DUPĂ 21 DE ANI…
52 min readDUPĂ 21 DE ANI…
Autor: Adrian Botez
PRELIMINARII
…Cine priveşte „peisajul” socio-politic (nu mai vorbim de cel moral-spiritual-cultural!) – nu doar românesc, ci chiar european şi mondial, după aceşti 21 de ani, de la revoluţia „omagial”-masonică, din 1989 („sărbătorirea” împlinirii a două sute de ani de la Revoluţia „Franceză” Regicidă, 1789-1989 – revoluţie „franceză”, de fapt, iudeo-masonică, prin care Francmasoneria a adus la putere, în Franţa, în Europa şi în lume, PLUTOCRAŢIA IUDAICĂ…şi, politic, a „fătat” şi, implicit, a marcat extremele – interşanjabilităţile Chipului Demonic al Lumii, de fapt! – …”soluţiile socio-spirituale”, „UNICELE alternative ontologice terestre” – ziceau ei… – „succesive ori simultane”: COMUNISMUL şi LIBERALISMUL”!!!) – vede că nimic nu se potriveşte cu propaganda iudaică…furibundă şi triumfalistă, până prin anii „băsişti pur-sânge” – 2009-2010:
1– în loc de „BUNĂSTARE” – CRIZA CEA MAI CRONICIZATĂ ŞI MAI DUBIOASĂ, din întreaga istorie modernă… – …şomajul endemic, sărăcirea „maselor” până la genocid…!, CORUPŢIE GENERALIZATĂ! – de la nivel de ghişeu şi până la nivel prezidenţial… (încă din secolul al XVIII-lea, masonul Dimitrie Cantemir, în lucrarea sa Incrementa atque decrementa Aulae Othomanicae”, prevestea că semnele cele mai clare pentru dispariţia/moartea „fizică” a imperiilor şi statelor este stufoşenia aparatului birocratic şi, pe cale de consecinţă, corupţia ajunsă la stadii delirante…); umilinţa a atins cote maxime: foşti profesori de liceu şi foşti universitari-pensionari (din Bucureşti, Constanţa etc.) stau la cozi nesfârşite, la „mâna şi generozitatea” (ei, care au creat, în amfiteatrele universitare, genii, uluitoare pentru lumea întreagă!) unui „sponsor analfabet”şi teribil de umflat de generozitatea lui, învelit în propria-i grăsime şi care-şi trâmbiţează „mila” sa nemaivăzută, la toate posturile TV… – stau, bieţii pensionari (care trebuie, cât mai degrabă, „să iasă din sistem”!) ca să capete O pâine, de care să „tragă” … o săptămână…!!!
2-în loc de SPIRITUALIZARE – LINŞAJUL ELITELOR ŞI CALOMNIEREA MARTIRILOR NEAMULUI (…acestea se realizează prin moartea/asasinarea civilă şi chiar fizică a oamenilor de AUTENTICĂ valoare de Duh ai Neamului Românesc, prin distrugerea şanselor de afirmare şi creştere întru Duh, ca spiritualizare luminoasă şi senină, ale tineretului TOT MAI ATEIZAT ŞI HĂITUIT SPRE ÎNAFARĂ DINTRE GRANIŢELE „GRĂDINII MAICII DOMNULUI”…SPRE AMURGUL/APUSUL LUMII!!! – ora de Religie, care numai de Hristos nu vorbeşte, esenţial, este masca sub care se pregăteşte „ecumenismul”, de către „Preafericitul Antihrist”!!! – …prin distrugerea Cercetării, prin manipularea, selectarea perversă, răstălmăcirea, falsificarea şi amalgamarea halucinantă a Informaţiei…: pe Internet, stau, plasaţi cu intenţii vădit demonice, SFINŢII LÂNGĂ CURVE, instinctele cele mai josnice şi mudare sunt preaslăvite, aberaţiile sexuale împotriva Sfântului Duh, precum INCESTUL, sunt lăudate şi promovate ca LUCRURI FIREŞTI, iar SPIRITUALIZAREA CURATĂ ŞI LUPTĂTOARE ÎNTRU HRISTOS, precum şi însuşi MARTIRIUL – sunt blamate, ca fiind dovezi de…”DEMENŢĂ ŞI HABOTNICIE”!!!); pentru ca lucrurile să involueze mai repede, s-a inventat „NĂUCENIA RELIGIOASĂ A POPOARELOR”, prin amestecarea Dumnezeului Cel Viu cu toate ereziile şi păgânismele, retrogradante spiritual – aşa-numitul „ecumenism” sau Mişcarea New Age (feţe ale aceluiaşi Moloh de-spiritualizant!);
3-în loc de JUSTIŢIE – sfidarea umanităţii, prin rejectarea, în spaţiul social şi media, a celor mai patibulari bandiţi, pe post de… „elite sociale şi politice”, de „preşedinţi de republică”…de „regi” prefabricaţi („regişori de vitrină”, care, ei înşişi, sunt de o calitate moral-spirituală mai mult decât îndoielnică: nu doar că regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii îşi dă coroana jos de pe cap, în faţa negustorimii iudeo-anglicizate din City-ul lononez (…City of London, cel mai important cartier financiar al Regatului Unit…), dar regina Elisabeta a Marii Britanii este, ea însăşi, una dintre cele mai bogate (în lire, nu în Duh!) făpturi de pe Terra… etc.;
4-în loc de”PACE SOCIALĂ” – nu doar „RĂZBOAIELE ENERGIEI” (purtate de SUA şi „lingăii” lor, printre care, CU MIŞELIE, se înscrie şi…România! – EXACT pe „traseele” desenate de Israel… – adică, „să împuşcăm doi iepuri deodată”: a-monopolul asupra petrolului planetar/resurselor energetice planetare şi b- „lichidarea” neamurilor care cârtesc în legătură cu dreptul „statului Israel” de a exista, PESTE DREPTURILE ISTORICE, DE EXISTENŢĂ, ALE POPOARELOR ISLAMICE, DIN ZONĂ…!) sau „RĂZBOAIELE HEGEMONISMULUI LOCAL” (purtate de SUA, şi fosta URSS…dar şi de China şi de India…şi de multe state africane, „zădărâte” tot de „Jandarmul Lumii”/SUA, pentru că, „absolut întîmplător”, pe acolo se află diamante sau niscaiva uraniu…), ci şi REVOLTELE NEISTOVITE ALE TOT MAI SĂRĂCIŢILOR OAMENI DE PE PĂMÂNT…iar replica organelor de represiune, faţă de aceste revolte, este tot mai violentă şi mai revoltător-inumană, exterminatoare… – ci şi crearea de „ZONE CENUŞII”, pentru păstrarea unui potenţial de violenţă constant crescut, bun de exploatat-utilizat, de manipulat şi amplificat, „în vremuri viitoare”…;
5-în loc de HRANĂ ESENŢIALĂ – OTRĂVIRE GLOBALĂ! – prin e-urile cancerigene, dar, în primul rând, prin otrăvirea pământului, apelor şi aerului, prin mutaţiile genetice din organismele propuse spre hrănirea „tereştrilor”, şi, ca o încoronare a crimei: Codex Alimentarius, prin care umanitatea TREBUIE să se supună genocidului prin otrăvirea… „alimentară”…!!!
…Nu ne-a mai mirat, deci, răspunsul unui pedelist „autohton”, Petre Tinel, care, întrebat (în cadrul unei emisiuni televizate) cu ce se vor încălzi elevii din şcolile buzoiene, vasluiene etc., de vreme ce se desfiinţează nu doar şcolile, ci şi sursele de întreţinere şi de încălzire a şcolilor – a dat următorul memorabil răspuns: „Să pună mâna pe TOPOARE! -…şi să taie copacii de pe marginea drumului, că şi aşa copacii ăia încurcă circulaţia maşinilor!”…
Nu copacii încurcă …”circulaţia sângelui românesc”, ci „VOI, NENOROCIŢILOR DE TRĂDĂTORI DE ŢARĂ ŞI IMBECILI SINIŞTRI”! – ar fi trebuit să i se replice respectivului „pedeleu”, de către moderatorul emisiunii TV…”DOAR LA TĂIAT VĂ PRICEPEŢI – DE LA TĂIATUL DE SALARII ŞI PENSII, LA TĂIATUL DE PĂDURI/COPACI DE PE MARGINEA STRĂZII… – DECI, SUNTEŢI SPECIALIZAŢI ÎN … „TOPOARE”!!!”
…LA RÂPĂ CU TOŢI GOLANII ŞI MIZERABILII ĂŞTIA, CARE GÂNDESC CĂ GRĂDINA MAICII DOMNULUI ESTE…COCINA LOR PERSONALĂ!”
…Ideea cu „pusul mâinii pe topoare” ne aduce aminte de „ideile” europarlamentarului „român” LASZLO TÖKES (cică „pastor”! – care ne trădează şi înjură, la Strasbourg, pe banii noştri!!!), cel care îi îndemna, anul acesta, pe secui şi pe maghiari, „să iasă în stradă” (…pentru forţarea Guvernului României, de a accepta autonomia Szeklerlandului/”Ţinutului Secuiesc”!) – …da, „să iasă în stradă, ca la revoluţia din 1989” („revoluţie” începută şi făcută în…”bătătura” lui Tökes!). Dacă un „pedeleu” aflat la putere vorbeşte de „pusul mâinii pe topoare” (contextul „spuselor” este neglijabil, cel puţin în aceste circumstanţe…), iar un europarlamentar „român” vorbeşte despre soluţia violenţelor de stradă…, oare de ce n-am adopta, şi noi, cei cu adevărat necăjiţi şi obidiţi, aceste soluţii radicale – ÎN SPIRITUL NESUPUNERII CIVICE?! Da, ar trebui să îndemnăm, şi noi, în linia comportamentului (cerut pentru…”încălzire”!) de… cei din ”arcul guvernamental”, „pedelei” sau „ude-MEREI”: „ROMÂNI, PUNEŢI MÂNA PE TOPOARE! ROMÂNI, IEŞIŢI ÎN STRADĂ, CĂ NU SE MAI POATE TRĂI AŞA!”
…”Aşa”, adică jefuiţi, fără dureri de inimă, şi de organismele internaţionale masonice, precum F.M.I-ul, Banca Mondială, Uniunea Europeană etc., dar jupuiţi de şapte piei şi…”de ai noştri ca brazii” (trădători de marcă …românească, dar şi de „marcă” iudaico-românească: de exemplu, „Roşia Montană” este înstrăinată de România, prin cârdăşia lui BĂSESCU-BRAUNOVICI cu evreul MAX RICH, dna ELENA COCOŞ-UDREA „face” ca, la o licitaţie imobiliară de la Brăila, să câştige…evreul de pe locul 4…din 4: MAX BOEGEL etc. etc. etc. !).
…Atunci când statul devine un organism străin şi „vampiroido-antropofag”, care-şi devorează „propriii copii”, NESUPUNEREA CIVICĂ NU DOAR ESTE INDICATĂ, CI DEVINE OBLIGATORIE, PENTRU NIŞTE AUTENTICI CETĂŢENI!!!
