De vorbă cu Irina Reisler
9 min readDe vorbă cu Irina Reisler
„Povestea mea, este o poveste-suport, o poveste motivaţională, o poveste de succes!”
Autor interviu: Ana Magdin (Bucureşti)
Irina Reisler, este un om cu calităţi pe care rar le mai întâlneşti în aceste vremuri nedefinite. Venită parcă dintr-un loc în care există numai bunătate, onestitate, bucuria de a dărui şi grija pentru cel de lângă tine, Irina Reisler, este fericită atunci când poate să ajute, când poate să împărtăşeascaă din experienţa sa, convingând sufletele triste şi derutate, că „se poate”, că nu există „nu pot”!
Aşadar, o lecţie de viaţă, cu Irina Reisler!
Ana Magdin: Ce noutăţi ne mai prezintă Irina Reisler de la salonul care tranforma doamnele în zâne?
Irina Reisler: 2016 va veni cu noutăţi interesante şi eficiente, pentru clientele salonului nostru şi, în general, pentru persoanele care decid să înceapă lupta cu kilogramele! Am în plan o serie de workshop-uri motivaţionale, care îi vor ajuta pe participanţii la lupta cu kilogramele să nu se mai simtă singuri. Pentru că am slăbit de la 100, la 50 de kilograme, ştiu exact ce este în mintea şi în sufletul unui om care ţine o cură de slăbire, cunosc perfect toate stările, toate temerile, toate piedicile, toate complexele, toate eforturile. Cred că am ajuns în în care pot oferi public suportul de care are nevoie o persoană care se luptă cu kilogramele în plus. Povestea mea este o poveste-suport, o poveste motivaţională, o poveste de succes. O poveste ce poate fi a oricui. Vreau să împărtăşesc toate secretele mele, vreau să le spun oamenilor că se poate şi că vor reuşi! Sper că, din ianuarie, să încep aceste workshopuri, care se vor ţine chiar în firma noastră.
Un alt proiect este dezvoltarea unei zone de terapii ayurvedice, cristalo-terapie şi acupunctură. Îmi doresc foarte mult să acceptăm că, în slăbire, ca şi în viaţă, există mai multe nuanţe, nu doar alb şi negru. Există terapii vechi de mii de ani, care şi-au dovedit eficienţa şi care pot fi adjuvanţi excepţionali, într-un program de slăbire. Sigur, aceste terapii nu înlocuiesc dieta, sportul sau programele de remodelare corporală. Ele, însă, pot îmbunătăţi şi grăbi rezultatele. Ceea ce îşi doreşte orice persoană care se luptă cu kilogramele: mai bine şi mai repede! Aceste noutăţi vor ajunge atât în salon, cât şi în magazinul virtual store.irinareisler.ro.
Ana Magdin: V-aş ruga să povestim cititorilor noştri, cum a început drumul către o nouă siluetă dar şi către sănătate?
Irina Reisler: Povestea mea este o poveste scurtă şi cuprinzătoare: într-o bună zi a anului 2002, am spus „Stop”! Peste fix un an, aveam cu 44 de kilograme mai puţin. Un an de regim alimentar ţinut cu maximă stricteţe şi corectitudine. Fără nici măcar o abatere, indiferent că a fost Crăciun, Paşte, zi de naştere sau petrecere. Eu ştiam un singur lucru: că nu mai vreau să trăiesc cu suta de kilograme în spate. Mi-era greu să mă mişc, să respir, să-mi găsesc haine potrivite, să mă privesc în oglindă, să înfrunt privirile şi comentariile cunoscuţilor sau persoanelor care mă recunoşteau pe stradă. Mi-am pierdut locul de muncă, din cauza sutei de kilograme. Eram într-o situaţie limită, pe care trebuia să o schimb obligatoriu. Nu am fost slabă, nici înainte de sarcină. Dar, nici nu am purtat în spate suta de kilograme. În viaţa mea de adult, m-am învârtit, tot timpul, în jurul greutăţii de 65 de kilograme. După ce am născut, am bătut suta. După un an de dietă, aveam 56 de kilograme. Greutate pe care mi-o menţin de aproape 14 ani.
Ana Magdin: Care a fost momentul când aţi avut puterea să spuneţi stop kilogramelor în exces?
