Literatura in anotimpul pandemiei

Literatura in anotimpul pandemiei

Autor: prof.univ.dr. Anca Sîrghie (Sibiu)

Ne-am obișnuit să citim cărți despre epoca medievală, când se prăvăleau peste oameni epidemii nimicitoare și gândul îmi fuge până la „Decameronul” lui Boccaccio sau la Shakespeare. Este adevărat că Albert Camus nu a ezitat să-și intituleze „Ciuma”,  o carte cu cheie apărută în 1947 și distinsă cu Premiul Nobel pentru literatură. Prozatorul descrie acolo acel flagel al ciumei bubonice din orașul algerian Oran într-o manieră veristă, pornind de la un fapt real, dar unul petrecut cu un secol în urmă. În mentalul nostru, atunci când era vorba de o molimă, totul ținea de o istorie îndepărtată. Chiar în orașul Sibiu, unde locuiesc, există o veche poartă de cetate prin care în vechime se aruncau leșurile leproșilor. Apoi, faptul că în 28 decembrie 1659, din ordinul municipalității locale, a fost distrusă o biserică a leproșilor întărește ideea că apariția unor molime fusese cândva o realitate dramatică, una de durată și destul de frecventă, până i s-a găsit leacul salvator.

Vreau să evidențiez ideea că nimănui nu-i trecea prin gând că o asemenea restriște s-ar putea petrece în secolul al XXI-lea, acum când tehnica și medicina au făcut pași uriași, dându-și mâna în efortul de a se îngriji de sănătatea oamenilor. Totuși un virus infim, cum sunt toți virușii, a cutremurat întreg mapamondul, schimbând fața lumii în cele deja nouă luni coșmarești scurse de la declanșarea pandemiei. Noul coronavirus nimicitor a schimbat în anul 2020 și modul nostru de a gândi acum când economia fiecărei țări are pierderi grave. Nu mă îndoiesc că scriitorii se vor inspira din tragediile fizice și din dramele psihologice care se petrec pretutindeni și, fără îndoială, nici pictura sau muzica nu vor rămâne mai prejos.

Voi lăsa un scriitor român celebru la Paris să descrie metamorfoza pe care una dintre priveliștile clasice ale Europei artelor a suferit-o în anotimpul pandemic, anume în „orașul-lumină” de pe malurile Senei. Matei Vișniec are fantezia și curiozitatea de a porni într-o plimbare prin Parisul pustiu al zilelor prezentului. Cugetarea lui conectează imaginile surprinse în geografia concretă a peisajului parizian la artele contemporaneității noastre: „Ceea ce i se întâmplă în prezent speciei umane este ceva enorm, grav, halucinant. Când dintr-un oraş lipsesc locuitorii, de fapt oraşul începe să nu mai aibă sens. Iar puţinii oameni pe care i-am întâlnit, fie că făceau jogging, fie că dezinfectau uşi sau intrări în staţiile de metrou, fie că se duceau cu căruciorul la cumpărături, în loc să salveze oarecum situaţia, nu făceau decât să adâncească senzaţia de gol, întrucât aveau ceva fantomatic. Când vezi doar un singur om alergând pe sub colonadele fără viaţă de pe Rue de Rivoli, senzaţia că te afli în universul lui Chirico sau al lui Dali se amplifică. Dacă o girafă cu coama în flăcări ar fi traversat Place de la Concorde nu m-aş fi mirat, dacă şi cele două orologii de la fosta Gare d’Orsay ar fi început să se topească nu m-aş fi mirat, dacă aş fi văzut cum faţada Operei Bastille se dezlipeşte ca un afiş gigantic şi se scurge pe trotuar nu m-aş fi mirat întrucât mi-aş fi spus că mă aflu într-o pictură de Magritte… Iar, dacă Turnul Eiffel s-ar fi ridicat în aer şi ar fi rămas suspendat deasupra Parisului, mi-aş fi spus cu seninătate că am pătruns într-un tablou de Marc Chagall. El a pictat de altfel de multe ori Parisul şi în toate aceste tablouri monumentele mitice parcă o iau razna, Notre-Dame apare înclinată, Turnul Eiffel pleoştit…”

În fața unei asemenea calamități, între toți artiștii, scriitorii, mai ales ei,  au simțit nevoia de a ieși din izolarea prelungită la care sunt supuși. În lunile de pandemie claustrarea a încurajat scrierea unor noi texte. Ies de sub tipar mereu alte volume. Odată terminată și așezată sub cheia literei de tipar, opera trebuie să respire în afară, să ia drumul spre cititori. Pe bună dreptate, Marin Sorescu mărturisea cândva: „Cărților mele le place să se plimbe.” Fără să fie cunoscute, ele îți pierd chiar rațiunea de a fi scrise. La rândul lor, autorii anotimpului pandemic simt nevoia dialogului cu semenii lor și acest deziderat s-a încadrat între practicile luptei cu coronavirusul.

