Ştefan Străjeri a adus la Cernăuţi un dar împărătesc de carte cu o lacrimă a românilor din Canada pentru românii din dulcea Bucovină a lui Eminescu

Ştefan Străjeri a adus la Cernăuţi un dar împărătesc de carte cu o lacrimă a românilor din Canada pentru românii din dulcea Bucovină a lui Eminescu

Autor: Felicia Nichita-Toma (Cernăuţi)

O lacrimă trăită cu sufletul său nobil ce tânjeşte după România, Ţara sa de origini, după totul ce e românesc. O lacrimă tăinuită în colţul inimii, care s-a prelins din ochii bucovineanului Ștefan Străjeri, născut la Pojorâta, judeţul Suceava. Ajuns peste ocean, economist de profesie, Ștefan Străjeri s-a consacrat marii sale pasiuni pentru istoria migrației românești în SUA şi Canada. Deşi de 20 de ani e stabilit cu traiul în statul Michigan, SUA, o parte din inimă, cea mai mare, oricum i-a rămas în Bucovina lui dragă. I-am văzut această lacrimă, pe care n-a putut-o ţine tăinuită de fraţii săi români bucovineni. Mai bine zis, l-au podidit lacrimile la întâlnirea cu românii din Cernăuţi, cum numai a păşit pragul Palatului Naţional al Românilor din vechea capitală a Bucovinei. N-a venit la ei numai cu lacrima, ci cu un dar împărătesc – şi-a lansat monografia „Istoria românilor canadieni: 1890-2020”, manifestare moderată de publicista Maria Toacă, primită recent în rândurile membrilor Uniunii scriitorilor din Republica Moldova, responsabilă de Biblioteca Societăţii „M. Eminescu”, care a ţinut să concretizeze că această importantă lansare „marchează începutul activității Bibliotecii Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu”, la organizarea evenimentului dându-şi concursul şi Societatea „Golgota” a Românilor din Ucraina, preşedinte Vasile Rauţ.

A fost o întâlnire emoţionantă, lansată pe o undă sublimă, mai ales pentru familia mea, care păstrează vie amintirea rudelor – Ion Nichita din Voloca, fratele bunelului după tată, Nicolae Nichita al lui Gheorghe a Marandei, fiul şi fiica-i Lucica – plecate în Canada cu peste un secol în urmă.

După cum personal a mărturisit autorul, în această carte valoroasă descoperim mărturii ale pionierilor, românilor care, aspirând la o viaţă nouă, mânaţi de dorul de libertate, dorind să scape de jugul habsburgic, de sărăcie, au construit o părticică de România în mijlocul pustiurilor din Canada, Ţara Frunzei de  Arţar – comuna Boian din provincia Alberta, cei mai mulţi emigranţi fiind din satul Boian, peste 100 de persoane, dar şi din Voloca, Corovia, Molodia etc. Au plecat nu să rămână acolo, ci să câştige bani pentru a-şi cumpăra pământ, a-şi construi case, pentru a trăi omeneşte.

„Primii emigranţi trăiau în bordeie în pustietatea canadiană, nu aveau biserici, au pus o cruce în câmp şi se rugau. Erau oameni harnici, cu dorul de-acasă în suflet. Mulţi dintre ei n-au avut norocul să revină Acasă, însă acest dor de Neam, de grai, de Casă, l-au ctitorit în biserici, peste 90 la număr, în credinţa creştină ortodoxă, în dragostea de grai, tradiţii, cântecul şi dansul popular, graţie cărora şi-au perpetuat datinile strămoşeşti. Au muncit cu râvnă, defrişând pământuri, şi-au construit case, şi-au înălţat sfinte altare, căci doar în comuniune cu Dumnezeu puteau să-şi păstreze limba, tradiţiile.

„Autorul scrie cu un condei muiat în căldura sufletului său”, când evocă perioada de pionierat, când se dobândeau profituri enorme pe seama emigranţilor. Or, drama celor plecaţi din case bucovinene frumoase ca să locuiască în bordeie nu poate ca să nu cutremure cititorii. Fugind de sărăcie, oamenii s-au pomenit în pustiurile Canadei, la nivelul Evului Mediu.

Visul îmbogăţirii rapide a făcut ca între 1896-1914 să emigreze în Canada, vestită pentru pământurile ei libere, 3 milioane de oameni. Prezenţa românească în Canada are o vechime de aproximativ 130 de ani, scrie autorul, dar despre aceasta s-au scris destul de puţine lucrări ştiinţifice, mai ales în limba română.

