”Profesia de dascăl m-a ajutat să cunosc sufletul curat al copiilor”

Interviu cu scriitoarea Genţiana Groza, membră a U.S.R., Filiala Cluj

Am cunoscut-o pe autoarea Genţiana Groza, anul trecut, la Cluj-Napoca cu ocazia Salonului de Carte Bookfest. La prima vedere, doamna Genţiana se remarcă prin plăcerea de a comunica fiind o persoană tonică, ce emană căldură sufletească şi poftă de viaţă. Membră a Uniunii Scriitorilor Români Filiala Cluj, doamna Genţiana Groza este autoarea unor volume de versuri, proză, epigrame, haiku şi a unor cărţi din domeniul literaturii pentru copii.

Născută la data de 14 septembrie 1942 în comuna Vadu Săpat, judeţul Prahova, Gabrila Groza (numele real al autoarei) a fost elevă la Liceul ,,Mihai Viteazul’’ (Ploieşti, 1960) şi a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Naturale şi Agricole (Institutul Pedagogic Bucureşti, 1965) şi cursurile Facultăţii de Biologie (Universitatea Bucureşti, 1973). A fost profesoară de biologie, gradul didactic I, inspector educativ la Inspectoratul Şcolar Judeţean Cluj şi  debutat relativ târziu, în 1994, cu volumul de versuri versuri ,,Pe punte…peste punţi’’ (Bucureşti, Imprimeria Filaret). 10 ani mai târziu este primită la USR, Filiala Cluj fiind afiliată şi la alte două asociaţii : Uniunea Epigramiştilor din România, Societatea Română de Haiku şi Societatea de Haiku Constanţa.

Este autoarea volumelor: „Pe punte…peste punţi: versuri”, Bucureşti, Imprimeria Filaret, 1994 ; „Jocul cu clipa: versuri”, Bucureşti, Filaret, 1995 ; „Rostiri: versuri”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997 ; „Murmurul sevei: haiku”, Ed.Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 1999 ; „Măroaca: povestiri pentru copii”, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2000 ; „Papucul păpuşii, poezii pentru copii”, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2001 ; „Genţigrame, epigrame”, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2002 ; „Brevi finietur…: versuri”, – Nicolae Martinescu şi Gabriela Genţiana Groza, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2002 ; Sfârşit de sezon, versuri şi proză, Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2003 ; Păţaniile lui Boacănă şi „Prietenii lui Peştinel: proză”, Ed.Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2004 ; „Fulga şi Fulger: proză”, Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2005 ; „Amurg pe Someş: haiku şi tanka”, Ed. Casa Cărţii de ştiinţă, Cluj-Napoca, 2006, „Sertanianul şi alte povestiri”, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2007 ; „Irundel şi Irundica ; proză”, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2008 ; „Lampioanele vii: proză şi versuri”, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj- Napoca, 2009 ; „Fântâna cu sori: proză şi versuri”, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2011 ; „Marea copilăriei: versuri pentru copii”, Ed. Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011 ; „La mâna lui Cronos: haibun, haiku şi tanka”, Ed. Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2012 ; „Sulfinică:  poezii pentru copii”, Ed. Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2013.

A obţinut numeroase premii naţionale şi internaţionale:  Premiul pentru Debut în Epigramă, Cenaclul ,,Satiricon’’, Cluj,1996; Premiul al II-lea la Concursul Naţional de Poezie ,,Dor de dor’’,2008; Premiul al II-lea şi Premiul al III-lea pe ţară la Concursul de haiku, ,,Kukai’’, 2009 şi 2012;Diplomă acordată de Ministerul Cercetării, Tineretului şi Sportului pentru participare la proiectul judeţean ,,Ocrotind pădurea, ocrotim viaţa’’,2010;medalie de aur, medalie de argint şi medalie de bronz acordată de Societatea de Cruce Roşie a României pentru activitatea educativ-sanitară’’; Premiul al III-lea pe ţară la concursul ,,Sanitarii Pricepuţi”, 1997;Diplomă UNESCO pentru contribuţie adusă la realizarea Simpozionului Internaţional ,,Abordarea globală a toxicomaniilor’’,Diplomă de onoare ,,White Tiger Budokan’’ ca promotor al Culturii Japoneze şi al Artelor Marţiale, 2001 ; Premiul al II-lea la Concursul Internaţional ,,Kusamakura’’ de haiku din Japonia.

Creaţiile sale au fost apreciate de Irina Petraş, Constantin Cubleşan, Dumitru Cerna, Marcel Mureşeanu, Persida Rugu, Ioan Pop, Michaela Bocu.  În acest sens, merită semnalate concluziile Irinei Petraş care scria : ,,Să aduni într-o carte ,,urmele’’lăsate de tatăl tău, stihuitor în ceasuri de răgaz, nu-i decât un pios gest filial. Gabriela Genţiana Groza trece dincolo de sentimental pur şi simplu, îndrăznind un dialog peste ani cu textul părintesc. Îndrăzneala sa adaugă un fior în plus versurilor delicate, vag patinate şi adânc-cugetătoare ale preotului îndrăgostit de Cuvânt şi cuvinte, deopotrivă.’’

