ȘI VOR AVEA O NUNTĂ DE VIS…

E vremea nunților. Șiruri de mașini împodobite cu aranjamente florale trec pe străzile orașului ca și pe ulițele satului, atrăgând privirile trecătorilor. Obiceiuri frumoase sunt ținute cu grijă, nu se omite nimic! Despre fidelitate, rămâne cum a stabilit.

Un bărbat, familist convins

Dovedind mobilitate,

Deși este în etate,

Devotat a fost și este

La vreo patru, cinci neveste!

Am aflat că mai există totuși, la tinerii de azi, pe  ici pe colo  dragoste frumoasă, pe vecie.

Iubire eternă întâlnim mai curând între  literele cărților, așa ca în poezia:

Virgula și apostroful

Grațioasă pe picioare

O pisică din vecini

Mă privește visătoare

Dintr-o tufă de ciulini.

E zăduf. Vacanța mare.

Iau o carte și mă duc

În livadă, la răcoare,

Pe o pătură, sub nuc.

Filele se-ntorc domoale

Iar cuvintele perechi

Se aștern pe iarba moale,

Pe retină, pe urechi.

Dar ce litere viteze!…

De căldură s-au pitit

Între două paranteze,

Loc cu umbră și-au găsit.

Apostroful, mândru tare,

Cu frac negru, e un boss,

Elegant, nevoie mare,

Și cu mersul lui frumos.

Virgula, în rochie lungă,

Cu-un surâs misterios,

Lasă trena să-i ajungă

Vreo trei metri-n urmă, jos.

Se-ndrăgesc, își fac ocheade

Și trăiesc un vis regesc

Între două acolade

El și ea se drăgălesc.

Îmi îndes pe cap bereta

Și mă uit în alte părți,

Ca să nu le stric șueta,

Sunt discretă…ca în cărți.

O logodnă pun la cale,

Pregătesc, plini de mister,

Cu confetti și petale,

Zaiafet în cartier.

Soarele acum coboară

Și apune somnoros;

Seara blândă înconjoară

Ceasul lor cel norocos.

Văd cu greu pagina vie,

Mă retrag în casă, plec,

Că-n poveste, nu se știe

Amorezii cât petrec…

Cred că-și pregătesc veșmântul,

Că în patru Făurar

Împlini-vor legământul

Și-or fi sigur la altar!

Și-și doresc mai toate cele,

Casă nouă și urmași,

Ce-or fi două ghilimele,

Puii lor cei drăgălași.

Gabriela Gențiana Groza

Ilustrație Virgil Tomuleț