Alexandru Tomescu – “De peste Atlantic – Cronici şi Editoriale.”

Alexandru Tomescu – “De peste Atlantic – Cronici şi Editoriale.”

Autor: Prof. dr. Nicholas Dima

Confratele Alexandru Tomescu din Toronto este un observator fin şi un participant neobosit la multiplele activităţi ale vieţii româneşti din exil. Atitudinea sa modestă şi mereu binevoitoare nu trădeaza înaltele sale preocupări româneşti, dar evocă o fineţe sufletească pe care cei avizaţi o simt imediat… Într-una din cronicile sale, fratele Tomescu a scris despre mine că aş face parte din generaţia de aur a exilului românesc. Nu sunt convins de acest lucru. Mi-am făcut doar datoria.  Ceea ce însă autorul nu pare să-şi dea seama este tocmai faptul că de acuma a păşit şi el în această categorie. Viitorii ani o vor confirma!

Plecat în exil de un număr de ani, Alexandru Tomescu s-a înrolat imediat şi fără nici o rezervă în categoria celor care „s-au rupt de ţară, dar nu au plecat nici odată din ea.” Astfel, el s-a afirmat de la început ca jurnalist, prozator, editor, ctitor de lăcaşuri culturale alături de cei dinaintea lui, şi mai presus de orice, s-a afirmat ca Român. Român bun aşa cum ne-a zămislit istoria noastră milenară. Şi românismul continuă să trăiască tocmai prin acest gen de oameni…

Mărturisesc că la început am răsfoit fără prea mare interes volumul, bănuind că majoritatea lucrărilor fuseseră publicate anterior.  M-am înşelat însă şi atunci am început să citesc cartea cu deosebit interes. De cele mai multe ori, istoria trece pe lângă noi şi nu îi percepem imediat importanţa. De aceea este foarte util să retrăieşti istoria după ce colbul frământărilor a acoperit evenimentele mai puţin semnificative. Prin cronicile, editorialele, amintirile şi eseurile sale, Alexandru Tomescu ne face să retrăim cronologic cele mai importante clipe ale ultimilor zece ani. Ce păcat ca nu şi-a început scrierile în 1989. Azi, am fi avut o cronică post-revoluţionară completă… Dar poate nu e prea târziu!

Foto. Alexandru Tomescu (Toronto, Canada)

Lectura volumului m-a răscolit. Am trăit din nou momente de cumpănă. Şi mi-am dat seama încă odată din scrierile sale cât de obidid şi de ameninţat a fost şi continuă să fie neamul nostru. Şi totuşi, întrevăd şi o rază de lumină. Dacă nici comunismul şi nici ultimii 20 de ani de mişelii şi nemernicii nu ne-au distrus, înseamnă că Cineva are grijă de noi. Dar şi noi trebuie să ne facem datoria aşa cum şi-o face autorul.

Lucrările din cuprinsul cărţii sunt scrise într-o limbă frumoasă, curată şi fără pretenţii, aşa cum a moştenit-o de la Creangă şi Eminescu. Expresiile şi imaginile te duc şi ele la peisajul literar al limbii române tradiţionale, când orătăniile murdare încă nu guiţau în literatura noastră.  Altfel, multe din subiectele abordate sunt adevărate perle de Românism… Am reîntâlnit în carte unele cunoştinte comune. Acum regret că am trecut pe langă ele fără să manifest nici un ecou sufletesc. Alte mari personalităţi le-am apreciat, dar fără să-mi manifest simţămintele. ..

Pe George Bălaşu, de exemplu, l-am considerat un erou al zilelor noastre, dar nu am avut inspiraţia să-i şi spun acest lucru. Pe „sfinţenia” sa Părintele Iovan de la mănăstirea Vladimireşti (mentionat la pagina 201) l-am cunoscut la Jilava unde am împărţit aceeaşi celulă. Îmi aduc aminte de figura sa luminoasă şi de faptul că ne-a spovedit pe toţi cei ce ne aflam acolo. Nu mi-am dat seama atunci că de fapt trăiam un eveniment unic. Astfel, Alexandru Tomescu ne face să ne redescoperim istoria. Mai plin de sentimente decât alţii şi conştient de importanţa evenimentelor trecute, fratele Tomescu vizitează locurile de veci ale multor români înstrăinaţi şi pentru fiecare dintre ei are gânduri frumoase şi pioase.

Autorul a fost deasemenea participant activ la manifestările Câmpului Românesc de la Hamilton. Personal, am un adevărat cult pentru ctitorii acestui monument al românismului. Fraţii de la Hamilton mi-au publicat prima carte, „Amintiri din Închisoare” şi nenumărate articole în ziarul Cuvântul Românesc. Ulterior am fost de multe ori oaspete şi vorbitor la neuitatele reuniuni ale Câmpului. Citind frumosul volum „De peste Atlantic” mă doare şi pe mine când mă gândesc la ce s-ar putea alege de acest lăcaş cultural românesc.

(Octombrie 2012)

(Alexandru Tomescu, De peste Atlantic – Cronici şi Editoriale, Bucureşti, Editura Anamarol, 2011, 247 pp.)