Liliana Moldovan (L.M.): -Sunteţi autoarea unor volume de versuri, proză, literatură pentru copii. Care dintre aceste genurile literare vi se pare mai fascinant şi unde vă regăsiţi mai uşor?

Gabriela Genţiana Groza (G.G.G.): -Am început să compun poezii în adolescenţă. L-am moştenit pe tatăl meu, preotul poet Nicolae Martinescu, născut la Constanţa. A fost absolvent al Facultăţii de Teologie din Cernăuţi şi a trăit multă vreme ca preot paroh la Ploieşti. M-am format pentru scris în preajma lui. A fost un om cu o cultură solidă, dăruit de Dumnezeu cu adâncă dragoste de semeni, cu un spirit de sacrificiu rar întâlnit. Familia mea a traversat perioade dificile în viaţă. Cel mai greu a fost când noi, cei cinci copii ai tatălui meu şi ai bunei mele mame, învăţătoarea Anghelina, am fost consideraţi ca având ,,origine nesănătoasă” şi am întâmpinat piedici la admiterea la facultate. În ceea ce mă priveşte, am avut înclinaţie spre literatură dar a trebuit să mă orientez spre Institutul Pedagogic de 3 ani, facultatea de Ştiinţe Naturale şi Agricole şi am devenit profesoară. Mai târziu, când lucrurile s-au schimbat, mi-am completat studiile la Facultatea de Biologie. Aş putea afirma, cu siguranţă, că în ciuda tuturor vicisitudinilor, spre binele meu, am urmat o cale care mi-a asigurat un fundament favorabil pentru ce aveam să realizez ulterior în literatură. Pe de o parte, profesia de dascăl m-a ajutat să cunosc sufletul curat al copiilor pentru care scriu cu mult drag, iar cunoaşterea naturii ca biolog, în excursiile de studii, mi-a descoperit minunăţiile biocenozelor naturale atât de variate şi frumoase de la noi din ţară. Am avut, în plus, privilegiul să fiu remarcată că am talent literar de către profesorii mei de limba română, oameni datorită cărora – deşi mai târziu- la maturitate, am reuşit să îmi dezvolt mugurii aptitudinilor cu care am fost înzestrată.

Dintre dascălii care m-au încurajat să scriu în clasele liceale un loc special îl ocupă domnul profesor de limba română Enciu Constantin de la Colegiul Naţional ,,Mihai Viteazul” din Ploieşti, azi nonagenar, o personalitate complexă, jurnalist, meloman, apropiat de elevii săi dintre care s-au ridicat mulţi oameni de succes. Domnul profesor i-a avut elevi pe Nichita Stănescu, Eugen Simion, Vladimir Zamfirescu, Bujor Nedelcovici, Ioan Grigorescu, Corneliu Şerban,Toma Caragiu, George Genoiu şi pe mulţi alţii. M-a stimulat să compun poezii pe care le publicam în revista Liceului şi m-a îndreptat spre Cenaclul Literar de la Palatul Culturii unde am venit în apropierea unor condeieri cunoscuţi din lumea literară locală, de la care am avut de învăţat.

Profesiunea de dascăl de biologie mi-a dat mari satisfacţii de-a lungul vieţii. Abia în 1993 am revenit la pasiunea pentru literatură, scriind poezii ocazionale şi citindu-le colegilor şi elevilor de la Colegiul Naţional ,,George Coşbuc” Cluj-Napoca. Spre bucuria mea, creaţiile au fost primite de la început cu mare entuziasm. Am început să frecventez Cenaclul dascălilor clujeni ,,Octavian Goga” de la Palatul Copiilor din Cluj şi apoi Cenaclul de epigramă ,,Satiricon”, cunoscând alţi confraţi şi publicând în reviste literare. Am început să scriu povestiri cu teme inspirate din întâmplările reale ale şcolii sau ale familiei mele. Am avut norocul să fiu încurajată îndeosebi de soţul meu, primul cititor, destul de sever, al scrierilor mele. Deşi pot spune că poezia e mai curând cea care mi-a dat satisfacţie, nu pot totuşi să uit cu câtă plăcere am scris şi scriu povestiri pentru adulţi şi copii. Intrarea în Uniunea Scriitorilor în anul 2004 mi-a adăugat un plus de responsabilitate pentru ceea ce scriu, mai cu seamă că profesiunea de dascăl o am în sânge şi  doresc să contribui în continuare la educaţia copiilor. Am beneficiat de sprijinul discret şi nepreţuit al exigentului critic literar, doamna Irina Petraş, Preşedinte al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România. Cărţile mele intră în şcoală, poeziile se recită la sebările şcolare şi cum: ,,verba volant, scripta manent” ştiu că există destui critici, mai mici sau mai mari, care mă pot aprecia şi acest lucru mă obligă să mă autocenzurez .