Tot tehnica le-a venit în ajutor, cu aplicația Zoom, uzitată în învățământ de ani buni la conferințe academice, unde purta un alt nume, cel de „teleconferințe”. Acum, Zoom-ul, care se folosește în procesul de predare din școlile de pe întregul mapamond, a intrat cu hotărâre și în viața lor, a mânuitorilor de condei. Este un pas firesc, dacă reținem că de la 10 milioane de utilizatori la finele anului 2019, aplicația Zoom astăzi este folosită zi de zi de 200 milioane de cetățeni.

Cenaclul „Destine Literare” din Montréal, Canada, și partenerul său din SUA, Cenaclul Românesc „Mircea Eliade”, au făcut, din câte cunoaștem noi,  operă de pionierat, dovedind curajul tehnic de a asigura conexiunea participanților, tot mai numeroși în lunile de pandemie. Cel mai ades, la un asemenea eveniment literar stau conectați în jur de 40 de scriitori și iubitori de literatură, antrenați într-un dialog dens și deosebit de plăcut ca atmosferă prietenească, întins uneori chiar peste 4 ceasuri. Reuniunile lor literare au teme fixate din timp, ele desfășurându-se bilunar la Montréal și o singură dată pe lună la Denver. Aleatoriu, exemplificăm ca teme Monarhia și literatura din 25 iulie a.c., Basarabia – colț de Românie din 24 septembrie a.c. sau problemele traducerii în literatura lumii – Traduttore-Truditore-Traditore – din 24 octombrie a.c. la care au fost invitați 10 specialiști în domeniu, reuniuni organizate de Cenaclul din Denver, alături de Marin Preda și Marin Sorescu, doi scriitori ai contemporaneității, din 29 august a.c. la Montréal, în cea de a X-a reuniune Zoom. Scriitorii sărbătoriți în luna respectivă – fie M. Eminescu, G. Topîrceanu, T. Arghezi ori Mircea Eliade și L. Blaga – au alternat cu lansări de carte. Așa a fost recent a șaptea carte de sonete, intitulată Paingul orb, o carte-bibelou ca frumusețe și originalitate grafică, a lui Adrian Munteanu din Brașov.

Tradiționale în programul reuniunilor au devenit și momentele muzicale, cum a fost la Montréal audierea celebrei arii a Violettei Valéry din opera La Traviata de Verdi, prilej cu care scriitorul canadian Alex Cetățeanu a intrat în dialog cu inegalabila divă româncă Virginia Zeani, soprana căreia i-am făcut cu toții urări de viață liniștită în Florida, unde s-a stabilit într-un cămin de lux. În atenția noastră stau pe lângă nume consacrate și tinerii soliști, cum a fost Constantin Grigorescu, student la canto în Academia Națională de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca. Este și acesta un semn de încredere în viitorul solistic al tinerilor din România.

Bineînțeles nu puteau să lipsească din program recitările de poezie recent creată și între invitați, pe lângă autori din India, Italia, Canada ori Australia, s-a numărat celebrul Andrei Codrescu, care ne-a impresionat și cu amintirea întâlnirii lui cu Mircea Eliade la Chicago. Artista Ileana Barbu de la Denver ne-a uimit cu expoziția sa de pictură și sculptură, expusă în condiții optime  pe Zoom. Așadar, reuniuni bogate prin alternarea artelor, dintre care muzica a stat alături de pictură, sculptură și literatură, aceasta din urmă fiind totdeauna o prezență pivotantă.