„Eroicul drum al unor ţărani bucovineni şi al altor emigranţi români este scrutat de Ştefan Străjeri în cele 7 capitole ample ale cărţii sale, „Istoria românilor canadieni: 1890-2020”, care împreună cu lucrarea sa anterioară „Românii americani de la Marile Lacuri” (2014), reprezintă o contribuţie extrem de valoroasă la istoriografia emigraţiei româneşti de pe continentul american. Cu dedicaţie, cu sârg şi cu dragoste faţă de strămoşii săi bucovineni, Ştefan Străjeri a acumulat cu tenacitate un imens material documentar pe care l-a sistematizat cu claritate şi pătrundere a actului istoric privit în mod obiectiv în contextul istoriei contemporane”, scrie prof. univ. dr. Anca Sirghie din Sibiu, prefaţatoarea cărţii, care s-a referit şi la zguduitorul capitol al 7-lea, „Mărturisiri din preeria canadiană, relatate de primii emigranţi şi urmaşii lor”, la primejdiile şi greutăţile la care au fost supuşi ţăranii români, care şi-au părăsit baştina străbună, în speranţa unei vieţi mai bune pe meleaguri străine, în Lumea  Nouă, necunoscută, continuându-şi călătoria primejdioasă cu căruţa, apoi cu trenul şi vaporul peste Atlantic, viaţa plină de greutăţi în pustietatea preeriei canadiene de la încep. sec. al XX-lea. Moartea i-a secerat pe mulţi care şi-au părăsit casele. Ademeniţi cu pământul promis, ţăranii români au fost atraşi de acel vis al îmbogăţirii, punându-şi în pericol vieţile. Chiar şi după  foarte mulţi ani de la marea Traversare Transatlantică, mulţi dintre emigranţi îşi aminteau cu groază de zilele de spaimă petrecute pe vapoarele de bovine, unde se înghesuiau sute de persoane, gata să accepte orice condiţii de trai în timpul traversării, doar să scape de umilinţele pe care trebuiau să le suporte înainte de ambarcare, de contactul cu pustiurile goale canadiene, de eforturile lor disperate de a supravieţui şi de a se adapta la societatea canadiană.

Prof.univ.dr. Anca Sirghie a făcut o amplă şi impresionantă prezentare a valoroasei monografii la lansarea de carte de la sediul Societăţii „M. Eminescu”, care s-a transformat mai mult într-un sincer dialog între autor şi românii prezenţi la eveniment. Pe marginea acestui subiect şi-au expus părerile cercetătorul arhivelor Dragoş Olaru, de altfel, tot proaspăt membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, Nicolae Toma, Cetăţean de Onoare al Boianului, redactorul-şef al publicaţiei online „Zorile Bucovinei”, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din Regiunea Cernăuţi, Vasile Rauţ, preşedintele Societăţii „Golgota” a Românilor din Ucraina, profesoara Elena Purici din Ostriţa Herţei, academicianul Alexandrina Cernov, lansarea de carte  bucurându-se şi de prezenţa academicianului Vasile Tărâţeanu, preşedintele Asociaţiei Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”, profesoara Eleonora Bizovi, Cetăţean de Onoare al Boianului, Doamna Limbii Române care ţine mereu vie făclia românismului pe moşia cronicarului Ion Neculce şi care, cu ocazia recentei zile de naştere a avut marea onoare să fie felicitată de dna Oana Ursache, Secretar de Stat la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, Octavian Voronca, membru în prezidiul Societăţii „M. Eminescu”, prof. Arcadie Moisei, Dumitru Zaidel din Mahala, delectând sala cu versuri din propria culegere „ Soarta”, momente lirice dăruindu-le celor prezenţi tânărul dăruit cu har Marius Rauţ prin interpretarea a două melodii la saxofon, cântăreţul Gică Puiu, în duet cu tânăra, dar promiţătoarea Natalia Proţiuc, au înveselit publicul cu piesa „Cui nu-i place dragostea”.

Autorul volumului „Istoria românilor canadieni: 1890-2020” a avut suport şi susţinere şi din partea unei delegaţii de boinceni: fostul agronom, patriotul Vasile Botă, Cetăţean de Onoare al Boianului, preşedintele filialei din Boian a Societăţii „Mihai Eminescu”, tânărul şi talentatul sculptor, nepotul său Cristi, arhivista Lidia Huţcal ş.a., care l-au invitat apoi pe Ştefan Străjeri, pe soţia sa Luminiţa, care îl inspiră şi îl susţine în toate, după cum mărturiseşte, pe dna Anca Sirghie, în ospeţie la Boianul lui Ion Neculce.

(Articol scris pentru „Zorile Bucovinei”, în data de 19 august 2021, www.zorilebucovinei.com)

Foto. Felicia Nichita-Toma