Diana Busuioc, actrița de origine româna, deschide usile de la Hollywood cu ajutorul lui Dracula

Viorel VINTILĂ

Hollywood-ul – cetatea filmului unde se dă ora exactă în lumea cinematografică – este o fortăreaţă redutabilă pe care puţini români au reuşit să o cucerească. Numelor prestigioase, precum Jean Negulesco, filmakerul Alex Rotaru, scriitorul şi regizorul Petru Popescu, li se alătură o tânără actriţă, originară din Ploieşti, Diana Busuioc, un star în devenire, o româncă care aduce cinste României şi care îşi trăieşte visul american cu ochii deschişi…în Los Angeles.

Cine este, însă, Diana Busuioc? O tânără  ambitioasă, inteligentă, talentata si , bineînțeles, frumoasă – o frumusețe naturală a la Demi Moore…Diana Busuioc este un bona-fide globe-trotter, care, după mai multe escale pe harta lumii – Australia, Guinea Ecuatorială, Maroc, Spania, Anglia şi Franţa – s-a aciuat pe coasta Oceanului Pacific, in orasul ingerilor – Los Angeles.

Absolventă a două facultăţi în ţară (Facultatea de Teologie Ortodoxa si UNATC), Diana Busuioc şi-a desăvârşit pregătirea în cea de-a şaptea artă, la “Stella Adler Academy of Acting”, în Los Angeles, una din cele mai renumite şcoli de actorie din lume, unde a fost beneficiara unei burse de studii. De aici pana la Hollywood nu a fost decât un pas. A bătut la porțile cetății filmului Hollywood și ușa i s-a deschis. Nu a venit , însă, cu mâna goala, ci cu bunul  nostru national – Dracula. Diana va fi eroina principala a filmului “The impaler”, film care va fi lansat pe 31 octombrie, de Halloween, în Los Angeles. De asemenea, ea este  si unul dintre scenaristii filmului, un film care il are ca producator chiar pe sotul ei – Daniel Anghelcev.

În rândurile de mai jos veţi descoperi povestea Dianei, o poveste de succes a unui român care a reuşit să găsească cheia succesului – cheie cu care a deschis ușile studiourilor de la Hollywood.

 
Se pare că românii iau cu asalt Hollywood-ul. După Alex Rotaru şi Petru Popescu, cu care am avut plăcerea şi onoarea să stau de vorbă, încă un român îşi lasă amprenta pe fortăreaţa redutabilă, greu de cucerit – Hollywood. Te las pe tine să continui....

Hollywood-ul nu mi se mai pare o fortăreaţă atât de greu de cucerit acum, după ce filmul nostru a trezit interes din partea multor companii de distribuţie şi a festivalurilor. Am muncit enorm să ducem acest film la bun sfârşit. Numai post-producţia a durat 11 luni de muncă neîncetată. Acum nu mai am curajul să critic nici un film, nici un scenariu-când realizez de câţi oameni şi de câte detalii depinde fiecare producţie. Peste 50 de oameni au lucrat cu noi şi fiecare a avut un rol esenţial, dar cel mai mult îl admir şi mă aplec cu respect în faţa lui Daniel Anghelcev, producătorul executiv, care a avut răbdarea şi geniul să pună toate piesele cap la cap şi să creeze din nimic, un film.

Soţul tău este producătorul acestui film. Cine a avut ideea acestui film? Ce rol ai în film?

Da, Daniel este soţul meu şi el a a avut ideea să începem cu un film despre Dracula. Avem în pre-producţie alte două- “Road of Love” (“Drumul Iubirii”) -un film despre curajul şi sacrificiul românilor de a salva evreii în Holocaustul românesc şi “The Second Coming of Christ”, la care vom începe filmările la sfârşitul anului acestuia.

