Mică introducere istorică despre Cairo – La pas prin Egipt

Views Counter: 191

Mică introducere istorică despre Cairo – La pas prin Egipt

Autor: Ramona Sandrina Ilie (Alexandria, Egipt)

Despre Cairo sunt foarte multe de spus, deoarece capitala Egiptului este asemeni unei povești desprinsă din cele „1001 de nopți” ale Sheherezadei, sau din lumea fantastică a lui Aladin. Este ceva fascinant, misterios și impozant în acest loc! Nu doar piramidele, dar locurile, nisipurile și modernismul, Nilul, istoria, cartierele presărate cu arhitecturi boeme, unde putem admira o înmănunchere de stiluri, arhitecturi europene cu balcoane dantelate islamice, artă italiană, greacă, franceză, dar și otomană și islamică. Un adevărat regal de frumusețe, dacă știi unde să cauți și să mergi. Nu degeaba, Egiptul, cu precădere Cairo și Alexandria erau Parisul Orientului Mijlociu. Ambele metropole merită această recunoaștere.

Ce am să vă povestesc însă, ține de anticihitate și este o mică incursiune în trecut și preznet, dar pe scurt. Pe mai lung, voi povesti probabil în timp, oprindu-mă la fiecare arie a capitalei, cu descrierea care va fi să fie.

Cairo își are rădăcinile în vechea așezare din Memphis, aflat la aproximativ 24 km (15 mile) sud-vest de oraș. A fost fondat în 2.000 î.Hr. și condus de regele Menes care a unit Egiptul de Sus cu cel de Jos. În secolul I, romanii au construit cetatea Babilonului pe Nil, cea mai veche structură din oraș.

Numele „Memphis” este o versiune greacă a Egiptului „Men-nefer”, care este de altfel numele unei piramide construite în cinstea regelui dinastiei a VI-a Pepi I. Un alt termen pentru Memphis este „Hut-ka-Ptah” („conacul ka din Ptah ”; ka înseamnă suflet și Ptah este zeul local din Memphis), iar în greacă, acesta se traduce în „Aigyptos”, numele dat țării „Egipt ” în ansamblu.

În 525 î.Hr., perșii au ocupat Memphisul, punând Egiptul sub stăpânire persană mai mult de o sută de ani.

Când Alexandru cel Mare a ajuns în Egipt cu armata sa de macedoneni și greci în 332 î.Hr., egiptenii erau pe punctul de a răsturna perșii și l-au întâmpinat pe Alexandru ca eliberator. Acesta a preluat Egiptul fără luptă și a folosit Memfisul ca sediu. O mare populație greacă a început să numească Memphis ca fiind acasă.

Rămășițele mai multor piramide neterminate sau aflate deja în colaps, situate lângă Memphis, au fost atribuite altor regi din dinastia a III-a. Primul rege al dinastiei a IV-a, Snefru, a construit două morminte piramidale la Dahshūr.

Cele trei mari piramide din Giza aparțin lui Khufu, Khafre și Menkaure, mai târziu monarhi din dinastia a IV-a. Marele Sfinx de la Giza datează din vremea lui Khafre. Ultimul rege cunoscut al acestei dinastii, Shepseskaf și-a construit mormântul în sudul Ṣaqqārah. Nu era o piramidă, ci o structură alungită distinctă, cu laturile înclinate, numită acum Maṣṭabat Firʿawn.

După cucerirea musulmană din 640 d.Hr., A’mr ibn Al-A’as, care a devenit o figură renumită și respectată în Egipt, acesta fondând islamul pe aceste tărâmuri, el și-a stabilit baza la nord de Babilon, într-o zonă care a devenit cunoscută sub numele de „Fustat”.

Inițial o tabără cu corturi (Fustat înseamnă „Orașul Corturilor”) Fustat a devenit o așezare permanentă și prima capitală a Egiptului islamic, Alexandria fiind capitala egipteană a acelor timpuri.

A’mr ibn Al-A’as a dorit să păstreze Alexandria ca și capitală, dar califul Umar a sugerat să stabilească o nouă capitală mai departe, către interior pentru a o proteja de inundațiile Nilului și de atacurile navale bizantine. ‘Amr a ales zona de la nord de Babilon, unde el și oamenii săi își ridicaseră corturile, de unde și numele Misr Al-Fustat, aproximativ „oraș al corturilor ”. ‘Amr a construit o moschee numită după el, prima moschee care a fost construită în toată Africa.

Cairo va câștiga denumirea de „Orașul celor o mie de minarete”, datorită numărului mare de moschei construite în interiorul orașului sub stăpânirea arabă.

Al-Fustat a crescut în prosperitate și a rămas capitala Egiptului musulman timp de 500 de ani până când fatimizii au invadat țara. Califatul fatimid, originar din ceea ce în zilele noastre ar fi Algeria, au deținut puternicul imperiu în Africa de Nord și Orientul Mijlociu din secolul al IX-lea până la începutul secolului al XII-lea.

Conduși de generalul Jawhar, au invadat Egiptul în 969 și au înființat un oraș cu ziduri numit Al-Qāhirah („Biruitorul”) sau Cairo în 973 pentru a servi drept enclavă a califatului fatimid. Timp de 200 de ani după înființare, Cairo a fost capitală imperială, centrul administrativ al Egiptului rămânând în Al-Fustat. Cu toate acestea, când cruciații au început o serie de invazii în Egipt, Al-Fustat a fost incendiat în 1168 tocmai pentru a se împiedica capturarea acestuia.

Cairo s-a extins în cele din urmă pentru a include ruinele lui Al-Fustat și alte așezări, transformându-l în metropola impresionantă și vibrantă, de astăzi. Deși a trecut prin secole de guvernare străină, frământări și prin bătăliile de independență a țării, Cairo a rămas capitala Egiptului, cunoscut azi de egipteni ca Masr (Egipt), deoarece ei văd în capitala lor un simbol al întregului Egipt, sau Cahera care înseamnă Cairo.

Istoricul Cairo, alcătuit din cinci zone separate ale orașului vechi din inima metropolei moderne, a fost desemnat Patrimoniu Mondial UNESCO în 1979. Este unul dintre cele mai vechi orașe islamice din lume, ajungând la zenit în secolul al XIV-lea. Cairo istoric are acum sute de monumente istorice înregistrate, care se întind pe o perioadă de 1.300 de ani, inclusiv moschei, școli, băi comunale, fântâni și fortificații.

Ca o curiozitate, Cairo deține cea mai veche Universitate din lume și anume, Universitatea Al-Azhar, care a fost fondată în 970 d.Hr. și, în ciuda faptului că nu a obținut statutul de universitate până în 1961, este una dintre cele mai vechi universități din lume.

Dacă va fi să ajungeți în Cairo, încercați să vizitați Cairo Islamic și Cairo Creștin, dar și străzile din Downtown și din aproprierea acestuia. Veți putea admira clădiri de o frumusețe care te lasă fără respirație. Străzi largi, pline de palmieri și copaci exotici, dar și străduțe în stil spaniol sau italian, pavate cu dale, iar din balcoane revărsndu-se flori curgătoare și culoare. Am lăsat de câteva luni un Cairo destul de amărât și am găsit ieri (22 februarie, n.red.), un Cairo în plină dezvoltare și modernizare, cu zonă de promenadă de-a lungul Nilului, cu parcuri refăcute, cu o Piață Tahrir altfel, cu multe clădiri vechi în reabilitare. O încântare mereu, să vizitez capitala!