În mod firesc, o direcție a interesului acestor reuniuni ale diasporenilor noștri a constituit-o prezentarea unor personalități afirmate peste hotare, dar neglijate în țară, cum este Ștefan Baciu, brașoveanul murit în 1993 în Honolulu Hawaii, sau Virgil Gheorghiu, care a intrat ca prozator în manualele școlare din Franța, înainte de a fi apreciat în România. Regula cere ca fiecare autor să fie  prezentat cu cărțile lui reprezentative pe masă, așa cum se întâmplă totdeauna când colecții de titluri rare și foarte interesante din bibliotecile private ale lui Sebastian Doreanu, Alex Cetățeanu și Marian Costache, asigură desfătarea tuturor participanților. Impresia cu care se iese dintr-o asemenea reuniune este aceea că am participat la un regal livresc, prin care am devenit mult mai bogați intelectual și sufletește.

În România un eveniment-pilot a fost Festivalul internațional de poezie-online din 20 iunie 2020 de la Palatul Culturii din Bistrița, care s-a bucurat de o organizare impecabilă și a pus în dialog creatori din întreg mapamondul. Între prietenii noștri de departe am ascultat pe Joel Conte din Franța, pe Daniel Ioniță din Australia, pe Juan Tajes din Uruguay, pe Senol Gökçe din Turcia, iar enumerarea ar putea cuprinde zeci de nume ale unor poeți vestiți în lumea largă. Volumul și CD-ul cu înregistrarea întregului eveniment, primite prin poștă apoi de fiecare participant, au fost un semn recuperator pentru ideea de a învinge distanțele care nu au reușit să ne despartă, atunci când literatura în plină pandemie trebuia să se constituie în liantul unui dialog între meridianele lumii.

Desigur că nu toți scriitorii au aderat ușor la reuniunile Zoom. Unii nu puteau concepe o altă formulă decât pe cea știută de decenii. O carte lansată prin Zoom nu poate fi oferită participanților, cel puțin pe moment. Iar lansarea de carte fără oferire de autografe este ca o nuntă fără lăutari. Lipsa de experiență tehnică la cei mai mulți scriitori vârstnici a fost depășită până la urmă, dar echipamentele prea vechi s-au dovedit inoperante în cele mai multe cazuri, când accesul la program a devenit imposibil. În principiu, nu exista nici curajul de a încerca o altă formulă decât cea bine cunoscută. Minunata scriitoare și traducătoare Paula Romanescu a fost dezarmată prea curând de acest inconvenient, deși prezența ei este și acum dorită la reuniunile noastre. Poeta Ana Blandiana a refuzat luni la rând ideea unei apariții la o reuniune Zoom. Am insistat cu îndărătnicie să-i explic avantajele acestui sistem modern, uzitat în cele mai diferite ramuri ale economiei. Fără îndoială, în pandemie el nu expune participanții la pericolul infectării, ceea ce este esențial. Și eu socoteam că argumentele mele în corespondența și în dialogul nostru telefonic erau tot mai convingătoare. Interesant este noul sistem și pentru că reuniunile nu cer timp de deplasare, nici finanțarea unor cazări și a mesei participanților. Este vorba de o formulă foarte economică, așadar. Cu pedanterie, explicam că ubicuitatea pe care o promovează aplicația Zoom face ca scriitori din diferite puncte cardinale să poată conversa direct în reuniuni.

Diferențele de fus orar au determinat alegerea unor momente anume ale zilei de sâmbătă, când oamenii au program liber. Emoționează faptul că o reuniune care începe la ora 19.00 în România este receptată, spre exemplu, la  Denver Colorado la ora 10.00, când la Boston este ora 12.00. După miezul nopții în reuniune intră scriitorii australieni care tocmai atunci s-au sculat și au băut cafeaua de dimineață. Fiind reuniune internațională, indienii invitați au citit versurile lor în limba engleză, iar prietenii lor din țara noastră, cum este Liviu Pendefunda de la Iași, le-au tradus unele poezii care, în felul acesta, au fost citite și în versiune românească. Da, asistăm adesea la un adevărat dialog multilingv. Noutățile din plan livresc te întâmpină la tot pasul. Cărțile  și revistele pot fi privite pe ecran, contactul vizual fiind optim. Între noile reviste apărute pe scena literaturii se numără „International Writers’Journal” de la Grands Rapids, Ohio în SUA sub redacția publicistei și traducătoarei românce Maria Muguraș Vnuck. Se augmentează prin noua revistă „posibilitatea de a explora lumea prin ochii scriitorilor și ai artiștilor”, după cum afirmă David Paul Vnuck, coparticipant la acest proiect editorial cu totul remarcabil.

