November 14, 2024

Curentul International

Curentul International Magazine

Ești și lacrima mea, Basarabie

3 min read

Ești și lacrima mea, Basarabie

Autor: Maria Toacă (Cernăuţi, Ucraina)

 

(La 104 ani de la unirea Basarabiei cu România, n.red.)

Au luat-o basarabenii înaintea bucovinenilor noștri marcați de ordinea austriacă, mă gândesc cu un pic de bună invidie, astăzi,  27 martie, Ziua Unirii Basarabiei cu România. Basarabia, prima provincie românească care a revenit în granițele ei firești, prima care s-a unit cu Patria-mamă… Mai aprigi, mai fierbinți în orice pornire, moldovenii n-au mai așteptat să înfrunzească codrii, să răsară grâul, să-și culegă strugurii din podgorii. Vinul nou al anului 1918 l-au cinstit împreună cu Țara, prinzându-se, la 1 decembrie, în hora de la Alba Iulia deja de nouă luni integrați în istoria României. Scriam cu un an în urmă către această dată „Să nu uiți, dragă Basarabie…

Mai departe, astăzi nu pot spune despre ce am scris cu un an în urmă să nu uite Basarabia, căci imediat voi fi etichetată drept ceea ce nu sunt și n-am fost niciodată. Atât vreau numai să amintesc: prietenul bun nu doar la nevoie, ci și la bucurie se cunoaște. Chiar, mi se pare, mult mai bine se cunoaște atunci când se bucură și-ți împărtășește sincer reușitele. În primăvara stelară a Basarabiei, anul 1918, când Sfatul Țării a votat Unirea cu România și deputații prezenți la ședința solemnă se îmbrățișeau și plângeau de bucurie, s-au găsit vecini care nu numai că nu s-au bucurat, ci i-au contestat Basarabiei Unirea pe la înalte curți internaționale. Cei interesați vor găsi acest subiect, temeinic argumentat pe baza documentelor, la reputatul istoric al Bucovinei, profesorul Mihai Iacobescu, în volumul „Reflecții privind România Mare”, una din cele mai valoroase cărți ale Centenarului Unirii.

Toate acestea nu mai au importanță acum, rămân doar în istorie. Însă, cred eu, istoria trebuie cunoscută așa cum a fost nu pentru a isca ostilități, ci pentru a nu o repeta, pentru a trăi în bună înțelegere cu vecinii în pofida a tot ce a fost de-a lungul timpului.

E și lacrima mea Basarabia, și în oftatul meu „pătimitor, trecutul ei încape”. Pentru că de acolo am pornit pe drumul devenirii profesionale, acolo am avut posibilitatea să-mi realizez visul la ce mi-a fost mai drag în viață, așa cum și atâtea alte generații de tineri români din regiunea Cernăuți, care au obținut studii superioare în Moldova – la Chișinău, Bălți, Tiraspol. Deși de acasă, auzeam mereu de la tata că basarabenii nu sunt ca noi, că ei nu-și zic români, că au luptat pe front împreună cu rușii, la Chișinău m-am pătruns de spirit național, l-am văzut prima dată, olimpian înălțându-se, pe Ștefan cel Mare din poveștile tatei, am învățat să nu-mi fie teamă să vorbesc și să scriu ceea ce gândesc.

Foto. Maria Toacă

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Copyright © All rights reserved. | Newsphere by AF themes.