…Generali de armată şi generali-maiori, din România, precum MIHAI CHIRIŢĂ şi ION MARIAN, sunt implicaţi în grave scandaluri de corupţie…Dacă şi ARMATA (în care populaţia avea încrederea cea mai mare, imediat după Biserică!… – dar nici Biserica nu stă mai bine decât Armata, la nivelul CORUPŢIEI, morale şi fizice…!!!) se „prostituează” (sau este împinsă spre „prostituare”, morală şi fizică (şi se compromite atât de grosolan: câte 46 de mii de euro, mită pentru angajarea, la Şcoala de Aplicaţie de la Piteşti, a 38 de persoane…!), atunci, cu adevărat, statul masonic a intrat în disoluţie…ARMATA ar fi fost/putut fi una dintre speranţele noastre, pentru ca dictatura crimei şi genocidului să nu se instaureze în România…Nu mai este, din păcate.
…De JUSTIŢIE, ce să mai vorbim…câtă vreme preşedintele este tot…preşedinte, iar nu…DEŢINUT DE DREPT COMUN!!!…câtă vreme Roberta Numărăcioasa este tot preşedinte….la Camera Deputaţilor… – iar Elena din Troia Băsistă Incendiată/DATĂ PE FOC aruncă de pereţi cu 4,5 miliarde de euro, şi toţi tac şi o întâmpină, pe unde trece (şi, oare, pe unde NU trece?!), cu ovaţii şi cu…pâine şi sare…(…NU ÎN OCHI!!!)?! Plus alte mii de dosare…dosite, ale fraudatorilor (…de tot soiul şi de toată culoarea…)!
…Secretarul de Stat de la Ministerul Finanţelor, dna GRAŢIELA IORDACHE, a luat o şpagă cam de 10 ori mai mare decât…”generalii”: 44 de MILIOANE DE EURO!!! Păi, să se ştie, ce naiba, ce-s alea…”FINANŢE”! Să nu se confunde cu…orice găinar de pe stradă (ori de pe Calea Ferată: au apărut, ca prin anii ’20 în Rusia/URSS, sau în România anilor comunişti ’47-’50… – furturi din trenuri cu alimente şi cu…îngrăşăminte!) – care găinari, ca orice găinari, fură de foame…!
…Pe când „pedeleii” fură cu miliardele (făcând săli de sport în satele, oraşele şi cartierele cu primari pedelişti!), profesorul de Educaţie fizică OVIDIU RIZEA, „nepedelist” din Glodeni/Dâmboviţa, care a pregătit campioni naţionali şi europeni la handbal, face antrenamente având poarta marcată cu…o pânză pe perete, şi are o pensie de 1.200 de lei, din care cumpără echipamentele elevilor „înglodaţi” în Glodeni…şi, din aceşti bani de pensionar, iese bronzul campionilor şi campioanelor de handbal…Campionul mondial la scrimă, MIHAI COVALIU, renunţă la sport, pentru că, din banii pe medalii, nu-şi poate da copilul la şcoală!!! Sportivi care au marcat locul României pe harta lumii şi Artişti de geniu (care l-au „plimbat” pe Orfeu pe toată Terra!), de la „minusculi” copii talentaţi/copii-minune şi până la genii consacrate universal (la Scala din Milano!), precum Dan Iordăchescu sau Gheorghe Zamfir, trăiesc la limita subzistenţei…
…”Eroii Revoluţiei”, cei ce au visat la „mai bine şi mai frumos şi mai liber”, în iarna lui 1989…ori deja… „au fost sinucişi”, ori au fost lăsaţi să putrezească de vii, cum este cazul lui ION JULA, cel schilodit de tanchişti şi, apoi, torturat, de Securitate, sub zodia zăpezilor vagi, din 1989… – ţintuit, 18 ani, în căruciorul neputinţei şi sclerozei multiple, cu 500 de lei pe lună…a trecut dincolo, cu ochii cerniţi de disperare, în 2008…
Şi câte sute ca ION JULA!!! Dar şi câte mii de profitori…”pe de-a moaca”, de o nesimţire şi de-un cinism rarissime!
…Personal, cunosc situaţia aşa-zisei „revoluţii din Adjud”:
-11 oameni (doi dintre ei fuseseră numiţi, din câte informaţii posedăm la ora actuală… – de către Securitate, direct de la Bucureşti, drept „comandanţi ai Frontului Salvării Naţionale”!) au fost „bombardaţi”, în zilele de 23 decembrie 1989-28 ianuarie 1990, cu mii de telefoane alarmisto-manipulatorii: că a fost coborât (fireşte, cu elicopterul!) un desant de paraşutişti… „terorişti” (cum altfel?) pe ambulatoriul TBC din Adjud, că a fost otrăvită apa de la Turnul de Apă din Adjud etc. etc. – dar, propriu-zis, nu s-a întâmplat ABSOLUT nimic … –
-…decât, poate, că subsemnatul, cu sprijinul, moral şi de autoritate, al Poetului, Artistului şi Cetăţeanului Activ, AUTENTIC dizident – …dar tot atât de naiv, în sensul păgubos al cuvântului, cât şi subsemnatul… – LIVIU IOAN STOICIU (pe atunci, pus de păpuşarii de la Bucureşti, „de paravan”, ca şef al FSN-ului pe judeţul Vrancea…), am încercat să combat mafiotismul şi să institui, cât de cât, starea de normalitate, în Adjud…(„lucru/lucrare” care s-a dovedit ABSOLUT imposibil/ă … – prin trădarea, din partea „fraţilor de conducere municipală”… – dar şi „lucru/lucrare” care mi-a umplut telefonul de ameninţări mafiote, cu moartea, la adresa mea şi a familiei mele… – iar cei pe care am încercat să-i dau jos din pomul unde se suiseră, precum scroafa din zicală, au revenit şi devenit „magnaţii contemporani ai oraşului/municipiului Adjud”…bietului oraş-municipiu Adjud!… să nu uit: AUTENTICUL DIZIDENT LIVIU IOAN STOICIU este, azi, şomer…: CUM ALTFEL, ÎN „ERA BĂSESCU”…Băsescu, a cărui gândire „depăşeşte limitele Galaxiei”, după spusele lui Traian Ungureanu?!?!) –
-…nici măcar cât în Focşani (…unde un „erou” militar, străfulgerat de fiorii…eroismului, fireşte, a descărcat, în bezna nopţii, un Kalaşnikov, spre o mâţă disperată, care se agăţase de tăblăria Poştei din municipiu…şi o zgâria la modul…”teroristic”, în căderea/alunecarea ei …”involuntară şi progresiv-accelerată”, de pe „obiectivul strategic” al Poştei!)…, dar, cel puţin doi dintre „eroii adjudeni” s-au repezit, ca vulturii hoitari, să-şi procure „diplome de revoluţionari”…”get-beget”! Şi, evident, prin „diplomele fermecate”, au „curs”, spre respectivii, toate celelalte…”accesorii”: pământuri, scutiri de taxe şi impozite, facilităţi de tot felul etc. etc.
Când au venit să mă determine să mă alătur imposturii lor, le-am spus, cu patetism donquijotesc (…care, azi, îmi apare cumplit de penibil şi melodramatic…): „Cum aş putea să mă mânjesc cu sângele ADEVĂRAŢILOR eroi?! Pe sângele eroilor ADEVĂRAŢI s-a clădit <<visul revoluţiei>>, al celor morţi şi…al unora neîngropaţi şi neidentificaţi…de la Timişoara, Bucureşti, Cluj, Braşov, Turda…?! Oare nu m-ar scuipa copiii mei drept în obraz…” – dar am fost întrerupt, brutal, din tirada mea… – şi răspunsul a venit, senin şi…”realist”: „Şi cine ştie toate rahaturile astea?!” Chiar aşa! Nimeni, decât Securitatea (cea eternă…!), Ion Iliescu şi ai lui…”eroi”!!!
…În învăţământul românesc, prin „Legea Funeriu”, toţi directorii de şcoli vor fi înscăunaţi politic, deci vor fi pedelişti… – şi aceşti „şefi” impostori vor avea drepturi discreţionare, în ce priveşte angajarea sau soarta angajaţilor: lingăii incompetenţi vor huzuri, fără să trebuiască decât să nu-şi întrerupă „lucrarea cu…limba şi buzele”, profesorii buni şi foarte buni/competenţi/performanţi, dar demni, vor fi scoşi, cât mai repejor, din sistem (prin infarct provocat sau prin plecarea în străinătatea încă primitoare de „aur cenuşiu”!), iar interesul elevilor….va fi ultima grijă a statului masonico-pedelist (cel care decretase, cu ani în urmă, ELEVUL-REGE!).
Ei bine, deja vedem că se pregăteşte „ELEVUL/TÂNĂRUL-JIVINĂ”, INCULT PÂNĂ LA BARBARIE ŞI SCLAVIE !!! – …egoist şi TOTAL IRESPONSABIL, feroce şi singur, satanic şi înfiorător de singur…pentru o viitoare lume apocaliptică…de fapt, preconizat a fi SATANICĂ!!!
…Masonii sunt indivizii cei mai cruzi mincinoşi şi lipsiţi de scrupule, CEI MAI NERUŞINAŢI IMPOSTORI ŞI CREATORI DE IMPOTORI ŞI DE IMPOSTURĂ, din toată istoria Terrei…: modelul clasic, cel mai la îndemâna românilor, este „preşedintele” Traian Băsescu!). De fapt: SATANA – MARELE ILUZIONIST!!!
…La fel ca în România, şi în Anglia, noul sistem de taxe, ENORME, din învăţământ, tăierea salariilor, sortirea pensionarilor aruncării de pe „stânca tarpeiană”, SĂRĂCIREA FAMILIILOR… „NETELEVIZABILE”… – vor distruge elitele veritabile şi le vor înlocui cu elitele falsificate/despiritualizate (Elitele Negre, le numeam noi, undeva…!): copiii celor bogaţi şi…aleşi de masoni! La fel se „întâmplă” haosul în Italia, Franţa, Spania, Portugalia, Grecia…
…NIMIC NU S-A SCHIMBAT! Securiştii şi activiştii de PCR de ieri (din România, deocamdată…) şi-au plasat copiii în posturi-cheie, de conducere…şi aceştia vor face la fel cu odraslele lor…!!!
Vorba ceea: „COPIII ŞEFILOR NOŞTRI DE AZI VOR DEVENI ŞEFII COPIILOR NOŞTRI, DE MÂINE…!”
…”Ce-i de făcut?!” – întreba masonul socialist rus Nikolai Cernâşevski, la final de secol al XIX-lea… – aşa ne întrebăm şi noi, care suntem anti-mason, la început de veac XXI. Opinia noastră nu diferă esenţial de opiniile lui NIKOLAI BERDIAEV – deci, soluţia, pe care o oferim mai jos, se întemeiază pe viziunea sa asupra „Noului Ev Mediu”…: ESTE NECESARĂ ÎNTOARCEREA LA HRISTOS!!! – şi, deci, este absolut necesară renunţarea, radicală, la toate MREJELE DE SUPRA-LENE ale aşa-zisului „modernism” masonic, renunţarea radicală la „optimista concepţie despre progres, concepţie sumbră şi aducătoare de moarte pentru tot ce este viu” (cf. N. Berdiaev) – şi întoarcerea, deci, din „paradisul” fals şi sinucigaş al „cuceririlor tehnice”, LA AŞA-ZISUL „PRIMITIVISM” RELIGIOS, la AUTENTICUL OTODOXISM… adică, „de la această istorie pământească, trebuie să trecem iarăşi la istoria celestă”. Iar nu să „evoluăm” spre…”dozatorul de agheasmă”, spre „rugăciunea către moaştele de pe FaceBook” şi spre… „spovedania pe Internet”…!!!
