DESTINUL / DESTINO (POEME BILINGVE)

DESTINUL

Am gravat numele tău în argilă dar marea a învăluit iniţialele

Am reconstituit urmele tale pe nisip
dar vântul a acoperit profilul tău

Am scris pe scoarta unui măslin poezia vieţii
dar furtuna a rupt copacul

Am construit un zmeu cu firul destinului meu
dar puterea iubirii l-a purtat de la mine
legându-ne de piscul tău

pentru a fi mai puternic zborul destinului

DESTINO

Ho inciso il tuo nome sull’argilla
ma il mare ne ha ammantato le iniziali

Ho costruito un aquilone con il filo del mio destino
ma la forza dell’amore me lo ha sottratto
legandone la cima al tuo
che ha spiccato il volo

OGLINDA

Crezi că tăcerea noastră
poate respinge
valorile impuse
Cred că da!
Gândeste-te la examinarea
sufletului
fără reţinere
Aşa cred!!!
În oglindă
Vânătăile ego-ul
acţionează netulburat,
În oglindă
sunt desfigurată
de simptomul de proprietate
al gândurile mele.

ALLO SPECHIO

Pensi che il nostro silenzio
possa destituire
valori imposti
lo pensi davvero!!!
Pensi di scrutare
attraverso l’anima
senza decadenza
lo pensi davvero!!!
Allo specchio
I lividi dell’ego
agiscono indisturbati,
Allo specchio
sono deturpato
dal sintomo di proprietà
dei miei pensieri.

EŞTI TU…
Eşti arta mea, cea mai adevărată expresie de emoţii,
Eşti stiloul care se consuma pe coli de hârtie interminabile,
Eşti inima ca un tambur care sparge timpanele,
Eşti tu, chemarea taranei
puterea ideilor mele
Eşti tu,
vocea care o astept în fiecare noapte
furia care consumă mandria
Tu, dragostea mea
destinul meu,
răbdarea mea,
mirosul de mare,
Se pare că te caut peste tot…
recurg la toate dar nu pot sa te opresc
cu gândurile mele de pretutindeni vin
imi scutur mâinile la fel ca o mână de nebun, nebun
ca ceea ce mă leagă de tine pentru totdeauna,
şi dacă nu există nici o altă cale de a ajunge la tine
Vreau să mor… nebună!.

SEI TU…

Sei tu la mia arte, l’espressione più vera di ogni emozione,
la penna che si consuma su interminabili fogli di carta,
il cuore come un tamburo che spacca i timpani,
Sei tu,
il richiamo della mia terra
la forza della mie idee
Sei tu
la voce che aspetto ogni sera
la rabbia che consuma l’orgoglio
Sei tu,amore mio
il mio destino,
la mia pazienza,
il profumo del mare,
mi sembra di cercarti in ogni dove
di rincorrerti senza riuscire mai a fermarti
con i miei pensieri arrivo ovunque
ma le mie mani stringono solo un pugno di insana pazzia
quella che mi lega a te da sempre,
e se non c’è altra via per giungere a te
Pazzo- voglio morire!

LASĂ…
Lasă să fie,

Lasă-te dus,
Lasă-te copleşit,

Lasă-te explorat,

Lasă să te guste,
Lasă-te să respiri,

Lasă să se întâmple,
Lasă-l să te ia de mâna,
Lasă să se citeasca în tine,
Lasa-te surprins  şi chiar mai mult…

Mai mult!

LASCIA

Lascia che sia,

Lasciati andare,
Lasciati leggere,
Lasciati respirare,

Lasciati assaggiare,

Lascia che ti esplori,

Lascia che avvenga,
Lascia che ti travolga,
Lasciati sorprendere ancora

Lascia che ti prenda per mano,
E di più!

ADIERE
Ce frumuseţe fermecătoare
această plajă şi această adiere,
această lună, care ne însoţeşte
aproape ca un tovarăş,
in acest cer care se prăbuşeşte
prin norii unui gazon verde,
un sentiment de căldura
în răcoarea prospeţimii tale.

BREZZA

Che incantevole bellezza
questa spiaggia e questa brezza,
questa luna che ci accompagna
quasi come una compagna,
questo cielo diroccato
da nuvole di verde prato,
questo senso di tepore
nel fresco del tuo calore.

CÂNTEC
Puterea unui cântec
îţi copleşeşte inima.
Un strigăt de speranţă,
ca o undă care se strecoara
fără a-ţi da mai mult răgaz.
Asculta această voce
din înălţimi
şi vino la mine
cu un pas strălucitor
ce mă atrage şi ma învăluie
într-un vartej de pace.