Irina Reisler: Eu am spus „Stop!”, pentru că mi-a fost frică de moarte. Nu sunt vorbe goale… chiar aşa s-a întâmplat! Într-o zi, am ieşit cu Anisia, fetiţa mea, la plimbare. Avea vreo 8 luni, deci, o plimbam în cărucior. Un căruţ greu şi masiv, aşa cum se găseau acum 14 ani. La întoarcere, surpriză: liftul nu mergea! Eu, singură. În faţa a 7 etaje, pe care trebuia sa le urc pe scări. Cu mult curaj, am luat căruţul pe sus, cu copil cu tot, evident, şi am pornit. A fost cea mai teribilă aventură a mea! Când am ajuns în faţa uşii, m-am prăbuşit, pur şi simplu, peste căruţ, cu răsuflarea tăiată şi cu inima în gât. În momentul acela, privirea mi-a picat pe fetiţa mea şi am realizat că eu pot muri din cauza kilogramelor în plus! Că îmi pot lăsa copilul orfan de mamă! Că, într-o clipă, îmi pot nenoroci copilul şi familia! Şi gata, atunci s-a întâmplat declicul. Sprijinită de usş de la intrare, am jurat că voi slăbi, că îmi voi schimba viaţa, că îmi voi redobândi sănătatea! Şi am făcut tot ce mi-am promis.
Ana Magdin: Sigur nu a fost uşor, dar ce motivaţii găseaţi ca să puteţi să ajungeţi la „lumina” pe care o căutaţi?
Irina Reisler: Păi, mai mult decât copilul meu, ce motivaţie aş fi putut găsi? Am vrut să trăiesc, am vrut să fiu o mamă model, am vrut să mă uimesc şi să uimesc, am vrut să fiu sănătoasă, am vrut o nouă viaţă. Şi am reuşit să-mi ofer o a doua şansă! Nu a fost uşor. A fost foarte greu. Dar, am reuşit să-mi mobilizez toate resursele. Ambiţie, voinţă, consecvenţă, corectitudine, perseverenţă, răbdare, optimism, recunoştinţă – sunt valorile pe care le-am descoperit şi cultivat, în acel an. La finalul regimului, eram schimbată nu doar fizic, ci cu totul. Din acel moment, pentru mine nu a mai existat „prea greu” sau „imposibil”. După acel an, cuvintele „nu pot” au dispărut din viaţa mea. În acel an, eu am lucrat nu doar cu corpul meu, ci şi cu mintea mea. Minus 50 de kilograme a însemnat o nouă Irina. O nouă viaţă. Eu m-am născut a doua oară. Iar, pentru această şansă, spun „mulţumesc”, în fiecare zi!
Ana Magdin: Să reamintim dieta minune care v-a transformat într-o femeie atât de frumoasă, de bună şi pe un drum sănătos în viaţă?
Irina Reisler: Regimul pe care l-am ţinut nu este un regim-minune. Nu există diete-minune! Există doar diete corecte şi echilibrate. Doar ele te pot ajuta în mod real şi te pot învăţa să mănânci şi să trăieşti sănătos. Dietele miraculoase, care te ajută să slăbeşti 10 kilograme într-o săptămână, sunt minciuni care distrug sănătatea. Le-aş şterge de pe suprafaţa pământului, dacă aş avea o baghetă magică! Revenind la regimul care m-a ajutat pe mine, este un regim disociat venit din vechea medicină chineză, pe care îl cunosc de la un medic specializat în acupunctură. Regimul este echilibrat, permisiv şi prietenos: 3 zile se consumă exclusiv produse vegetale, 3 zile se consumă exclusiv proteine animale. Această alternanţă se păstrează, până la atingerea greutăţii dorite. Iar echilibrul lui vine tocmai din această alternanţă. Eu am aplicat şi câteva principii alimentare clasice, în regim: 5 mese/zi, 3 principale şi 2 gustări, mic dejun obligatoriu, nu am amestecat fructele cu legumele, în cadrul aceleiaşi mese, am consumat peste 3 litri de apă/zi. Şi, bineînţeles, am ales alimentele cu un conţinut caloric decent!
Ana Magdin: Ce locuri vă bucură sufletul şi viaţa?