Eu joc rolul Veronicăi, celei ce păstrează neîntinată amintirea lui Vlad Ţepeş, şi care îi protejează memoria cu orice preţ. Aş descrie filmul ca pe un thriller horror psihologic, în care două lumi se întâlnesc şi una trebuie să dispară, pentru că incompatibilitatea este atât de mare şi prăpastia între cultura contemporană americană şi tradiţia românească-atât de adâncî, încât numai sânge poate ieşi din această izbitură.

Cred că ideea ne-a venit şi pentru că absolut oricine află că suntem români, ne întreabă de Dracula şi de vampiri şi am întâlnit oameni care chiar confundă mitul cu istoria, aşa că am ticluit noi o poveste să le arătăm tuturor cam pe unde se întâlnesc legenda cu realitatea. Este un scenariu foarte bun şi a fost realizat impecabil.

Ai mai apărut şi în alte filme în USA?

Da, “Amen”, “Ghost Rider”, “Caravaggio”, câteva seriale de televiziune “The Bo-Bo and the Skippy show”, “CSI”, “Grey’s Anatomy”, dar am jucat şi foarte mult teatru- “King Lear”(Goneril), “Uncle Vanya”(Masha), “The Seagull”(Nina), “365 Days 365 Plays”, “The Goat” etc.

Mie mi se pare o idee extraordinară de a face acest film chiar în preajma Halloween-ului. Am înţeles că atunci va fi distribuit. Unde anume? Va apărea şi în România?

De obicei filmările se întâmplă cam cu un an înainte de a apărea filmele pe marile ecrane, pentru că post-producţia durează luni şi luni. Deci noi am început filmările exact de Halloween 2012 şi vom lansa “The Impaler” în Los Angeles în 2013, după un an, pe 31 octombrie. Este o idee bună mai ales pentru că sunt mulţi iubitori ai lui Dracula aici şi în lumea întreagă, de fapt. Am fost invitaţi în Anglia, la “Bram Stoker Film Festival” şi va premia acolo tot de Halloween. Avem contracte cu Canada pentru decembrie şi Asia pentru 2014. Acum negociem cu ţările europene. În România sper că va ajunge, dar totul depinde de cum se vor înţelege distribuitorii.

Să facem derulăm puțin timpul – backwards…iniţial ai studiat teologia, apoi actoria….Cum se împacă una cu cealalată?

Am intrat la ambele facultăţi deodată şi a fost îngrozitor de greu. Fiecare facultate a avut probe timp de două săptămâni şi eu am reuşit cumva să ajung la toate, deşi se întâmplau în acelaşi timp. Un Miracol. Mă aşteptau profesorii… Cum se împacă? Am ştiut că numai aşa pot ajunge o actriţă reală, completă sau măcar “cineva care să nu treacă degeaba prin lumea asta”, dacă le împac pe amândouă…credinţa mea, fiinţa mea definită numai prin Dumnezeu şi care se raportează doar la Dumnezeu-şi latura mea umană, lumească, pasiunea de a dărui ceva oamenilor, de a-i învăţa să se iubească unii pe alţii… eu încercând să fac asta “jucând”- în filme sau pe scenă.

Cum ai ajuns în State? Unde ai studiat?

Am luat o bursă la “Stella Adler Academy of Acting” în Los Angeles, una din cele mai renumite şcoli de actorie din lume. La UNATC în Bucureşti, noi aveam un curs numit “Stella Adler”. Era un vis de neatins să ajung chiar aici.

Care a fost impresia ta despre America? Este într-adevăr ţara tuturor posibilităţilor?

Iubesc ţara asta şi da, este ţara tuturor posibilităţilor. Bineînţeles, dacă munceşti, reuşeşti orice. Dar spre deosebire de România, unde vacanţele sau concediile sunt şi de o lună de zile, aici trei zile pe an, maxim o săptămână- sunt un cadou şi muncim 10-12 ore pe zi. Şi sâmbăta. Duminica, nu. Atunci mergem la Biserică. Familia mea a fost persecutată pe vremea comuniştilor, pentru că nu a colaborat cu securitatea. Pe mama au trimis-o la ţară, să fie doctor acolo, căci nu voise să lucreze la Elias, pentru comunişti. Deci visul meu, de mică, de la 5 ani, deşi nu am trăit real în comunism-era să ajung în America şi să fiu actriţă, ca Meryl Streep.