CANZONE

La forza di una canzone
che ti travolge il cuore,
un grido di speranza,
quel l’onda che si insinua
senza darti più tregua.
Ascolto questa voce,
sorvolare le cose
e giungere a me
come fosse brillante pece
mi avvolge e mi trascina
in un vortice di pace

GÂNDINDU-MĂ LA TINE

Plouă cu pânze de paianjeni
Fumatul înaripat
Se înalţă la cer
Abisul lacrimilor
Care se scurg încet
Ca şi cum nu ar fi fost nimic…
Cerneala din degete
Să usuce mângâierile
Care încă mai ard.

PENSO A TE

E piovono ragnatele
Dalle ali fumanti
E salgono al cielo
Abissi di lacrime
E cola lentamente
Come se fosse niente
Inchiostro dalle dita
Ad asciugare le carezze
Che bruciano ancora

SINGUR

Şi daca în ochii tăi a fost doar soare

şi doar durere in ai mei
pe buze-ţi dezacord şi încântare
spini şi flori aveau mâinile tale,
cuvintele-ţi doar împunsături şi iubire …
Ai fost in toate foc şi gheaţă,
dezinteres şi dar şi mult zel.
Ai fost eternul şi sfârşitul,
al meu pentru totdeauna…

şi niciodată la fel!
Acum când nu mai eşti al meu

eşti singur… părăsit de Dumnezeu!

SOLITUDINE

E nei tuoi occhi c’era sole

 e tenebre per me,
sulle tue labbra delizia e dissapore,
nelle tue mani spine e fiori,
nelle tue parole coltelli e amori.
Eri fuoco e gelo,
disinteresse e zelo.
Eri eterno e fine,
il mio sempre e il mio mai.
Ora sei solo, solo molto di più

SPECTRUL SINCER

Jertfit cu blândeţe

între privirile distrate şi cântecele reci,

eclipsate de flăcările care ard in linişte

pe ruinele membrelor incinerate

chiar înainte de a arde cu adevărat.

Ploaia sărată

hrăneşte focul fragil

între dansul unei fantasme trecătoare,

dezvaluit în reflecţii de sticle dezordonate

ca o minte uzată de la sine.

Te ating…

între limbile roşii,

in speranţa de a obţine

corpul tău

cu o atingere tangibilă,

de piele.

CANDIDO SPETTRO

Immolato dolcemente
fra sguardi distratti e canti freddi,
eclissato dalle fiamme che ardono pacate
sulle spoglie membra incenerite
ancor prima di bruciare veramente.
Pioggia salmastra
alimenta il fuoco tenue
fra la danza d’un fantasma evanescente,
riflesso e svelato nei vetri sciatti
di una mente sciupata da sé stessa.
Ti sfioro
fra lingue sfavillanti,
sperando d’acchiappare
un tuo tangibile
lembo di pelle.

FARUL VERDE

Peste pod

acum văd paşii

profilului meu

palidă şi mascată:

ochi în ochi

absorbiţi ne uităm…

Unul este dulce,

celălalt pasional.

O lumină verde

în departare închide

limita extremă

A Lunii:

Umbră şi Esenţa

Uniţi navigăm

oferind visele noastre

norocului.

FARO VERDE

Sopra il ponte
ora vedo camminare
la mia sagoma
pallida e velata:
occhi negli occhi
assorte ci guardiamo…
e l’una è dolce,
l’altra appassionata.
Un faro verde
in lontananza chiude
l’estremo limitare
della luna:
Ombra ed Essenza
unite navighiamo
offrendo i nostri sogni
alla fortuna.

OCHII TĂI

Trebuie să fi fost o greşeală,
dar nu te şterg din inima mea!
Îmi amintesc acei ochi
care aveau culoarea mării…
Am naufragiat în culoarea aceia
Aproape înecându-mâ
in gândul care îmi dă o căldură ciudată

Cu privirile tale m-ai provocat
şi ştiu că am căzut în capcana…
Ei bine, nu ştiu dacă sunt salvată
dar în inimăi un gol mi-ai lasat…

OCCHIONI

Sarai stata un errore
ma non me te levo dal cuore
ricordo quell occhioni

con i tuoi sguardi mi hai provocato
e io ce so cascato…
bene non sò se mi sono salvato
ma nel cuore che buco hai lasciato.

—————————————————————

Simona PUŞCAŞ

Roma, Italia

7 aprilie 2014