…Să ne întoarcem la ADEVĂRATA LIBERTATE, IAR NU SĂ MOŢĂIM ÎN SCLAVIA MOLATICĂ A SATANEI!!! “Autonomia nu trebuie să fie decât un drum spre TEONOMIE, spre o stare de suflet superioară, spre libera acceptare a voinţei lui Dumnezeu, spre libera subordonare a acesteia” (cf. N. Berdiaev).
Nu avem nevoie nici de Spaţiul Schengen, nici de Uniunea Europeană (care a şi început să conducă/mâne România spre abatoare, prin comisarii ei…!)… – n-avem nevoie de nimic din istoria terestră, în general – şi din istoria masonilor, în special! – ci EXCLUSIV DE HRISTOS-DUMNEZEU!!!
SĂ DĂM DE PĂMÂNT, DECI, CU „STATUL MASONIC MODERN” – şi SĂ CREĂM UN ALTFEL DE STAT (prezenţa statului nu o vedem ca fiind necesară decât pentru protecţia specificului spiritual al Neamurilor, iar nu pentru… FURTURI ORGANIZATE ŞI CINICE şi pentru „încasarea optimă a taxelor şi impozitelor”!) – „STATUL” LUI HRISTOS – … căruia să-i zicem (…nu-i aşa, totul „trebuie să poarte un nume”…?!), pentru că nu avem la îndemână termeni specializaţi (deocamdată!): TEOCRAŢIA AUTENTICĂ, HRISTICĂ!!!
***
NIKOLAI BERDIAEV ŞI NOUL EV MEDIU: “MUTAŢIA LĂUNTRICĂ” ŞI TRANSCENDEREA ISTORIEI-LEGE
După eşecul evident al „Contractului social” masonico-rousseau-ist, din veacul al XVIII-lea, rusul Nikolai Berdiaev, în plin secol XX (cf. Un Nou Ev Mediu, Omniscop, Craiova, 1995), afirmă că umanitatea, după rătăcirile spirituale ale veacurilor moderne, se situează într-un moment de criză supremă, care nu se va putea rezolva decât printr-o transfigurare, printr-o nemaivăzută revoluţie interioară şi exterioară, prin care adevăratele dimensiuni divino-umane vor fi revelate. După experienţa falimentară a socialismului şi capitalismului, ambele situate în zona Antihristului-Antispiritului (socialismul “divinizând munca materială”[1][1], în dispreţul valorilor calitative, “uitând scopul şi sensul vieţii”, aducând “satanocraţia”:”un astfel de monstru nu cuprinde un suflet omenesc nou, căci nu-l conţine deloc”[2][2] – capitalismul aşa-zis democratic reificând societatea umană, “nivelând individualitatea umană”[3][3], “atomizând societatea”[4][4], “ignorând, în realitate, poporul”[5][5], “născând toate nenorocirile societăţii”[6][6] – concluzia:”Sub veşmântul burghez sau socialist se poate adăposti aceeaşi substanţă sau, mai degrabă, aceeaşi lipsă de substanţă”[7][7]) – lumea, pământul – se cutremură şi cedează sub picioarele noastre. Au dispărut “speranţa şi iluzia, totul este dezgolit şi demascat” – omul care s-a împotrivit teocraţiei Evului Mediu, voind să se echilibreze spiritual – “a trecut la afirmarea de sine şi această afirmare a sfârşit cu exterminarea omului prin sine însuşi, autoexterminarea”[8][8]. Căci “autonomia nu trebuie să fie decât un drum spre TEONOMIE, spre o stare de suflet superioară, spre libera acceptare a voinţei lui Dumnezeu, spre libera subordonare a acesteia”[9][9]
N. Berdiaev trasează, în cartea sa Un Nou Ev Mediu, drumul Omului, printre obstacole înfiorătoare, pentru A SE LEPĂDA DE ANOMIE ŞI A AJUNGE LA TEONOMIE. În fapt, acesta este şi drumul tânărului, care repetă drumul umanităţii, în propria persoană evolutiv-spirituală – de la ANOMIA copilăriei – la conştientizarea universului normat dublu: prin legi cosmice divine şi prin legi sociale. Când această dublă marcare se va armoniza spiritual, în conştiinţa adolescentului/maturului(cosmico-divinul şi socialul intrând sub acelaşi cerc al înţelegerii) – se va ajunge la starea de TEONOMIE. Omul-tânăr trebuie să înţeleagă că-şi va rezolva destinul nu prin egoismul copilăriei, nici prin schizofrenia actuală cosmic-socială – ci prin solidaritatea socială, conformă cu armonia cosmico-divină. Problema destinului individual este “irezolvabilă în limitele istoriei” – spune filosoful rus: “În limitele istoriei, este irezolvabil şi conflictul tragic al destinului individual cu destinul întregii umanităţi. De aceea, istoria trebuie să se încheie. Lumea trebuie să intre într-o realitate superioară, într-un timp integral, în care să se rezolve problema destinului individual uman, iar conflictul tragic al acestui destin individual cu destinul universal trebuie să-şi găsească o soluţie. (…) Istoria nu are o evoluţie infinită în timpul nostru, nu are firescul fenomenelor naturale tocmai pentru că istoria este declin. Aceasta este ultima concluzie a metafizicii istoriei(…) Metafizica istoriei ne învaţă că ceea ce este irezolvabil în limitele istoriei se rezolvă dincolo de limitele ei. Acesta şi este cel mai important argument în favoarea faptului că istoria nu este fără sens, că ea are un rost superior. Dacă ar avea numai un sens pământesc imanent, tocmai în acest caz ar fi absurdă, fără sens, pentru că atunci toate dificultăţile fundamentale, legate de natura timpului, ar fi irezolvabile, sau toate rezolvările ar fi fictive, aparente şi neadevărate. O astfel de metafizică a istoriei relativ pesimistă rupe mreaja iluziilor legate de divizarea viitorului şi răstoarnă ideea de progres, dar întăreşte speranţa şi năzuinţa în soluţionarea suferinţei istoriei din perspectiva eternităţii, din perspectiva realităţii veşnice. (…) Trebuie să aibă loc o anumită mutaţie lăuntrică (s.n.), după care istoria universală nu se va mai înfăţişa în perspectiva fluxului distrugător al timpului, aruncată parcă în afară din adâncul spiritului – ci în perspectiva eternităţii, a istoriei celeste. Istoria universală se va întoarce în adâncime, ca un moment din veşnicul mister al Spiritului.”[10][10]
Dacă această înţelegere profundă a fiinţei sale istorice şi a rezolvării crizelor ei de identitate – întru Normă Cosmico-Divină va putea fi pusă în operă de către EDUCATOR, care-l va transfigura pe tânăr, dintr-o fiinţă animală, instinctual-oportunistă – într-una armonios-umană, cu ritmuri spiritual-cosmice, cu privirea mereu în sus, spre sursa Binelui Suprem – atunci se va putea vorbi despre victoria deplină a educaţiei ŞI prin educatori. Deci, în opera de educaţie juridică, tocmai pentru a-i revela acesteia finalitatea superioară, prin care se transfigurează jungla în paradis, şi fiara în fiinţă cu chipul lui Dumnezeu – este necesară, pe lângă “nunta” spirituală a Dreptului cu Pedagogia – devoţiunea amândurora, în zona RELIGIEI.
***
INVARIABILUL LEGII ŞI AUTORITATEA DIVINĂ
Deocamdată, Justiţia nu face decât gesturi de concesie trufaşă (dar, şi acestea, extrem de zgârcite!), de condescendenţă arogantă, faţă de Religie. Jurământul conducătorilor sociali pe Biblie şi prezenţa crucii în sala de judecată – ar fi singurele câştiguri ale Religiei, după ateismul comunist. Dar aceasta-i prea puţin, atingând un nivel spiritual superficial. Suntem încă extrem de departe de o recunoaştere cinstită şi deschisă a planării permanente a DIVINULUI, asupra Balanţei Justiţiei umane. Un ocean de neînţelegere mai este de parcurs, până când se va recunoaşte că actul justiţiei trebuie supus normei divine şi finalităţii divine – iar legile să reflecte, clar biblic – INVARIANTUL LEGII DIVINE dublu revelată (veterotestamentar şi neotestamentar – complementar!).
Căci, din momentul în care legea nu mai provine din Legea Invariantă Divină, ca variantă adaptată social şi spaţio-temporal, la o anumită societate, a unei anumite epoci istorice şi dintr-un anumit spaţiu spiritual(înţelegem prin Lege Invariantă Divină – fie invariabilul Sacral-SINAI, Legile mozaico-iudaice, revolute, ale Vechiului Testament – fie Invariantul-HRISTOS – Fericirile din Predica de pe Munte/NOUL TESTAMENT – legea nu mai are valabilitate de lege, ci este un text oarecare, fără autoritate reală. Autoritatea eroică, de care vorbea, cândva, în veacul al XVIII-lea, Giambattista Vico, era consecinţa tot a apelului la autoritatea divină: braţul care crea spaţii pentru popoare era subordonat hotărârii Braţului Divin, conştiinţa ctitorului de state şi naţiuni era “turnată” în Potirul Conştiinţei şi Voinţei Divine(a se vedea mitologia întemeierii, la toate neamurile-naţiuni). Nu acelaşi lucru se poate spune despre autoritatea uman-comună, a ultimelor veacuri.
AUTORITATEA ORI ESTE DIVINĂ SAU DELEGATĂ DE CĂTRE DIVINITATE – ORI NU E DELOC. (A se vedea crimele bestiale ale Revoluţiei Franceze-1789: Dumnezeu n-a delegat “poporul francez” să ucidă şi să comită regicid – ci, cum s-a dovedit ulterior, Revoluţia Franceză, ca orice revoluţie umană – a fost rezultatul unei conspiraţii din partea unei minorităţi luciferizate. De aceea, ea rămâne, ca şi războaiele mondiale ale secolului XX, un obiect de studiu pentru medicii patologi – şi un motiv de serioasă reflecţie pentru Biserică). Legislatorul trebuie să accepte ca autoritatea să-i fie delegată pentru a se împărtăşi din lumina divină a ORDONĂRII. Deci, autoritatea divină să fie delegată către Legislatorul terestru, care revelează (nu opacizează, nu ascunde – cum face azi – trâmbiţând fals “umanismul” legilor – adică impostura şi arbitrariul) Legea Divină – cândva, cea proclamată, pentru sânge (adresată MEMORIEI şi FIZICULUI), pe Muntele Sinai – astăzi, cea proclamată, DIRECT PENTRU SPIRIT, pe Muntele Măslinilor.
