ROMANIA VA DEVENI GROAPA DE GUNOI ETNIC A EUROPEI! (3)
Autor: Colonel (r.) Vasile I. Zărnescu
Episoadele 1 şi 2
România – raiul infractorilor
Dar aşa se face, azi, Istoria: adulterinii şi pederaştii de la U.E. şi C.E., fasciştii nepoatei lui Benito Mussolini, cămătarii de la F.M.I., criptocomuniştii Jirinovski şi Voronin, Soros şi reţeaua sa [43], horthyştii de la U.D.M.R., ţiganii de la „Romani Criss“ – care „n-au decât să ţipe până mâine“, cum i-a prevenit, binevoitor, preşedintele Traian Băsescu [44] – şi alţii de acelaşi calibru ne dau lecţii de morală şi de „corectitudine politică“, de „management“ politic şi naţional. Şi, cum am mai spus în materialele anterioare pe tema ţiganilor, ţiganii sunt susţinuţi de Ungaria, prin intermediul unei organizaţii de spionaj, camuflată sub numele benign Fundaţia Söröş pentru o Societate Deschisă [45] şi supranumită „Caracatiţa Söröş“ – deoarece acţionează inclusiv prin intermediul unor filiale ale sale cu alt nume, precum Project on Ethnic Relations [46]!
Faptul că Italia şi, apoi, după exemplul ei, celelalte ţări occidentale – ca, recent, Franţa, care va fi urmată, curînd, de către Germania şi, probabil, de Olanda [47] – se vor opune imigrării ţiganilor în interiorul lor atestă, categoric, perversitatea, duplicitatea şi ipocrizia lor: ele vor democraţie, dar aşa cum vor ele să o aplice numai altora!
Dacă Italia şi celelalte ţări vor continua să-i trimită înapoi, în România, pe ţiganii „emigraţi“ de aici – deşi au devenit, şi ei, cetăţeni europeni şi, deci, pot să se stabilească oriunde fără să mai aibă calitatea de imigranţi, pot să muncească acolo şi, totodată, trebuie să-şi ispăşească eventualele pedepse privative de libertate în puşcăriile ţărilor în care au comis crimele pentru care sunt condamnaţi şi nu în ţările din care au plecat la furat! –, atunci vom avea un motiv întemeiat să denunţăm tratatele cu Uniunea Europeană şi să ne retragem din ea. Dacă, desigur, nu ne va rejecta, între timp, Uniunea Europeană din cauza recentelor modificări aberante ale Codului penal şi ale Codului de procedură penală – modificări care vor transforma România în „raiul infractorilor“ [48] şi, de aceea, în mod întemeiat, au determinat, protestul d-lui Nicholas Taubman, ambasadorul – la vremea respectivă – S.U.A. în România, căruia i se alăturaseră ambasadorii Marii Britanii, Olandei şi Germaniei.
În ceea ce mă priveşte, sunt convins că Uniunea Europeană va accepta criminalele modificări ale legilor penale comise de Guvernul României, deşi au fost denunţate ca inadmisibile de către ambasadorul Nicholas Taubman şi de ceilalţi ambasadori, şi deşi, până acum, U.E. a tot făcut obiecţii, indirect, prin intermediul comisarului Franco Frattini – vicepreşedinte al Comisiei Europene (C.E.), care, în timpul aceleiaşi conferinţe ţinute la Bucureşti, ne-a confundat de două ori cu Bulgaria! [49] –, cum că România nu îndeplineşte condiţiile admiterii în U.E. la capitolele „Ju$tiţi€“ şi lupta contra corupţiei, acuză iterată recent de Olanda. Dar nu este nici un paradox aici: aceste obiecţii fuseseră făcute doar de formă, ca praf în ochii opiniei publice, fiindcă devenise evident, pentru observatorii atenţi ai fenomenului, că marea corupţie este un altoi importat din Occident, dezvoltat pe bălegarul autohton, adus la suprafaţa societăţii de Retrovoluţia din decembrie 1989.
Or, Uniunea Europeană intenţionează, în continuare – aşa cum a transformat România într-o neocolonie occidentală (vest-europeană, îndeosebi), căreia îi sustrage materiile prime şi forţa de muncă, îndeosebi prin brain drain [50], pe de o parte, iar, pe de altă parte, a redus-o atît la rolul de piaţă de desfacere şi consum a produselor ei, cît şi la rolul de groapă de gunoi a mărfurilor ei expirate –, intenţionează, ziceam, să o transforme în cloaca maxima a Europei, unde să-şi trimită criminalii (violatorii, pedofilii, pederaştii) să zburde lejer, unde să-şi exporte mafioţii şi investitorii „strategici“ la furat şi la spălat banii murdari, fiindcă România va deveni, prin propria voinţă a Parlamentului ei – în urma aprobării respectivelor modificări ale legilor penale, ca să îi apere inclusiv pe infractorii din clasa numită „gulerele albe“ –, „raiul infractorilor“.