Ce iţi place în America? Există ceva care îţi displace?

Îmi place tot. Îmi place Los Angeles-ul, de fapt. Şi Hawaii. Nu aş putea trăi în altă parte, deşi am locuit pentru scurte perioade de timp în Australia, Guinea Ecuatorială, Maroc, Spania, Anglia, Franţa. Aici mi-am găsit casa. Dar am o casă, la Ploieşti, pe care o ador şi o voi păstra toată viaţa mea neatinsă, cu caişii ei, cu trandafirii, cu mormintele căţeilor şi pisicilor mele.

Cum ţi se pare comunitatea românească din Ro? Mulţi români zic că “există, dar lipseşte cu desăvârşire…”, care este părerea ta?

Comunitatea mea românească există la Biserica “Sfânta Treime” din Los Angeles, unde preotul Constantin Alecse, un om de o bunătate şi generozitate rar întâlnite, se chinuie zi de zi să ţină unită fărâma de români. Biserica e plină şi asta mă bucură. Vin mulţi americani convertiţi la ortodoxie şi Părintele ţine predica şi în engleză pentru ei, iar apoi în română. Eu din când în când citesc la strană. Mi se spune “fata aia care citeşte frumos dimineaţa”.

Cum te-ai acomodat în State? Te-ai mai întoarce în România?

Am aici toată familia. Mi-am adus şi câinii şi pisoii de la Ploieşti. I-am făcut americani. S-au certat cu cei de aici la început, dar acum toţi latră şi miaună la fel. Am cinci câini şi patru pisici. Nu, nu m-aş mai putea acomoda niciodată, din păcate. Aici am autostrăzi suspendate şi ador să conduc, să văd oceanul de la înălţime. Noi stăm pe un deal în Los Angeles şi plecăm dimineaţa pe poteci, cu câinii, să explorăm locuri noi. Şi totul e în mijlocul oraşului…al metropolei, de fapt. E minunat. Toate culturile se întâlnesc aici şi diversitatea asta mă face cu adevărat fericită.

Ce faci în timpul liber?

Nu prea am timp liber. Am o fetiţă de doi ani, Christa, cu care încerc să petrec cât mai mult timp. Apoi lucrez la alte două scenarii şi la un documentar despre vindecarea cancerului prin alimentaţie. Modul acesta de viaţă- raw-vegan -ocupă o mare parte a timpului meu. Stau foarte mult în bucătărie şi prepar plăcinte, dulciuri , îngheţate, pateuri- orice îmi vine în cap, dar raw-vegan, deci fără foc, natural. Mi-ar plăcea să predau un curs despre asta, aş ajuta mulţi oameni. Apoi citesc mult, cărţi cărţi, nu în stilul modern, pe computer. Călătoresc mult în Europa şi America de Sud, unde filmăm nişte documentare.

Duminica luăm familia şi câinii şi explorăm oraşe noi. Iarna schiez mult, pentru că avem şi un munte aproape, din vârful căruia văd plaja din Long Beach.

A, dimineaţa, până se trezesc toţi, joc jumătate de ora table cu bunica mea. Asta e distracţia familiei.

Planuri de viitor?

Începem filmările la “The Second Coming of Christ”, (“A doua venire a lui Hristos”), o idee care mi-a venit în timp ce mă rugam straşnic să-mi iasă motanul din coma renală. Pagina era o copie după o Rugăciune publicată de Formula As acum mulţi ani…”Rugăciunea Miraculoasă”. Am fost inspirată să scriu scenariul acesta. Şi mi s-a ridicat şi motanul din comă.

Viorel VINTILĂ

Freelance Journalist

California, USA