Irina Reisler: Iubesc orice loc în care mă duce viaţa. Nu am destinaţii preferate… În orice loc mă aflu, găsesc eu ceva, cât de mic, care să mă bucure! Poţi să mă duci în cel mai aglomerat oraş sau pe cel mai înalt vârf de munte. Sigur există ceva minunat acolo! Totul este să ştim să ne bucurăm de lucrurile mărunte. Ele sunt cele care ne bucură sufletul şi ne fac viaţa frumoasă. Fericirea înseamnă un cumul de lucruri mărunte.
Ana Magdin: Dacă aţi avea o putere, ce aţi elimina, ce aţi adăuga şi ce aţi păstra pentru ca românii să aibă o viaţă mai bună, mai tihnită?
Irina Reisler: Ooo, asta este o discuţie lungă, mult prea lungă! Nu vreau să intru în zona politică. Nici în cea economică. Aş spune doar atât: mi-aş dori ca fiecare om să înţeleagă că viaţa bună şi tihna depind, în primul rând, de el. Tu eşti cel care îşi aduce fericirea şi bunăstarea, în viaţă. Nimeni altcineva! Dacă eşti recunoscător, pentru ceea ce ai – mult sau puţin – universul îţi dăruieşte însutit. Atunci când eşti fericit cu ceea ce ai – mult sau puţin – lucrurile bune vor veni spre tine. Dacă munceşti necondiţionat de bani, din pasiune, cu tot sufletul, recompensa apare negreşit. Cred că fiecare om ar trebui să înceapă schimbarea cu el. De la a nu mai arunca hârtia de la ciocolată pe stradă, până la a ierta pe cel care i-a greşit. De la a nu mai dori câşstiguri nemeritate, până la a dărui necondiţionat. De la a nu mai trece cu indiferenţă pe lângă cineva care suferă, până la a se iubi mai mult pe el însuşi. De la a nu mai avea relaţii de conjunctură, până la a se bucura de o gâză aşezată pe o floare. În concluzie, sunt foarte multe de schimbat, de eliminat, de adăugat.
Ana Magdin: Ce mâncăruri vă ajută să vă menţineţi suplă şi ce mâncăruri vă tentează dintre cele care ne fac mai pufoase?
Irina Reisler: Nu-mi lipsesc legumele, fructele şi apa. Îmi place brânza, iubesc felia de pâine neagră prăjită, mă răsfăţ rarisim cu un dulce, evit prăjelile, urăsc mâncărurile scăldate în grăsime sau grase, fug de ispitele făinoase.
Ana Magdin: Ce recomandaţi femeilor care suferă de depresie şi cum pot fi ajutate?
Irina Reisler: Să ceară ajutor. Să aibă curajul de a elimina cauza depresiei. Să se iubească. Să se respecte. Să înveţe să-şi cunoască valoarea. Ajutorul trebuie să vină din partea specialistului. Nu e o ruşine să ai o astfel de problemă! Nu e o ruşine să mergi la psiholog! Nu e o ruşine să faci tratament pentru depresie! Este, însă, foarte important să ceri ajutor imediat ce simţi că ceva este în neregulă cu tine. Depresia, din păcate, este descoperită mult prea târziu, în multe cazuri…
Ana Magdin: Recomandaţi operaţiile de micşorare a stomacului sau o dietă şi sport?
Irina Reisler: Nu sunt adepta intervenţiilor chirurgicale, decât atunci când viaţa depinde de ele. Atâta timp cât poţi slăbi cu regim, cu sport şi cu tratamente de remodelare, de ce să tai? Orice om are voinţă, dacă ştie cum să şi-o descopere! Orice om poate să mute munţii din loc, dacă chiar îşi doreşte cu adevărat! Ah, de-abia aştept workshop-urile motivaţionale, ca să vorbesc despre aceste lucruri! De ce să tăiem stomacul, dacă putem să-l micşorăm prin dietă şi prin puterea minţii? Eu sunt dovada vie că se poate şi fără operaţii.
Ana Magdin: Un gând pentru românii de pretutindeni!
Irina Reisler: Vă iubesc, oriunde v-aţi afla! Şi vă mulţumesc, pentru că mă iubiţi, de-atâta amar de ani!