***
HRISTOS-LEGISLATORUL
Dumnezeu-Tatăl, prin aspectul său filial (Dumnezeu-Hristos) , devine cel mai mare legislator al tuturor timpurilor pământeşti (concomitent cu cele cereşti). Trebuie să se înţeleagă foarte clar că legislaţia umană terestră a început în Legislaţia divină şi trebuie să se-ntoarcă, logic (chiar dacă sub forme diversificate) , în esenţa legislativă din care a pornit. Tocmai această cale de întoarcere la obârşia divină a legislaţiei terestre şi premizele ei le înfăţişează Hristos-Dumnezeu , prin predicile şi parabolele de la Templul din Ierusalim şi, în primul rând, prin Fericirile expuse la Predica de pe Munte (Matei, cap. 5,6,7), ca şi lămuririle către apostoli, la Cina cea de Taină (Ioan, cap.14,15,16,17). El spune, foarte clar, că, prin toate legislaţiile istoriei, prin toate orânduielile şi orânduirile umanităţii – nu se face altceva decât împlinirea, discretă, progresivă şi secretă (mistică, ascunsă ochilor ne-spirituali) a MARII LEGI, Unicei Legi; Obârşia preaputernică a tuturor legilor ce vor fi fost vreodată pe faţa Pământului: (Matei, 5,18)”Căci adevărat zic vouă : Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.” Deci împlinirea Legii prin legi se va face desăvârşit şi absolut integral, prin însăşi trecerea-istorie (“mentalitatea”…), continuu evolutiv-spirituală, a mediului uman-terestru – atât în forma-emergenţă (iota=semnul literei de început al lui Iahve-Dumnezeu), cât şi în conţinutul-imergenţă (cirta=semnul literei de mijloc).
Cine afirmă că legea creştină e prea îngăduitoare, sau, chiar, că n-are sancţiuni, ci doar îngăduinţe[11] [11] – amarnic se înşală şi nu are habar despre creştinism. Da, ne sunt dezvăluite, prin noua Lege, a lui Hristos, limitele cele mai depărtate, spre desfiinţarea limitei spirituale, către Dumnezeu – dacă ne supunem desăvârşit Legii: acestea sunt Fericirile – dar starea de FERICIT se traduce prin DESĂVÂRŞIT MORAL-SPIRITUAL, desăvârşit virtuos, desăvârşit supus Legii – până la renunţarea completă la egotism şi egoism, deschiderea definitiv generoasă, autosacrificială, către “ceilalţi”, către Iubire – care Iubire, adusă în parametrii hristici, echivalează cu desăvârşirea paradisiacă a lui Dumnezeu (prin Adam-Omul reordonat spiritual, rearmonizat legislativ, perfect conformat Legii – adică eliberat deplin de anomia satanică). Dar acesta este scopul cel mai înalt, pe care bietele legi omeneşti nici nu-l întrevăd, prin formulările lor ambigui şi din greu gâfâite, îngăimate, bâlbâite. Legile umane, însă, dacă vor să mai existe(ca autoritate efectivă) în istoria evolutiv-terestră, trebuie “să tragă cu urechea”, cât mai atent, tocmai la scopul legislativ hristic.
Nimic din legile umane nu are, deocamdată, prevăzută finalitatea legislativă supremă, dreptul legislativ formulat în Fericiri – dar tocmai acesta este motivul pentru care legile umane nu sunt ascultate decât cu o jumătate de ureche, şi în silă: ele nu sunt în stare să zărească, să exprime ce zăresc (dacă zăresc) – anume, obiectivul legislativ hristic, care este transfigurarea fiinţei umane, dintr-una anonimă, aflată în permanentă stare de zavistie cu sine şi cu mediul său social – într-una perfect împăcată-armonizată cu sine şi cu mediul său socio-natural(căci întregul COSMOS este “societatea” Omului!). O foarte palidă imagine a Cetăţii Legislative a lui Dumnezeu[12][12], o vedem în unele mânăstiri creştine, unde ascultarea legislativ-divină (alături de voturile sărăciei şi castităţii – care au tot o natură legislativă, dar mai înaltă şi mai greu de înţeles pentru oamenii de rând: desfiinţarea totală a egotismului, prin sărăcie trupească-socială, desfiinţarea seminţei metafizice de vrajbă, sexualitatea – care a despărţit şi învrăjbit Omul cu Dumnezeu şi, astfel, pe om cu sine însuşi, orice cu orice, opunând totul istoric, autodistructiv şi perisabil – TOTULUI CERESC ETERN-DESĂVÂRŞIT) – este atât de aspră, cât nu şi-a închipuit niciodată vreun legislator că vreo lege ar putea avea vreo astfel de teribilă consecinţă.
Dar, dacă răsplata-finalitate a efortului spiritual-legislativ este desăvârşită, doar printr-o ascultare desăvârşită, a unei Legi (aparent supraumane – dar care priveşte, în mod direct, doar FIINŢAREA UMANĂ, şi nimic altceva[13][13]) – ei bine, pedeapsa pentru neintegrarea Omului în Lege şi, mai cu seamă, a celor chemaţi să reprezinte Legea şi să-i călăuzească pe oameni spre Lege, dar care-şi încalcă sistematic misiunea juridico-umano-divină(PREOŢII-JURIŞTI AI TEMPLULUI) este marcată prin exclamaţia prevestitoare de prăbuşire apocaliptică:”Vai vouă!”[14][14]:
-“Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici, că închideţi oamenilor împărăţia cerurilor, căci voi nu intraţi şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi!(…) Nebuni şi orbi, ce e mai mare? Aurul, sau biserica, care sfinţeşte aurul?(…) Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici, că daţi zeciuială din mintă, din mărar şi din chimen, şi nesocotiţi cele mai de samă ale legii: dreptatea, mila şi credinţa. Acestea trebuie să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi!(…).Drept aceea, înşivă mărturisiţi de voi, că sunteţi fiii celor ce au ucis pe proroci. Şi împliniţi şi voi măsura părinţilor voştri. Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei? De aceea, iată Eu trimet la voi proroci, înţelepţi şi cărturari, şi pe unii din ei îi veţi ucide, şi-i veţi răstigni – şi pe alţii din ei îi veţi bate în sinagogile voastre şi-i veţi alunga din cetate – ca să vină asupra voastră tot sângele drept, care s-a vărsat pe pământ, de la sângele lui Abel celui drept până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-aţi ucis între biserică şi altar. Adevărul vă grăiesc: toate acestea vor veni peste voi! (…) Iată vi se lasă casa voastră pustie, căci vă spun: de acum, nu Mă veţi mai vedea până nu veţi striga: binecuvântat fie Cel ce vine întru numele Domnului!” Sancţiunea supremă a frivolităţii faţă de Lege şi Misiune a Legii: dez-identitatea şi atoate-învinuirea, urmate de orbirea faţă de lumină – până la descătuşarea CONŞTIENTĂ, ABISALĂ – a conştiinţei răului din Sine.
Cei care sunt chemaţi să dezvăluie, în om, prin educaţie şi credinţă, Legea sădită de Dumnezeu – şi încalcă, sfidător şi iresponsabil, menirea – sunt supuşi imprecaţiei hristice pe pământ – dar Legea nu e de pe Pământ. De aceea, acest “vai vouă!” este vizionar: legislatorii şi juriştii, care se fac că nu văd Legea, şi scot legi supte din deget, pentru confortul lor personal – vor primi suprema pedeapsă: DES-FIINŢAREA (scoaterea înafara planului divin al Fiinţei). Legislatorul şi juristul care nu e vizionar , ci bucher şi tipicar, speculând meschin, rău-voitor – îşi auto-suprimă fiinţa, se sinucide spiritual. Căci veşnica osândă a Gheenei este Focul ce arde toate matriţele greşite ale Facerii – şterge din planul ontologic pe cei care nu s-au supus comandamentului Legii: “casa voastră [n.n.: planul existenţei terestre şi cosmice] vi se lasă pustie.” Şi nu-L vor mai vedea (n.n.: adică, nu se vor mai putea vedea-identifica, măcar formal – în/cu Matriţa Fiinţei-Hristos) până când nu vor recunoaşte, dincolo de legile chiţibuşăreşti-egotiste – pe Dumnezeu-Legea:”De acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului”.
***
CIVILIZAŢIA CREŞTINĂ – CIVILIZAŢIE LEGISLATIVĂ
Multă lume (jurişti şi nejurişti) are o părere complet falsă despre lege şi creştinism, crezând a identifica, chiar, o incompatibilitate între cele două noţiuni.[15][15]De fapt, adevărul constă exact în formularea inversă a judecăţii: cine nu vede că numai prin creştinism, legile capătă valoarea de Lege – acela habar nu are ce-i Legea, acela nu vorbeşte, de fapt, despre Lege – ci despre ce vrea el, adică, despre nimic.
Este tot atât de absurd să afirmi că religia creştină n-are de-a face cu legislaţia, precum este de absurd să afirmi că legislaţia nu are de-a face cu morala, sau că morala nu are de-a face cu religia.
În definitiv, ce scop are Legea? Are scop în sine? Nu poate, căci e pentru oameni – iar nu un text pentru un text ( “artă pentru artă”…). Dar oamenii, sunt în sine? Nu, pentru că nu sunt propria creaţie – ci creaţii ale lui Dumnezeu, cu finalitate de la Dumnezeu. Sunt legi pentru Dumnezeu? Dumnezeu este Legea, deci n-are nevoie de legi. Atunci, pentru ce sunt legile? PENTRU OAMENI CARE VOR SĂ AJUNGĂ LA LEGE – ADICĂ LA DUMNEZEU.
Cât despre faptul că legea nu are de-a face cu Morala – aceasta este o afirmaţie pe care numai infractorii pot s-o admită, fără mustrare de cuget. La fel, că Morala n-ar avea de-a face cu Religia. Adică, de ce să te comporţi bine, dacă nimeni nu veghează asupra Binelui, şi nici nu ştii ce-i acela Bine? Dar dacă admiţi că Binele există şi că este Cineva care veghează la împlinirea lui – te vei supune legilor Binelui. Arbitrat-Supravegheat. Altfel , în ruptura Moralei de Religie şi a moralei religioase de Lege apar rădăcinile ANOMIEI. Ale crimei generalizate, trecând drept “bine public”…
Juridica trebuie să conţină şi Pedagogia. Şi invers. Omul dacă nu e învăţat să înveţe legea – şi dacă nu-i este stimulată înţelegerea scopului final al legii – devine fie terorizat de lege, fie indiferent faţă de lege. Iar prin teroare şi indiferenţă n-a funcţionat lungă vreme nici o societate umană – ci societăţile bazate pe lipsa de raţiune şi implicare raţională a cetăţenilor în treburile Cetăţii – s-au sinucis, au dispărut din istorie. Omului trebuie să i se explice, în amănunt, cu multă răbdare, la vârsta când plămada lui umană este maleabilă şi permeabilă – cine este el şi cum să acţioneze şi de ce să acţioneze, într-un fel şi nu în altul. Pedagogia juridică trebuie făcută chiar de la 2-4 ani, când apar primele scântei de înţelegere – pentru ca fixarea strategiei juridice şi a finalităţii ei să aibă loc la vârsta deplinei înţelegeri, a deplinei formări a capacităţilor raţionale, emoţionale, atitudinale, spirituale: adolescenţa. Numai un om educat spre înalta şi cât mai deplina înţelegere a întregului sistem juridic, social şi cosmic, va avea posibilitatea să acţioneze ca un om adevărat, să-i formeze, la rândul lui, prin convingere raţională (dar şi intuitivă) pe alţi oameni(tovarăşi, copiii lui, chiar pe părinţii lui neinstruiţi) – şi doar astfel poate să se-nchege şi să reziste o societate umană sănătoasă – autentic umană, prin spiritualitate evoluată.