L.M.: -Care este sursa interesului dumneavoastră pentru literatura niponă şi când aţi început să scrieţi poezie haiku?

G.G.G.: -Printre poeţii care frecventau cenaclul dascălilor clujeni ne aflam câţiva care am format un cerc de haiku sub îndrumarea cunoscutului poet Aurel Rău de la care am luat primele lecţii de compunere în stilul liricii nipone. Am debutat apoi cu haiku în revista „Steaua ” coordonată de acest poet. Apoi Ioan Marinescu, poetul, a preluat coordonarea cercului nostru de haiku. Am participat împreună cu alţi poeţi clujeni la recitaluri de haiku organizate de cercul ,,Prietenii Japoniei” înfiinţat de japonezul Katsutaro Kawai stabilit la Cluj. Am devenit membră a Societăţii Române de Haiku înfiinţată de Florin Vasiliu, cunoscător al literaturii nipone, coordonator al revistei ,,Interferenţe lirice: Constelaţia Haiku” în care am publicat creaţii proprii. În anul 2000 am luat Premiul al doilea al concursului Internaţional de Haiku ,,Kusamakura’’de la Kumamoto din Japonia cu poemul:,,Sfârşit de sezon/ un nasture luceşte/ pe plajă-ntre scoici’’. Am creat cercul de Haiku ,,Poesis’’ la Colegiul Naţional ,,George Coşbuc” pe care îl coordonez alături de profesoara de limba română Gianina Zegreanu, în dorinţa de a transmite elevilor plăcerea de a compune haiku, tanka şi haibun. O înrâurire asupra scrisului meu a avut-o colaborarea cu Laura Văceanu şi Radu Patrichi de la Societatea de Haiku din Constanţa precum şi cu Ioan Găbudean, Preşedintele Clubului Naţional ,,Bucurii efemere’’ din Târgu Mureş.

L.M.: -Ce este un ,,haijin’’?

G.G.G.: -Haiku e un poem cu formă fixă alcătuit din 3 versuri de câte 5,7,5 silabe, în total 17 silabe. Poemul prezintă o pauză de gândire numită kireji, marcată printr-o liniuţă şi conţine un cuvânt sezonal numit kigo. E un poem al simplităţii, exprimă efemerul, patina vremii, e o creaţie aparent simplă, dar cu atât mai complexă, respectând anumite reguli. Sursa de inspiraţie este natura cu florile, gâzele, dar şi relaţia omului cu acestea, în succesiunea celor patru anotimpuri.

În compunerea acestui poem nu se folosesc figuri de stil. Poetul care scrie haiku se numeşte haijin. Cel mai cunoscut haijin este Matsuo Basho, care a trăit în Japonia între anii 1644-1694, şi a perfecţionat forma poetică haiku.

L.M.: -Aţi avut prilejul să călătoriţi în Japonia?

G.G.G.: -Cunosc această ţară numai din lecturile mele, din emisiunile TV sau de pe Internet, din contactele cu japonezii veniţi la cercul clujean ,,Prietenii Japoniei” dar şi din relatările fiului meu cel mare care a avut prilejul să o viziteze.

L.M.: -Există vreo punte de legătură între literatura epigramistică şi poezie?

G.G.G.: -Profesorul Vasile Langa a  înfiinţat cenaclul ,,Satiricon” al epigramiştilor clujeni în 1979 şi l-a coordonat ca preşedinte mulţi ani. Cu epigramişti apreciaţi, creatori de forţă, ,,Satiricon” este unul dintre cele mai bune cenacluri din ţară. Am fost atrasă între epigramiştii clujeni de poetul talentat Ioan Pop. Am scris epigramă când eram dăscăliţă de biologie la Colegiul Naţional ,,George Coşbuc” unde director a fost numit în 1973 Vasile Langa. I-am cunoscut activitatea după ce nu mai era în viaţă. Coincidenţă sau nu, am călcat pe urmele unui epigramist de seamă şi am respirat aerul aceleiaşi şcoli pe care a condus-o dumnaealui cândva. Am reuşit să formez epigramişti dintre elevi, de‑a lungul timpului, copii care au primit premii pentru creaţiile lor.

L.M.: -Care este personajul dumneavoastră preferat din cărţile pentru copii pe care le-aţi scris?

