documentului intern al băncii Coutts despre Nigel Farage a declanşat o adevărată avalanşă de reacţii la nivel politic în Marea Britanie. Suella Braverman, ministru de Interne al Regatului Unit, a declarat pe Twitter că „Scandalul Coutts expune natura sinistră a unei mari părţi a industriei diversităţii, echităţii sic şi incluziunii“ şi şi-a declarat intenţia de a revizui politicile la nivelul ministerului pentru companiile din domeniul sectorului public. Separat, ministrul Trezoreriei a lăsat să se înţeleagă că licenţele băncilor ar putea fi ameninţate dacă acestea închid conturile clienţilor care nu fac altceva decât să îşi exercite dreptul legal la libertatea de exprimare. Până şi de la laburişti Jess Phillips, ministrul de Interne din umbră, a declarat că deşi nu-l agreează câtuşi de puţin pe Nigel Farage „nu se simte deloc confortabil cu ideea că poţi decide pe baza faptului că oamenii au opinii neconvenabile”.

Scandalul Nigel Farage – Banca Coutts a căpătat ulterior şi o dimensiune mediatică. Iniţial BBC a relatat că lui Nigel Farage i s-au închis conturile bancare în baza unor considerente financiare, ceea ce s-a dovedit complet fals. Cu toate acestea BBC a corectat cu destulă întârziere articolul în timp ce alte canale media de stânga, precum The Guardian, continuă să nu vadă drept problematică decizia băncii Coutts. Oricum, atunci când s-a aflat că sursa acestei informaţiei de la BBC a fost chiar CEO NarWest, Dame Alison Rose, care a discutat cu editorul de afaceri al BBC, Simon Jack, despre detaliile private ale contului bancar al lui Nigel Farage, a fost evident că devenise imposibil pentru ea să-şi păstreze poziţia.

Cât despre Sir Howard Davies, preşedintele NatWest, întrebarea este cât timp va mai putea supravieţui în această calitate? Sir Howard Davies, iniţial refuzase să-i ceară demisia lui Alison Rose, dar până la urmă aceasta fost nevoită să facă asta după ce i s-a transmis de la guvern că poziţia ei devenise nesustenabilă. Howard Davies reprezintă tot ceea ce nu este în regulă cu o mare parte a establishment-ului britanic, dar de fapt şi a celui european, care navighează de la un post de mare importanţă la un altul, în timp ce prezidează dezastru după dezastru.

De pildă, când s-a aflat că pe vremea când era rector la London School of Economics a stabilit legături strânse cu regimul dictatorului libian Muammar Gaddafi a urmat o plecare umilitoare. În această calitate, prezidase una dintre cele mai severe lovituri de reputaţie pe care a suferit-o vreodată o universitate britanică de prestigiu. LSE a primit o donaţie şi un contract oferind la schimb, în 2008, un doctorat fiului dictatorului Saif al-Islam Gaddafi.

Scandalul Nigel Farage – Coutts este însă departe de a fi unul singular iar reverberaţiile sale au atins nu doar întregul sector bancar ci şi mediul corporatist în ansamblul său, un mediu care la vârf a devenit un promotor al capitalismului „woke”.

Multe dintre corporaţii au ajuns să fie conduse de birocraţi mai degrabă mediocri care par mai interesaţi, cel puţin declarativ, „să remodeleze lumea” decât de succesul în afaceri al acestor corporaţii. „Oricine lucrează într-un mediu corporatist”, scrie The Spectator, „este prea familiarizat cu nesfârşitele comunicări interne care stabilesc modul acceptabil în care lucrătorii ar trebui să abordeze probleme complexe legate de persoanele LGBTQIA+, sau de utilizarea pronumelor, sau de sănătatea mintală, sau de importanţa respectării drepturilor bătrânilor indigeni, sau de formele de privilegii, sau de patriarhat, sau de microagresiuni, sau de ierarhia nemulţumirilor intersecţionale, de la feminism la religie şi până la forma corpului. Lista poate continua la nesfârşit. Nu mai este deloc suficient doar să-ţi faci bine treaba”. Unele corporaţii o fac din proprie iniţiativă, altele sub presiunea marilor trusturi de investiţii ca BlackRock care gestionează un fond de $10 trilioane şi, sub preşedinţia lui Larry Fink, promovează agresiv aşa numita Agendă ESG care dă prioritate unor astfel de percepte ideologice în dauna acţionarilor.