Accidentele istorice nu sunt de neglijat, nici de dispreţuit – dar nu ele dictează marele mers al istoriei umanităţii. Trebuie acordată asistenţă socială materială, dar şi moral-spirituală, înţelegere şi respect pentru efortul lor uman, tuturor celor care nu pot ţine pasul cu cerinţele ritmului evolutiv al spiritului uman terestru – dar trebuie stimulate şi respectate, în primul rând, elitele, vârfurile societăţii, CĂLĂUZELE, cei care menţin constant , fără sincope prea mari, ritmul evoluţiei spiritului terestru. Apostolatul trebuie să fie misiunea nu doar a dascălilor de şcoală, ci şi a juriştilor, întorşi în şcoli, redeveniţi dascăli – şi, în principal, a preoţilor (căci, în Noul Ev Mediu, prezumat de N.Berdiaev, funcţiile sacerdotală, educaţională şi juridică trebuie cumulate de acelaşi om – omul vremii noi, vreme despre care Malraux spunea:”Secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc”). Că azi a căzut unul, din disperare, că mâine vor suferi mulţi şi vor cârti – trebuie să le acordăm întreaga noastră compasiune – iar pe cei ce trăiesc, fizic şi spiritual – să-i înconjurăm cu blândeţe şi, asemeni lui Hristos, să-i sfătuim, să-i însoţim câţiva paşi, să le explicăm cu înţelepciune, cu spirit de autosacrificiu şi cu răbdare îngerească: “Iacă Eu vă trimet ca pe nişte oi în mijlocul lupilor: fiţi deci înţelepi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii”(Matei, 10, 16). Să-i mustrăm pe cei prea (şi nejustificat) leneşi, să-i izolăm, parţial sau total, pe cei care fac totul cu rea-credinţă conştientă şi refuză orice sfat bun[16] [16] – să-i îndepărtăm de societatea umană, pentru a n-o contamina cu răul lor (dar în izolare, să le încercăm, neobosit, puterile sufletului, să trezim în ei, fie şi întârziat, germenii salvării – viziunii umano-divine: preoţii şi pedagogii să intre cât mai des, în clasa de elevi cât şi-n închisoare, într-un ritm susţinut, pentru a forţa uşile întunericului). Dar, evident, grija principală să fie pentru susţinerea ritmului general al UMANITĂŢII: aceasta este misiunea legilor şi legislatorilor – să nu-şi ia ochii de pe Lege – STEAUA ETERN CĂLĂUZITOARE. Căci vor exista mereu cetăţi-oameni care-L vor refuza pe Hristos-Legea Luminii, Legea Omului-Cosmos – şi nu avem dreptul să rămânem la aceste cetăţi, să ne contaminăm de răul lor încăpăţânat – ci avem datoria să mergem spre cetăţile-oameni care acceptă Legea Luminii, Legea Omului-Cosmos.
Spun unii: ”Legile să nu urmeze creştinismul, căci pedepsele vor fi prea mici, sau nu vor fi deloc”. Creştinismul autentic nu pedepseşte cu ghilotina, scaunul electric, nici cu parul. Dar viziunea noastră despre sistemul de pedepse este greşită.
Noi reacţionăm precum păgânii sau primitivii veterotestamentari, fără gând şi inimă, ci doar cu instinctul primar şi cu pumnul, cu violenţa fizică: “dinte pentru dinte, ochi pentru ochi”. Există, însă, o reacţie spirituală, de autopedepsire, extrem de severă, decât care mai îngrozitoare nici nu există pe faţa pământului şi în istorie: este pedeapsa de tip creştin, cu efect nu de mutilare, schilodire, lichidare fizică[17] [17] – ci de transfigurare spirituală, repunere, a celui ce era doar umbră de om – în rangul deplin şi adevărat de OM. Această pedeapsă cumplită este pedeapsa pozitivă, specifică doar creştinismului, adică NOII LEGI, care, chiar dacă încă nu e instituită şi nu se întrezăreşte măcar posibilitatea instituirii ei generale – aşa va fi, peste tot pământul. Abia atunci, legile vor fi Lege, şi se va vedea limpede că toate sistemele legislative, purcese din morala divină, se îndreaptă către finalitatea omului virtuos[18][18]: “ci să fie cuvântul vostru: ce e da, da şi ce e nu, nu; iar ce este mai mult decât atâta, e de la cel rău” – şi:”Eu însă vă zic: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi vă rugaţi pentru cei ce vă nedreptăţesc şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru, Care este în ceruri; căci El porunceşte soarelui Său să răsară şi peste cei răi, şi peste cei buni, şi dă ploaie şi peste cei drepţi, şi peste cei nedrepţi(…). Deci fiţi desăvârşiţi precum este desăvârşit Tatăl vostru cel ceresc”[19][19].
Problema “obrazului întors către noua palmă” a făcut să curgă râuri de cerneală. Considerăm că avem dreptul să ne spunem părerea şi noi, împotriva celor care afirmă că “creştinul are mentalitate de sclav” (l-am citat pe Emil Cioran…): este cea mai mare stupizenie, câtă vreme Hristos vrea să-l readucă pe Om în ipostaza de FRATE DIVIN. Or, Dumnezeu este ATOTSTĂPÂNITOR, deci nimănui supus – cu atât mai puţin sclav cuiva.
Deci, palmele despre care vorbeşte Hristos nu le înduri pe orizontala existenţială, adică, de la om la om. Ci pe verticala recunoaşterii permanente a raportării om-Dumnezeu. Palma primă, pe obraz, este expresia pedepsei lui Dumnezeu, prin mâna unui trimis-om. Dar trimisul-om tot om rămâne, şi deci puterea lui de pedepsire în numele lui Dumnezeu este redusă şi restrânsă de către chiar limitele condiţiei sale umane. Deci, pentru că eu mă recunosc mult mai vinovat, în faţa lui Dumnezeu, decât poate un om să-mi arate că sunt vinovat, întorc şi celălalt obraz, pe care ar trebui să mi se “completeze” pedeapsa, de la limita umană a pedepsitorului-trimis divin – până la deplina pedepsire divină, conformă cu imensul meu păcat către Dumnezeu. Din acest moment, cel care ne-a pălmuit va realiza că nu poate el să ne lovească, atât cât ar trebui, prin justiţie divină-nonumană, să ne lovească. Atunci, abia, îşi va da seama de limitele lui, de faptul că nu e decât supusul (robul) către Dumnezeu-Legea (şi Sancţiunea). Deci, NEPUTINŢA lui de a ne lovi îl va re-întoarce între limitele sale umane. Dacă se va căi sau nu, dacă va lovi iar, sau nu – aceasta nu se poate garanta omeneşte – dar, deja, suntem ieşiţi de sub “jurisdicţia” umană a oricărei lovituri deplin-divine. Dar:
a- lui i s-a făcut demonstraţia că e neputincios, fie şi în aşa-zisa “dreptate”, “violenţă punitivă”( când, de fapt, nu e decât voinţa Domnului, prin mâna lui, atât cât poate mâna şi forţa mâniei sale de om);
b-lovitorul, neputincios de a lovi mai mult decât a lovit, rămâne de ruşine: îşi va da seama că e un biet om, şi-atât; din acest moment, îşi va pune problema că – lovitura fiind a lui, nu a lui Dumnezeu – s-ar putea ca pedeapsa lui Dumnezeu, pentru impostura lui de a se considera cu drept de pedepsire, de parcă ar fi fost Dumnezeu – va fi pedepsită de Dumnezeu(şi numai Dumnezeu ştie cât de grea va fi pedeapsa divină, lovitoare pentru SUPERBIE…);
c-cel lovit nu are de pierdut nimic, ci câştigă conştienţa cât mai acută, deplină, a vinovăţiei faţă de Dumnezeu, şi va şti (va fi gata) să aştepte O COMPLETARE (oricând) la lovitură – ceea ce, oricum, este o mângâiere spirituală: lovit deja fiind, de către inconştientul impostor, ştie că lovitura lui Dumnezeu, pentru păcatele sale, va fi mai mică decât o merita , până în momentul lovirii umane (mai mică exact cu lovitura trimisă de Dumnezeu prin impostor, lovitură prin care păcatul parţial al lovitului este adăugat păcatelor, până atunci nerecunoscute, ale lovitorului). Este, pentru lovit, prefigurarea MARTIRIULUI, în numele lui Dumnezeu – începutul studiului legislaţiei punitive a lui Dumnezeu. Dar şi semnul-şansă a viitoarei mântuiri. De la această “palmă” încolo ar trebui, pentru adevăratul creştin, să urmeze revelaţia Împărăţiei lui Dumnezeu ! Aşa că, aceia dintre noi care se revoltă împotriva “palmei”(şi a primei, şi a prezumatei…) – ar trebui să ceară ei, cât mai degrabă, şi de la oricine, semnul loviturii-prefigurare a mântuirii, al milei divine, semnul că “Dumnezeu nu te-a uitat”…
Cine mai ţine cont, în zilele de azi, ale legislaţiei laice – că ar putea fi trimis în judecata Focului Veşnic, al retopirii “matriţelor fiinţiale” – “doar” pentru insultarea “fratelui”(oricare semen): “netrebnicule, nebunule”? – când toţi suntem călcători de Lege, deci”netrebnici-nebuni”…
Cine ar accepta azi, în legislaţia laică (Doamne, ce-i mai place omului s-o facă pe Dumnezeu, pedepsind, în stânga şi-n dreapta, cu mintea lui de om…), să se autoexileze , definitiv şi irevocabil, de propriii copii – dacă aceştia L-ar nega pe Dumnezeu-Obârşia a Toate, singura garanţie a Binelui?[20][20] Cine ar accepta azi, în legislaţia laică, atât de “severă”(?…) – să-şi taie mâna sau să-şi scoată ochiul, pentru o “simplă” minciună, trădare? Doar trădarea e relativă, nu?… La fel – Adevărul: mereu, în societatea laică avem “puncte de vedere” – adică pretexte de a (ne) minţi cu neruşinare. Fii pregătit, în orice clipă a vieţii tale, să fii torturat inimaginabil şi să mori pentru Dumnezeu!Adică, pentru revelarea SINELEUI TĂU REAL-DIVIN.
“Hotărât lucru, legislaţia creştină este mult prea severă – şi nedemocratică!” – vor spune, acum, aflaţi, oarecum, în cunoştinţă de cauză, cei care ziceau, până acum , că-i legislaţie prea blândă şi că orice creştin are mentalitate de sclav. Da, este severă, pentru că Dumnezeu are pretenţii mari de la om(dacă vrea omul să fie Fratele lui Dumnezeu…) – dar şi răsplăţi pe măsură: Dumnezeu îl vrea pe om FERICIT – fericit cu adevărat, adică asemeni Lui. Dar aceasta înseamnă: PERFECT CURAT-CURĂŢAT DE REZIDUURI NON-PARADISIACE (adică, potrivnice Luminii Lumii)…
Nedemocratică? Dumnezeu nu ştie decât despre o singură categorie umană – de fapt, despre un singur om: ADAM (să-l întoarcă de unde a purces, plângându-şi greşeala – în Rai-Paradis). Iar discriminarea ”nedemocratică” …ar începe de la doi…!!!
Greu, teribil de greu, dar şi teribil de măreţ şi nemăsurat nobil lucru este să fii creştin. Fratele lui Hristos-Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu. Prima şi singura condiţie: respectă Legea Armoniei(cu tine, cu ceilalţi, cu lumea). Lege pe care Hristos(cel mai teribil Legislator!fără alt scop decât Dreptatea: “Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura!”[21][21]) o numeşte atât de frumos: IUBIRE.