G.G.G.: -Mă entuziasmez când lansez în lume câte un personaj fie că e un extraterestru ca Serty, de pe planeta Iubirii sau Irundel şi Irundica, două rândunele simpatice pe care le aştept să sosească odată cu primăvara sau Fulga şi Fulger, o văcuţă şi viţelul ei…

Cărţile sunt publicate însă în tiraj redus şi ştiu că fără contactul meu cu cititorii sau cu membrii cenaclurilor ,,Traian Brad“ de la Biblioteca Judeţeană ,,Octavian Goga”, pe care l-am înfiinţat în 2002; a cenaclului ,,Iosif Vulcan” de la liceul Teoretic ,,Nicolae Jiga” din localitatea Tinca, Bihor; precum şi a Cenaclului ,,Poesis” de la Colegiul Naţional ,,George Coşbuc”, Cluj-Napoca, personajele mele rămâneau necunoscute. Recent l-am lansat pe motănelul Sulfinică şi sunt încă sub impresia favorabilă cu care a fost şi este primit de copii acest simpatic personaj.

L.M.: -Succesul literaturii pentru copii e dat de mesajul educativ, de prezenţa personajelor fantastice şi a întâmplărilor ieşite din comun ori de mesajul estetic al cărţilor pentru copii?

G.G.G.: -Consider că literatura pentru copii trebuie să ţină seama de progresul ştiinţei, de noile mijloace de formare a personalităţii acestora, în pas cu vremea. Micii cititorii ai cărţilor noastre sunt mai inteligenţi decât am putea crede unii dintre noi, sunt mai ageri dar şi mai solicitaţi intelectual. Astfel că abundenţa de jucării, jocuri pentru ei, cărţi de colorat stridente, cu mesaje dubioase, cu greşeli de exprimare, le pot produce prejudicii care vor avea influenţă nefastă asupra personalităţii fiecăruia dintre ei. Autismul apare la unii copii poate şi din pricina lipsei de grijă faţă de intelectul lor, într-un moment sau altul al dezvoltării acestora. Cred că e bine să le lăsăm copiilor copilăria, să recite poezii frumoase, cu ritm şi rimă, cu mesaj adecvat vârstei lor, să asculte şi să citească poveşti bune scrise mai demult pentru ei dar şi noi basme, poveşti şi povestiri scrise în zilele noastre de autori români sau străini. Ca pedagog, ca autor de literatură pentru copii simt că trebuie să ne ocupăm cât nu e prea târziu de ce anume, cât şi cum citesc copiii şi nepoţii noştri.

L.M.: -Aţi găsit în cadrul literaturii universale sau române vreun personaj sau vreo poveste care v-a marcat copilăria?

G.G.G.: -Am citit când eram copil mai ales operele clasicilor români Mihail Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ion Creangă. Fiind elevă la o şcoală de fete am jucat roluri în piese de teatru cum ar fi rolul lui Nicu din piesa ,,Piatra din casă” şi ,,mama Angheluşa doftoroaia” de Vasile Alecsandri. Am recitat pe scena şcolii poezii de George Coşbuc. Se punea pe atunci mare accent pe literatura română. Astfel că îmi aduc aminte cu plăcere versuri şi personaje din opera acestor scriitori de seamă. În liceu, mai apoi, am participat la un concurs ,,Drumeţii veseli” cu tema : ,,A.S. Puşkin în literatură şi muzică” concurs transmis la radio, concurs pentru care am aprofundat opera marelui poet rus. Am citit literatură română şi universală, lectura fiind pentru mine o pasiune. Mai târziu, când am avut proprii mei copii şi nepoţi m-am entuziasmat odată cu ei când le-am citit despre Pinochio, Tom Degeţelul etc. pe care nu i-am cunoscut în copilăria mea.

L.M.: -Aveţi vreun autor de literatură pentru copii preferat?

G.G.G.: -Sunt mai mulţi, dintre care îi pot menţiona pe : Cezar Petrescu, Petre Ispirescu, Wilhelm Hauff , Jules Verne.

L.M.: -Ce proiecte literare culturale sau educaţionale doriţi să realizaţi în anul care a început?

G.G.G.: -Am avut de curând întâlnire cu copiii de la Grădiniţa ,, Lumea copiilor  din Cluj-Napoca şi mă întâlnesc zilele următoare cu elevii de la Şcoala ,,Nicolae Titulescu” din Cluj, de ziua naşterii poetului nostru Nepereche, Mihail Eminescu. Coordonez în continuare activitatea cenaclului literar-artistic ,,Poesis” de la Colegiul Naţional ,,George Coşbuc” din Cluj-Napoca. Particip la şedinţele cenaclului ,,Satiricon” care a publicat de curând antologia ,,Secera şi barosul” în care am epigrame personale. Particip la activităţile Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor. Public articole în reviste pe Internet din ţară şi din străinătate şi compun atunci când simt că pot să îi bucur pe cititorii mei cu câte o povestire, haiku, epigramă sau un poem.

A consemnat : Liliana Moldovan