În concluzie, avantajele formulei Zoom sunt incomensurabile, cu componente medicale, financiare, ca economie de timp și cu un imens spor spiritual. Aplicația aceasta nu este rodnică numai în timpul pandemiei, ci ea se va folosi la fel de frecvent și pe viitor. Mi-am epuizat  argumentele și mă decisesem să renunț, așa cum „abandonasem” și pe prietena mea din Buenos Aires, Alina Diaconu, cea mai cunoscută scriitoare de origine română din America de Sud. Totuși, până la urmă – cum altfel? –  a căzut și reduta inespugnabilă a colegei mele de grupă în anii de facultate la Cluj, Ana Blandiana. Ea s-a convins, în sfârșit, după cum mi-a mărturisit epistolar chiar zilele trecut: „Mie îmi va apărea cartea terminată în vară peste două săptămâni: lansarea online  pe 18 noiembrie la Humanitas. M-am dat și eu pe brazdă, chiar dacă nu îmi face plăcere să-mi văd figura distorsionată online. Am avut un recital și o dezbatere la Londra, o participare la un festival la Praga, o colaborare cu ICR Tel Aviv. Totul online. La Praga ar fi trebuit să mă duc, dar nu am mai avut curajul. Găsești toate pe pagina mea de FB pe care o face traducătoarea mea din Spania. De 1 Decembrie  o să am o întâlnire la Universitatea din Salamanca cu studenții care studiază acolo româna. În rest, stau cât pot în casă și am început lucrul la o nouă carte.”

Am citat aici un palmares de evenimente online cu totul remarcabil ca importanță, realizate recent, așa cum Ana Blandiana ne-a obișnuit de mult, foarte mult timp. Ea este, fără îndoială, cel mai cunoscut scriitor român contemporan în lume, iar dialogul ei cu cititorii nu se poate continua decât pe asemenea rețele de comunicare.

Evenimentul anual de amplă rezonanță pe care îl așteptăm în zilele de 26 și 27 noiembrie 2020 cu viu interes este Festivalul Internațional de Literatură și Teatru și „Liviu Rebreanu” de la Bistrița, ajuns la a XVI-a ediție. Aceasta este prima ediție în formă online, când de acasă, fiecare dintre invitați va dialoga cu ceilalți scriitori din țară și din străinătate și va viziona câte un spectacol de teatru în fiecare seară, cum cere tradiția acestui festival. Tot din fotoliile noastre, eu și Ion Dur vom face lansarea antologiei Caiete Cioran – ediția 2019, un volum de 400 pagini, nou apărut la Editura D*A*S din Sibiu. Prezentarea în sine va fi agrementată cu recitalul susținut de actrița din București Genoveva Preda, având titlul Unde se duc iubirile, Simone Boué? și imaginat ca un dialog cu profesoara care a fost generoasa prietenă de viață a lui Emil Cioran.

Cartea aceasta proaspăt realizată la Sibiu va intra și în programele Cenaclurilor literare de la Montréal, Canada, și din Denver, SUA, atât la finele acestui an, cât și în aprilie 2021, când vom sărbători 110 ani de la nașterea filosofului originar din Rășinari.

Traversăm în mod cert un anotimp al manifestărilor culturale prin Zoom, singura formulă tehnică ce ne stă la îndemână. În luna noiembrie, care prin tradiție găzduiește la București Târgul internațional de carte „Gaudeamus”, în acest an 2020 Radio România Actualități desfășoară online ediția a XXVII-a a celui mai însemnat festin al literei scrise din țara noastră. De aceea toți iubitorii lecturii sunt invitați între 16 și 22 noiembrie 2020 să acceseze programul lansărilor de carte deja anunțat. Este un program amplu și bogat al unei săptămâni livrești cu totul excepționale, unul care poate fi cunoscut și mai târziu din arhiva evenimentului. Nu vom scăpa din vedere nici dezavantajul emoțional al acestei formule tehnice, anume faptul că momentul cumpărării și cel al autografelor date de autori de la finalul lansării nu se pot realiza pe loc, ci ele rămân în seama Poștei Române sau a altor sisteme de curierat rapid. Așadar, o soluție poate fi găsită.

Fără ezitare, sfătuim și societățile de scriitori din România să experimenteze aplicația Zoom, ce poate reîntrema prin reuniuni periodice viața literară din fiecare zonă a României. Și nu ne-am mira să aflăm că Societatea Scriitorilor Bistrițeni „Conexiuni” va fi prima dintre ele.

Foto. Anca Sîrghie