Legea îl transfigurează pe om în Dumnezeu. Respectă dumnezeieşte Legea! – porunceşte Juristul Suprem-Hristos. Altfel, pedeapsa ta va fi esenţială şi eternă! Vei pierde(sau amâna indefinit) Mântuirea, adică starea de ieşire de sub Timp-Eveniment-Moarte!
*
Jugul Legii lui Dumnezeu este uşor sau teribil de greu, după gradul de încredere (în Reperul şi Scopul Suprem), de credinţă şi de supunere faţă de Lege: cine s-a obişnuit cu ceva, zi de zi şi clipă de clipă(oricât ar fi de cumplit, aparent – acel “ceva”) – va constata că e uşor şi firesc. De aceea, educaţia întru Lege trebuie făcută de mic copil – dezvoltată şi explicitată în adolescenţă – pentru ca omul matur să fie Omul Legii, tot aşa cum este Omul Respiraţiei sau al Bătăii Inimii. “Căci jugul meu este bun şi sarcina mea uşoară”[22] [22].
***
TÂNĂRUL EDUCAT ŞI DUMNEZEU
Când tânărul va simţi boarea divină în sala de clasă, se va lăsa modelat de către “delegatul” lui Dumnezeu, până când el însuşi va afirma că NUMAI viaţa întru armonie cu oamenii , cu Legea, cu Dumnezeu este viaţă reală. Aşa cum bine zicea Pytagora, tânărul nu trebuie înşelat prin intruziunea, pe canalul dintre substanţa divină şi sufletul tânărului, a intereselor meschine ale educatorului/legislatorului. Confiscarea (grosolană şi brutală) a căii dinspre Dumnezeu spre sufletul tânărului va duce la grave tulburări spirituale , ale actualei şi viitoarei societăţi umane, care va fi lipsită de harul transfigurării, singurul factor care poate revela teleologia cosmică şi socială.
Cine-l va înţelege pe Dumnezeu, pătrunzând în “mintea” lui Dumnezeu, în intenţiile Sale sublime – acela va fi subiectul ideal pentru educaţie. Cine nu, va reprezenta un rebut educaţional şi, consecutiv, un potenţial pericol de destabilizare socială, prin faptul că el însuşi nu e stabilizat spiritual – şi, deci, se constituie în focarul epidemiei non-armoniei – epidemia anomică. Epidemie care, deja, “cutremură pământul sub picioarele noastre”, cum spune un gânditor – el înţelegând prin aceasta că, în curând, Dumnezeu nici nu va mai ţine cont de alegerea noastră, şi se va revela în toată măreţia lui legislativă. Dar pentru că noi nu suntem pregătiţi să ne supunem Legii şi Legislatorului Suprem – vom fi înspăimântaţi de moarte, în loc să-i aducem slavă şi să ne transfigurăm de bucuria supremei revelaţii.
Deci, de reţinut: Dreptul nu e doar o ştiinţă – ci o cale potenţială de a-l întâlni pe Dumnezeu. O cale pe care poate fi iniţiat mult mai uşor omul tânăr – dacă conştiinţa responsabilităţii duble(faţă de Dumnezeu şi faţă de chipul său oglindit – omul) ar fi trezită în educatorii momentului I şi momentului II pedagogic. Cu o condiţie: legile să nu uite de Lege.
***
ÎN LOC DE CONCLUZII FINALE: REPLIEREA SOCIALĂ ŞI CENZURA MORAL-DIVINĂ A TÂNĂRULUI
În trecut, mai ales în lumea satului, autoritatea divină era dublată de autoritatea socială a obştei, în chip, deseori, armonios – şi, în mod sigur, totdeauna folositor, pentru păstrarea moralei: “gura lumii”, “gura satului” – o adevărată şi bine formată(şi informată) opinie publică – autoritatea obştei.
Egoismul, individualismul, însingurarea modernă, pustiirea sau urbanizarea satelor (mai ales ca mentalitate) – au distrus autoritatea obştei. A rămas autoritatea divină – prin “delegare educaţională”.
Cum trebuie văzută ea? În zeci, sute de cazuri – discutând cu elevii, cu tinerii – ne-am dat seama că autoritatea divină, dacă e conştientizată şi dublată de stimulul religios al familiei (evlavia, morala creştină) – împiedică săvârşirea de lucruri neplăcute, şi chiar de lucruri periculoase, nocive în cel mai înalt grad – din punct de vedere social. Tânărul trebuie învăţat să aibă un preot-duhovnic stabil, în care să aibă deplină încredere. Şi atunci, cenzura moral-divină va veni pe două căi, diminuând sau chiar suprimând pornirile rele ale firii tânărului, sau obiceiurile, deprinderile sale proaste:
a-sentimentul veghii, permanente, deasupra sa, a ochiului divin neadormit şi mustrător (în cazul neadaptării sau încetei adaptări la morala creştină);
b- controlul periodic (ca la medic) al sufletului: pregătirea periodică pentru întâlnirea cu confesorul-duhovnicul – o întâlnire de maximă şi severă sinceritate.
Astfel, treptat, credinţa şi încrederea re-conformează spiritul, rectifică, şlefuiesc spiritul şi inhibă pornirile pernicioase ale firii. Acesta este, în definitiv, OMUL NOU de care vorbeşte Hristos, omul renăscut spiritual – nu acela al comunismului ateu, nici acela al liberalismului libertin şi anomic. Pur şi simplu, HOMO RELIGIOSUS REDIVIVUS, despre care face vorbire Mircea Eliade[23] [23]. Omul religios regăsit-renăscut, şi pus între parametri de eficienţă spirituală – care va deveni corectitudine şi omenie socială. Din dezvăluirile tinerilor, aflaţi fie în plină terapie religioasă, fie după terapia religioasă (într-un moment de relaxare luminoasă, evlavioasă, recunoscătoare) s-a putut vedea cum atât mici carenţe psihice şi deprinderi rele, nu foarte vinovate în sine(cochetăria celei care pierdea ziua la oglindă, mizeria fiziologică a celui care se masturba sau se scobea între degetele de la picioare etc.) – cât şi mari deficienţe psiho-fiziologice(porniri homosexuale, cauzate de grave disfuncţii, deficienţe fiziologice, din pricini congenitale etc. – sau nestăpânirea nervilor, neascultarea de nici o autoritate exterioară etc.) – prin concentrarea atât sub Ochiul lui Dumnezeu, cât şi sub cuvântul de folos al duhovnicului – fie au fost autoreprimate, fie ţinute în frâu, stăpânite mental, volitiv, pentru a nu face rău celor din jur, şi nici sieşi să nu-şi mărească răul, până la scârba de sine şi la sentimentul culpabilităţii , hiperbolizat până la dorinţa de autoeliminare. Împăcarea cu sine, redobândirea respectului de sine şi a cumpenei interioare, re-armonizarea interioară – este ceva de nepreţuit. Şi doar sentimentul religios autentic(nu superstiţia sau bigotismul!!) rezolvă aceste probleme .
ABIA OMUL RELIGIOS POATE FI, ORICÂND, O FOARTE BUNĂ FIINŢĂ JURIDICĂ – DACĂ SE FACE EDUCAŢIA JURIDICĂ DE RIGOARE. Este mai puţin valabil inversul afirmaţiei. De multe ori, jurişti merituoşi, pierzând busola spirituală, au clacat moral şi profesional.
Deci: STATUL MASONIC A AJUNS LA CAPĂTUL IPOCRIZIEI SALE ONTOLOGICE. DIN ACEST MOMENT, LUMEA TREBUIE SĂ SE PREGĂTEASCĂ:
1-FIE PENTRU DISPARIŢIA FIZICO-SPIRITUALĂ, în condiţiile unei „apocalipse” destul de apropiate de cea descrisă de Ioan din Patmos ,
2-FIE PENTRU UNICA SOLUŢIE (…de data aceasta, fără nicio îndoială…UNICA!!!): STATUL TEOCRATIC, STATUL CONDUS DE HRISTOS –MÂNTUITORUL (direct sau prin delegare apostolică: apostolii Săi nu vor fi, cu necesitate, preoţii/clerul, care cler, ÎN MAJORITATEA SA ZDROBITOARE, a deviat cumplit, de la misiunea sa spiritualistă, „înmâlindu-se” groaznic în materia mlăştinoasă şi puturoasă, desfătat cumplit în ipocrizie, lăcomie şi minciună! – …ci vor fi cei mai smeriţi şi mai aproape, cu Duhul, de Dumnezeul Mântuirii…: vor fi cei mai umili, „nebunii întru Hristos”, dintre monahi; vor fi aleşi, PRIN REVELAŢIE, de către Însuşi Dumnezeu-Hristos!!!)!!!