Fenomenul este descris de Vivek Ramaswamy, un tânăr antreprenor de succes, cu studii la Harvard şi Yale, şi un foarte interesant candidat la nominalizarea Republicană pentru alegerile prezidenţiale din 2024 (în prezent se află pe locul trei în sondaje după Donald Trump şi Ron DeSantis) în volumul Woke, Inc. El vorbeşte despre o nouă forţă invizibilă care acţionează în viaţa noastră economică şi culturală şi ne afectează existenţa cotidiană. Aşa numitul „Stakeholder capitalism”, promovat de elitele de la Davos, politicieni, oameni de afaceri ca la Larry Fink sau Bill Gates, ONG-uri, „face promisiuni roz cu privire la o lume mai bună, mai diversă şi mai prietenoasă cu mediul înconjurător”, scrie Ramaswamy, „dar, în realitate, această ideologie ne răpeşte banii, vocea şi identitatea”.

De pildă, de acum demisionara Alison Rose, care anul trecut a încasat 5,25 milioane de lire sterline, anunţa la preluarea funcţiei de CEO că lupta pentru combaterea schimbărilor climatice urma să fie un pilon central al mandatului său la conducerea NatWest. „Pur şi simplu”, spunea ea, „abordarea urgenţei climatice este una dintre, dacă nu chiar cea mai mare problemă a timpului nostru – iar băncile au un rol masiv de jucat în mobilizarea puterii finanţelor pentru a îndeplini ambiţia net zero.” Iar imediat după discurs, banca a oprit noile împrumuturi pentru extracţia de petrol şi gaze.

În acelaşi timp ea s-a declarat o „susţinătoare pasionată a diversităţii”, ceea ce s-a evidenţiat în politicile băncii pentru angajaţi, care, de exemplu, pot să se identifice ca bărbaţi şi femei în zile diferite. Au fost oferite gratuit lănţişoare cu două feţe personalului care se identifică ca fiind non-binar, astfel încât să poată alterna între diferite identităţi. De asemenea, NatWest a plătit pentru ca personalul transsexual să beneficieze de tratament hormonal. În timp ce o altă bancă cunoscută, La Lloyds Banking Group, scrie pe site-ul său de Internet, „Pride nu este o lună în calendar, ci o sărbătoare a sexualităţii şi a identităţilor pe tot parcursul anului”. “Ne angajăm să oferim un mediu de lucru sigur şi de susţinere pentru toţi colegii şi pentru modul în care aceştia doresc să-şi exprime identitatea de gen.”

În bună măsură imaginea noastră despre corporaţii, capitalism, economie de piaţă, este distorsionată. Marile corporaţii sunt conduse acum de tehnocraţi a căror soartă şi succes în carieră, care se traduce prin salarii şi bonusuri de şapte sau opt cifre, nu depind de acţionarii finali ci de cei care manevrează gigantice fonduri de investiţii, ca BlackRock, şi nu au neapărat legătură cu rezultatele financiare (exceptînd situaţiile cu adevărat dezastruoase) ci de abilitatea de a naviga în interiorul reţelelor economice şi politice clientelare. Pentru a-şi legitima salariile uriaşe pe care le primesc şi pentru a evita criticile din exterior ei cred că cea mai eficientă modalitate este aceea de a-şi declara sprijinul pentru obiective „înalte”, ecologice sau „incluzive din punct de vedere social”, în spaţiul public şi în conversaţiile de la petreceri cu membrii elitelor culturale. O atitudine câştigătoare, până acum. Atunci când se iau deciziile „semnalizarea virtuţii” bate adesea criteriile legate de competenţă.

Numai că, iată, scandalul Farage dar şi altele, de peste Ocean, precum campania publicitară pentru berea Bud Light care îl utilizează pe activistul transsexual Dylan Mulvaney, sau o reclamă la fel de controversată pentru produsele Gillette, care a avut în centru combaterea „masculinităţii toxice” au provocat revolte în public cu serioase implicaţii financiare pentru corporaţiile respective. Iar acum există indicii că decizia băncii Coutts privitoare la Nigel Farage ar putea să aibă implicaţii semnificativ mai extinse. Este posibil să asistăm la primul pas într-o contrarevoluţie mult mai amplă, o ripostă împotriva agendei ideologice extreme agresive adoptate în mediul politic şi în cel de afaceri.

„Fără să-şi dea seama Alison Rose va intra în istorie ca persoana care a oferit grupurilor şi indivizilor cu gândire democratică o şansă de luptă pentru a inversa deriva terifiantă către o agendă chineză de credit social”, scria pe Twitter profesorul Tom Gallagher, autorul volumului Europe’s Leadership Famine – Portraits of defiance and decay 1950-2022, apărut recent. „Dacă băncile puternice ar deveni arbitri morali capabili să sancţioneze indivizii pentru „gândirea greşită” (făcându-i de fapt non-cetăţeni), ar fi o inversare a traiectoriei istoriei britanice din ultima mie de ani”.

Foto. Alexandru Lăzescu