***
RESTABILIREA CREDIBILITĂŢII TINERILOR. “BĂTRÂNEŢEA” ŞI “TINEREŢEA” – CATEGORII PSIHO-SOCIALE
Forţele spirituale tinere :
a-dacă vor fi educate în direcţia generozităţii spirituale, a orizontului spiritual deschis şi liber spre “sus” – iar nu al unui pozitivism meschin şi fosilizat în automatismele de “animal de pradă”, strict orizontalizat(sub zodia “economicului”);
b- dacă vor fi convinse să accepte cunoaşterea şi aprofundarea Legii-Normă( în semnificaţiile ei adânci, vitale) şi a sistemului general de funcţiune socială –
în mod sigur, vor găsi soluţii nu numai noi, ci şi mai fiabile şi viabile, multiple şi cu grad de soluţionare mai înalt. Se vor angaja într-o autentică spirală a reformei sociale şi morale ( nu în simulacre reformiste) – aşa cum s-a întâmplat în toate momentele critice ale istoriei omenirii : tinerii minoriţi au deblocat Biserica Occidentală, scoţând-o din criza de credibilitate , care a produs, pe cale de consecinţă, tirania religioasă a sistemului inchizitorial; tinerii artişti , savanţi şi exploratori – au deblocat Evul Mediu (care alunecase în manierism factice) – nu spre Renaştere, ci, mai curând, spre REVELAŢIILE CREŞTIN-ORTODOXE („ortodoxe”, în sensul de „indicatoare” ale Căii Celei Drepte a Duhului Uman!) ALE LUI GIROLAMO SAVONAROLA!!!; tinerii masoni (cei încă neinfectaţi total de iudaismul masonic…!) ai veacului 18 au deblocat sistemul social feudal (încrâncenat în forme golite de divin, în absolutismul despotic, cu pretenţii de drept divin, arogant şi distructiv de avânturi creative), spre democraţie (care, la începutul ei, părea reală…) – şi tot tinerii au achiesat primii şi la idealurile anului (est şi central-european) 1989, doar că, peste tot în Centrul şi Estul Europei, a existat o capcană, gen “Piaţa Universităţii”-Bucureşti 1990 (adăugată „lucrării” Papei Ioan Paul al II-lea/iudeul galiţian Karel Voitila şi puzderiilor de servicii secrete străine, de la cele ungureşti şi sârbeşti, până la KGB, CIA şi…Mossad!) – revelată mai degrabă sau mai târziu, cu amărăciune. Forţele tinere nu trebuie măcinate, pervertite şi exasperate – ci folosite în mod loial, vizionar, curat – determinate, printr-o educaţie prealabilă, de înaltă şi susţinută ţinută spirituală, să se “înjuge” singure, cu entuziasmul specific vârstei, la operaţia denumită “ameliorare socială”. Numai aşa se pot ele purifica şi lumina, constant, de Idealul Umanităţii – fără a se înţepeni în starea psiho-spirituală, numită “bătrâneţe”, ci păstrând, chiar în vârsta senectuţii, flexibilitatea şi generozitatea extremă, atât de vie, a stării spirituale de “tineret”. Căci, după cum credem a se vedea, nu există un real conflict al generaţiilor, decât atunci când cei vârstnici se încăpăţânează să semnifice “cei bătrâni”-îmbătrâniţi – şi să-şi aroge drepturi pe care nu le au, în virtutea unor “virtuţi”deloc onorabile: îşi apropriază , fără să şi merite, din punct de vedere medical, toate anchilozele psiho-spirituale posibile – lucru care duce, inexorabil, la atitudini egoiste şi tiranice. “Bătrâneţea” şi “Tinereţea” se dovedesc a fi, în cele din urmă, dar, de fapt, în primul rând – categorii psiho-spirituale şi grade de atitudine volitivă ( în cazul celor ce vor să arate şi să fie “bătrâni”, este şi complacerea de a arăta şi a fi astfel – iar despre “tinerii” cu prejudecata că ei trebuie să fie cu totul altceva decât generaţia anterioară, iar dacă nu sunt, se autoblochează moral-spiritual, se poate spune, la fel, că se complac într-o atitudine categorisită, doar, drept “tânără” – hyppies, rockers, rappers, punkers etc. – dar, în realitate, “îmbătrânită”prematur, fără finalitatea , neliniştea creatoare şi forţa de a fi şi însemna“tinereţe” autentică). “Le lipseşte educaţia” – spunem. Dar chiar li se dă educaţie adecvată, într-un mediu social adecvat (???) şi de către factori adecvaţi (fie şi ca atitudine şi nivel spiritual) şi de bună-credinţă? O educaţie care să stimuleze, în ei, generozitatea şi energiile constructive, specifice (în mod normal…) vârstei tinere?…
Noi nu credem asta – şi, tocmai de aceea, optăm pentru/propunem, cu mult discernământ, o variantă nouă (şi, în acelaşi timp, veche…) de societate, în care să nu mai existe păcălici şi păcălitori, şi nici obidiţi şi obiditori: SOCIETATEA TEOCRATICĂ, în sensul propus de Nikolai Berdiaev, în lucrarea sa – Un Nou Ev Mediu: o societate în care CREDINŢA CREŞTINĂ (autentică şi ferventă…!!!) să fie forţa spirituală motrice – în care Biserica să fie Instituţie Divino-Umană, nu cu misiune neapărat de supraveghere a nivelului de spiritualitate al mediului social – nu atât instituţie cu misiune corectivă, cât preventivă, pentru evitarea nu doar a catastrofelor spirituale, cum sunt cele prin care trecem azi, de s-au zăpăcit de tot până şi sacerdoţii lui Hristos-Mântuitorul… – ci, în special, pentru alinarea durerilor spirituale din mediul social, pentru catalizarea şi cultivarea forţelor spirituale nucleice, ascunse în om/umanitate – pentru adeverirea, întărirea şi Revelarea Stării de REALĂ con-fraternitate, dintre oameni: TEOCRAŢIA propusă de noi NU trebuie să fie o nouă societate totalitară, şi nici să nu utilizeze constrângerea, brutală sau discretă (tot siluire a libertăţii divino-umane ar fi, sub orice formă s-ar exercita brutalitatea/constrângerea non-spiritualizantă!) – să nu aibă scopuri DELOC lumeşti, ci exclusiv, obsesiv, ţinând de Revelarea Lui Hristos… – să nu se nimerească, Doamne fereşte, din nou, cum a fost în zona papală a secolelor Vechiului Ev Mediu – Inchiziţia, sau orice alt fel de „poliţie bisericească”…Nu, nicidecum! Ci să fie Zona Terestră şi Zona Divină (totodată! – întâlnite!!! – prin Lucrarea Cea Mai Înaltă a HARULUI Dumnezeiesc!), zona de REVELAŢIE, la nivel de individ, dar, mai cu seamă, de SUPRAINDIVIDUALITATE / NEAM. În felul acesta, doar, Biserica va fi iar ceea ce a vrut şi vrea Hristos: Mireasa Lui Hristos, Sfânta Unealtă de Mântuire/Re-armonizare întru Duh a Omului/Umanităţii, ANTICAMERA PARADISULUI.
Dar, pentru o astfel de societate nouă, şi totuşi veche, originară, dacă ne gândim că ea a fost întâia propunere a Lui Hristos – preoţii trebuie să înceteze definitiv de a se considera un soi de funcţionari – ŞI SĂ RE-DEVINĂ JERTFELNICI ÎNTRU MISIUNE SFÂNTĂ/COSMICĂ/SUPRAISTORICĂ!!!
Şi aceasta, pentru ca istoria să aibă finalul prorocit de acelaşi mare filosof al Ortodoxiei, Nikolai Berdiaev – re-contopirea istoriei pământeşti cu istoria celestă (cf. Sensul istoriei, Polirom, Iaşi, 1996, pp. 195-197) – deci, să reluăm şi să completăm, ca pe un memento, ceea ce deja am citat din geniul rus al Ortodoxiei: „În viitor va avea loc o luptă fără precedent între bine şi rău, între Dumnezeu şi diavol, între lumină şi întuneric. Sensul istoriei constă în deschiderea acestor principii opuse, în lupta lor şi în conflictul tragic al acestor principii (…). Am început cu prologul celest al istoriei, pentru a trece la istoria pământească, iar de la această istorie pământească trebuie să trecem iarăşi la istoria celestă. Numai în acest caz istoria are un sens pozitiv: dacă se încheie. Întreaga metafizică a istoriei (…) conduce la conştiinţa sfârşitului inevitabil al istoriei. Dacă istoria ar fi un proces nesfârşit, o infinitate rea, ea n-ar avea nici un sens. Tragedia timpului ar fi de nerezolvat, iar sarcina istoriei – irealizabilă, pentru că, în interiorul timpului istoric, aceasta nici nu se poate înfăptui. Destinul omului, aflat la baza istoriei, presupune un scop supraistoric, un proces supraistoric, o soluţionare supraistorică a destinului istoriei într-un alt timp, veşnic. Istoria pământească trebuie să se contopească din nou cu istoria celestă, trebuie să dispară graniţele care separă lumea aceasta de lumea cealaltă, la fel cum nu au existat aceste graniţe în trecutul îndepărtat, în zorii vieţii universale. (…). În acest mod simbolic se vorbeşte în Apocalipsă. Se rupe legătura timpurilor, cercul închis al realităţii încetează să mai existe. În realitatea lumii se revarsă energiile unor alte trepte ale realităţii, istoria timpului nostru se sfârşeşte şi tocmai de aceea capătă sens. O zi din viaţa noastră individuală este absurdă luată în sine, viaţa noastră capătă sens doar prin alăturarea tuturor zilelor ei.
(…) În limitele istoriei, este irezolvabil şi conflictul tragic al destinului individual, cu destinul întregii umanităţi. De aceea, istoria trebuie să se încheie. Lumea trebuie să intre într-o realitate superioară, într-un timp integral, în care să se rezolve problema destinului individual uman, iar conflictul tragic al acesti destin individual cu destinul universal trebuie să-şi găsească o soluţie. Istoria este, înainte de toate, destin – şi trebuie să fie înţeleasă ca destin, ca soartă tragică. Soarta tragică trebuie să aibă, ca în orice tragedie, un act final, care rezolvă totul. În tragedie, catharsis-ul este inevitabil. Istoria nu are o evoluţie infinită în timpul nostru, nu are firescul fenomenelor naturale, tocmai pentru că istoria este destin. Aceasta este ultima concluzie a metafizicei istoriei. Destinul uman, pe care trebuie să-l urmărim prin toate perioadele istoriei, nu se poate soluţiona în limitele istoriei. Metafizica istoriei ne învaţă că ceea ce este irezolvabil în limitele istoriei, se rezolvă dincolo de limitele ei. Acesta şi este cel mai important argument în favoarea faptului că istoria nu este fără sens, că are un rost superior. Dacă ar avea numai un sens pământesc imanent, tocmai în acest caz ar fi absurdă, fără sens, pentru că atunci toate dificultăţile fundamentale, legate de natura timpului ar fi irezolvabile, sau toate rezolvările ar fi fictive, aparente şi neadevărate. O astfel de metafizică a istoriei, relativ pesimistă, rupe mreaja iluziilor legate de divizarea viitorului şi răstoarnă ideea de progres, dar întăreşte speranţa şi năzuinţa în soluţionarea suferinţei istoriei din perspectiva eternităţii, din perspectiva realităţii veşnice. Iar această metafizică pesimistă a istoriei este mai optimistă, în sensul ultim şi cel mai profund al cuvântului, decât optimista concepţie despre progres, concepţie sumbră şi aducătoare de moarte pentru tot ce este viu. Trebuie să aibă loc o anumită mutaţie lăuntrică, după care istoria universală nu se va mai înfăţişa în perspectiva fluxului distrugător al timpului, aruncată parcă înafară din adâncul spiritului, ci în perspectiva eternităţii, a istoriei celeste. Istoria universală se va întoarce în adâncime, ca un moment din veşnicul moment al Spiritului”.
…Marele filosof al culturii româneşti, Lucian Blaga, spunea că românii „au sabotat istoria”. Foarte bine – nu aveau alternativă, când demonii istoriei se bat, de la începutul lumii CĂZUTE, rezultate prin cumplitul, incredibilul păcat adamic – cu dumnezeirea eternităţii. MAI ALES ACUM, această istorie masonizată, îngrozitor însângerată, TREBUIE sabotată!!! Diavolul Crimei şi al Sinuciderii trebuie identificat şi exorcizat, fără întârziere şi fără nicio milă! Trebuie să ne scuturăm de toate efectele ei otrăvitoare, numite „instituţii”, prin care ni se dă voie doar…SĂ NE UCIDEM ÎNTRE NOI ŞI SĂ NE SINUCIDEM! Trebuie să scăpăm, cât mai repede şi mai profund (prin antidotul cosmic/panaceul numit „re-evanghelizarea întru Hristos-Dumnezeu”!), de efectele, seculare, ale masonizării (prin masoni şi prin uneltele lor…”naţionale”!).
CU STATUL LOR DIABOLIC CU TOT!!!
***
NOTE
1 -Nikolai Berdiaev, Un Nou Ev Mediu, Omniscop, Craiova, 1995, p. 126.
2-Idem, p. 127.
3-Idem, p. 116.
4-Idem, p. 117.
5-Idem, p. 118.
6-Idem, p. 132.
7-Idem, p. 127.
8-Idem, p. 129.
9-Idem, p. 129.
10-N. Berdiaev, Sensul istoriei, Polirom, Iaşi, 1996, p. 197.
11–Emil Cioran, parcă citându-l pe Marx, dar şi pe…Marchizul de Sade, afirmă că “creştinismul este religia sclavilor”.
12-Cf. Sfântul Augustin, Civitas Dei, în : P. Bernard Ştef, Sfântul Augustin – Omul.Opera. Doctrina, Colecţia Sfinţi Părinţi ai Bisericii, Cluj-Napoca.
13-Legea a fost sădită şi există în fiinţa umană(conştientizată), căci altfel nici n-ar fi posibil ca Dumnezeu să ceară omului ceea ce El n-a dat şi pus în fiinţa Omului.
14-Matei, 23, 13-39.
15-J.J.Rousseau, Contractul…: “O societate de adevăraţi creştini n-ar mai fi o societate de oameni” – adică, ar fi o utopie. Nu: ea, societatea autentic-creştină, va fi-exista (după spusa Bibliei: ”Când fi-va o turmă şi-un păstor”) – şi abia aceea-acela se va numi pe drept Omul (re-îndumnezeit, re-androginizat paradisiac).
16-Matei, 10, 14.”Dacă însă nu vă va primi cineva, sau nu va asculta cuvintele voastre, atuncea ieşind din casa ori din cetatea aceea, să scuturaţi şi praful de pe picioarele voastre!”
17-Există şi aşa ceva, dar ca automutilare mistică – Matei, 5, 29-30:”De te sminteşte ochiul tău drept, scoate-l şi-l aruncă, căci e mai bine pentru tine să piară unul dintre membrele tale, decât tot corpul să fie aruncat în gheena, şi de te sminteşte mâna ta dreaptă, tai-o şi arunc-o de la tine, căci e mai bine pentru tine să piară unul din membrele tale, decât tot corpul să fie aruncat în gheena”. Adică, mai curând suferi de o suferinţă trecător(istoric)-corporală, decât să rişti inimaginabila suferinţă spiritual-esenţială eternă.
18-Matei, 5, 37.
19-Ibidem, 37 şi 44-48.
20-Idem, 10, 34-35:”Să nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie: căci am venit să despart pe om de tatăl său şi pe fiică de mama sa şi pe noră de soacra sa”.
21-Idem, 5, 6.
22-Idem, 11, 30.
23-Mircea Eliade, Tratat de istoria religiilor, Humanitas, Buc., 1992.
22 decembrie 2010 prof. dr. Adrian BOTEZ
P.S.: …Astăzi, 23 decembrie 2010, ora 10,30 – în plenul Parlamentului (unde premierul Boc se pregătea de discursul care preceda discuţiile pe moţiunea Opozitiei la GENOCIDICA Lege a Salarizării…: „Dragi colegi, membri ai Guvernului…” – şi, ca să-i confirme, lui Boc, exclusiva colegialitate declarată, nu cu Măria Sa Poporul Român, ci DOAR CU MEMBRII UNUI GUVERN CRIMINAL ŞI DEMENT!!! – s-a auzit, ÎN ACEEAŞI CLIPĂ, o bufnitură înfiorătoare!), inginerul de sunet al TVR, ADRIAN SOBARU (soţ, tată a doi copii, dintre care unul are un grav handicap… – de aceea, nu-şi putea acoperi datoriile faţă de stat, din salariul „în mână”: 636 RONI! – …iar noua „lege” tocmai îi răpise tatălui dreptul la indemnizaţia de însoţitor/asistent personal AL PROPRIULUI COPIL…), ÎN SEMN DE PROTEST ULTIM, s-a aruncat în gol, precum un kamikadze, de pe marginea balconului unei loje parlamentare, purtând scris, pe tricoul său, alb precum ninsoarea din 25 decembrie 1989:
„Ne-aţi ciuruit!
Aţi vândut toată ţara!
Ne-aţi ucis viitorul copiilor!
Ne puteţi lua viaţa, dar nu şi
LIBERTATEA!!!”… – iar în mână având o bilă portocalie, cu numărul „13” pe ea (13=Numărul Diavolului şi al Morţii). A mai apucat să spună, din gură: „Aţi luat mâncarea de la copii! Pentru tine, Boc!”… – iar când şi-a revenit, pe targă, a şoptit: „LIBERTATE…”
…Din păcate pentru decizia lui, ADRIAN SOBARU n-a murit, ci s-a ales cu multiple fracturi (de glezne, de faţă, de frunte, de nas etc. etc.). Ceea ce i-a înviorat teribil pe „pedelei”, care s-au grăbit să reia şedinţa şi, în lipsa Opoziţiei din sală (care Opoziţie măcar a avut minima decenţă să părăsească, imediat, sala de şedinţe…), au continuat, cu un cinism inimaginabil şi monstruos, „lucrările” (?!), respingând moţiunea cu un câştigator… VOT UNIC („unic”, cel puţin, în istoria parlamentarismului european…!): ZERO…peste tot!!!
…Cu o lună în urmă (pe 18 noiembrie 2010) un alt angajat al TVR se spânzura (…”mai discret”…NU IN PLENUL Parlamentului şi fără…”texte incitante şi tendenţioase”!).
…Mulţi pedelişti au pretins ca ADRIAN SOBARU era nebun şi drogat…Noi suntem de cu totul altă părere: ca şi LIVIU BABES, cel care „s-a ars singur pe rug pe o pârtie de schi din Poiana Braşov în februarie ’89, protestând împotriva <<Auschwitzului>> ceauşist” (cf. Gândul, art. “Şcoala-n stradă, nu-n spital!”, de C.T.Popescu, din 24 octombrie 2010), ca si Doamna Profesoară CRISTINA ANGHEL (care a stat în greva foamei 70 de zile, în octombrie 2010, fără s-o ia în seamă nicio oficialitate mai de “dai Doamne”: dl Funeriu a venit la spital, ca sa-i ofere…UN CACTUS!!! – …şi care Doamnă N-A INTRAT ŞI STAT ÎN GREVA FOAMEI, 70 DE ZILE, PENTRU BANI MAI MULTI! – CI PENTRU RESPECTAREA LEGII ŞI A DEMNITĂŢII, A PRINCIPIILOR NOBILE, DE DUH, ÎN ROMÂNIA!!!), şi ADRIAN SOBARU nu trebuie categorisit, cu uşurinţa iresponsabilă, drept “un sinucigas care necesită consiliere psihologică”, CI UN NOU MARTIR ROMÂN, AL ACESTEI EPOCI APOCALIPTICE!!! Pentru că el nu “a zburat” de la balconul Parlamentului (instituţie care, în decembrie 1989, promitea să fie locul/ALTARUL sacru al democraţiei…”pe bune”!), în primul rând, pentru niscaiva “nemulţumiri/probleme personale”, ci, ÎNAINTE DE ORICE, pentru PRINCIPII SFINTE…: VIITOR AL NEAMULUI , ÎNTRU DEMNITATE, ÎNTRU DREPTATE ŞI LIBERTATE!!! – …ascultaţi-vă conştiinţa şi veţi reauzi ce se striga, la Timişoara şi Bucureşti, în decembrie 1989: “Vom muri şi vom fi liberi!” Era suprema credinţă creştină A MARTIRILOR:
DOAR ÎN CEALALTĂ LUME MAI EXISTĂ NĂDEJDEA DREPTĂŢII, A VIEŢII ADEVĂRATE ŞI, IMPLICIT, A LIBERTĂŢII DE DUH!!!
…Comentariile “post-factum”:
–Emil Boc: “N-are nicio leziune care să-i pună în primejdie viaţa.(…)Fac apel la solidaritate, la luciditate, raţionalitate şi echilibru” – …sugerând, ba chiar ne-sugerând, ci “pocnind” cu bâta-n baltă, mult prea…”pe şleau”, că toţi care i-ar urma exemplul lui ADRIAN SOBARU ar fi ori nebuni, ori…drogaţi!!!… – încheind triumfalist: “Totul e bine!”…
–Cotoi (…Sever…!): „Sunt tulburat!” Nu ne-ndoim…La fel cum era atunci când a „ajutat-o” pe Roberta la numărat…!!!
–Puiu Hasotti: „Nu pot vorbi – sunt tulburat!” Şi liberalul ăsta e de-o ipocrizie exemplară…aşa că, să trecem mai departe…poate găsim ceva mai de soi/”revelator”:
–Teo Trandafir: „Eu nu-nţeleg ce i-a venit omului ăstuia!” Nici eu nu-i înţeleg pe cei care se „dau în gât” după struţo-cămile, precum domnia-ta, să…”te scuze…PENTRU PEDELIZAREA SUBITĂ”…! Păi, numai în PDL ţi-ai dezvoltat, deplin…”vocaţia de Iudă”!!!
…Noi te-am vedea mai potrivită pentru turnarea plumbului topit pe gât (…la modul/”diateza” pasiv/ă…!), precum calpuzanilor…
–Varujan Pambuccian (cu accente GROTESC-eroice): „Şi dacă ar fi fost cutremur, Parlamentul trebuia să continue să funcţioneze!”
Dar gestul protestatar al lui ADRIAN SOBARU este infinit mai …cutremurător decât orice cutremur: ESTE AVERTIZAREA SUPREMĂ, ASUPRA ULTIMULUI „HAL” AL DESPIRITUALIZĂRII ŞI DEZUMANIZĂRII, ÎN TOATĂ ROMÂNIA, NU DOAR ÎN PARLAMENTUL EI!!!
–Elena Udrea, după ce a fost întrebată dacă crede că aşa ceva s-ar putea întâmpla în altă ţară din Europa…a tăcut, ţinând ochii în jos, cu o „ruşine” circumstanţială (de fapt, scrâşnind APRIG din măsele!), „ruşine circumstanţializată” care era curios de apropiată de aceea pe care o afişează „traseistele”, în faţa camerei de luat vederi, după ce au fost prinse într-o razie a Poliţiei…
-Un …”geniu” (…ca să nu-i zicem <<bou>>!) al democraţiei, dl Alexandru Cumpănaşu (pe postul Realitatea TV, ora 15,30): „Trebuie găsite mijloace legale de protest”. Deci, este ilegal să mori, în România de azi! – ESTE ILEGAL AUTOSACRIFICIUL MARTIRIC!!!
…Numai liberalul Octavian Popa (mai târziu, şi Norica Nicolai…) a declarat că se simte vinovat…că-i este ruşine că face parte din Parlament, şi că nu se simte coleg cu nişte indivizi cinici şi lipsiţi de minimă umanitate, cum s-au dovedit a fi, azi (mai ales …şi extrem de semnificativ şi definitiv lămuritor, azi!…”lămuritor” pentru oricine nu e de rea-credinţă perfectă sau…cretin de-a binelea!!!), 23 decembrie 2010, cei din PDL…!!!
…De altfel…”Totul este bine”… – „PE FRONTUL MIZERIEI, NIMIC NOU!!!”
…Vine Crăciunul…dar noi nu putem zice altfel decât aşa: „LA NAIBA CU STATUL MASONIC ŞI CU LINGĂII SĂI SLUJITORI! JOS CU HAITA ASTA NESĂTULĂ!!!” – …sau, vorba dlui pedelist Petre Tinel (vorbă „aruncată” într-un context tragi-comic, chiar grotesc…): „PUNEŢI MÂNA PE TOPOARE!”… – şi, sperăm, Dumnezeu ne va ierta… „ieşirea din sistem”…!
…Să trăieşti, ADRIAN SOBARU, ca să apuci şi Ziua Mâniei şi Judecăţii Lui Hristos-Dumnezeu aici, pe Pământ!!!
Atunci, toţi detractorii şi „minimalizatorii” tăi, toate iudele astea împuţite şi ipocrite de azi – se vor ruga, PLÂNGÂND ÎN HOHOTE, de tine, să-I dai Lui mărturie mai …”atenuată”, pentru ei!