Ţiganii şi suporterii lor români
E absolut falsă ideea exhibată de unii comentatori, ca de exemplu, Radu Tudor, imediat după apariţia în mass media interne şi internaţionale a cazului Mailat: anume că el, Radu Tudor, „timp de 15 ani de când lucrează în presă, a considerat că ungurii sunt cei mai periculoşi pentru România, dar, iată, cazul Mailat l-a făcut să creadă că nu ungurii, ci ţiganii sunt cei mai periculoşi!“ Ceea ce denotă superficialitatea deplină şi găunoşenia profundă a gândirii lui de „analist politico-militar“, cum îl gratulează coechipierii lui de emisiune. Această confundare a ţiganilor cu românii a fost un scop urmărit deliberat, după cum am relevat constant.
Dar, Radu Tudor nu s-a mai dumirit, între timp, ca să revină la concepţia lui anterioară, aglutinată timp de 15 ani de presă, şi, deşi îi consideră „pe ţigani mai periculoşi decât ungurii“, a devenit, paradoxal, un apărător şi un propagandist al problemelor ţiganilor! De fapt, vă rog să remarcaţi că atât postul Antena 3, îndeosebi prin emisiunea lui Mihai Gâdea, „Sinteza zilei“, cât şi Antena 2, sau Antena 1, care fac alte emisiuni cu ţiganii manelişti, au devenit tribune de propagandă ţigănească. Probabil, vor să pară obiectivi şi să contracareze faptul meritoriu că Jurnalul Naţional – care aparţine tot trustului INTACT – a declanşat, în luna februarie 2009, o campanie de strângere de semnături pentru a susţine eliminarea făcăturii „rom/rrom“ şi utilizarea exclusivă a cuvântului „ţigan“, adică ceea ce am susţinut, mereu, inclusiv public: denigrarea României prin producerea deliberată a confundării românilor cu ţiganii (cf. notele 2-4 şi 70).
Şi ungurii şi ţiganii sunt aproape la fel de periculoşi, dar fiecare minoritate etnică în alt registru: ţiganii prin tropismul criminogen şi prin explozia demografică, iar ungurii prin caracterul revanşard, rasismul lor funciar şi propaganda secesionistă, prin care încalcă Constituţia. Totuşi, ungurii sunt cei mai periculoşi fiindcă sunt mai organizaţi, sunt o naţiune constituită şi au un stat, Ungaria, care îi sprijină masiv şi permanent: să ne amintim inclusiv de reluarea acţiunilor secesioniste, din 5 sept. 2009, ale Consiliului „Naţional“ Secuiesc (deşi, practic, nu mai există secui şi „limba secuiască“) şi de escaladarea respectivelor acţiuni de către agentul provocator Laszlo Tokes, ajuns, cu ajutorul Ungariei şi prin inconştienţa europarlamentarilor români, „reprezentantul“ României în conducerea Parlamentului Europei, de la tribuna căruia perorează despre secesiunea aşa-zisului Ţinut Secuiesc, a aşa-zisului Partium – terminînd cu aniversarea a 70 de ani de la intrarea trupelor horthyste în Ardeal [51], după dictatul de la Viena! Elocvent pentru atitudinea obsecvioasă a „idioţilor utili“ este faptul că pe ecranele tuturor televizoarelor scria, referitor la această aniversare revanşardă fascistă, „Manifestare controversată“, în loc să scrie, clar, „Manifestare fascistă“!
Un exemplu elocvent este Viorel Hrebenciuc. Acum 4-5 ani, când moghiorii reluaseră, în stilul lor zgomotos şi emfatic, campania de propagandă pro-secesionistă şi se punea problema ca statul român să le interzică să-şi mai cânte imnurile lor fasciste şi neorevizioniste, maghiarii au pretins că ei le cântă în bisericile lor ca „psalmi“ (!). Hrebenciuc le-a „cântat“ şi el, în strună, spunând – cum s-a văzut la televizor – că „nu au decât să le cânte, dacă sunt psalmi“ (sic). Evident, asocierea lor cu psalmii este un truc hungarist, menit să le permită această propagandă insidioasă, după cum bisericile lor „istorice“ nu sunt decât focare de neorevizionism, spirit revanşard şi neofascism – forme de agresiune antiromânească, protejate, evident, atît de oficialii alogeni infiltraţi la Putere, cît şi de membrii marcanţi ai Puterii, care nu ar putea să guverneze fără cîrja politică numită U.D.M.R.
De exemplu, Evenimentul zilei titra „Extremism maghiar pe banii statului roman“ [52]. Or, aici, vinovăţia aparţine guvernanţilor, căci asemenea manifestare – Tabăra Tineretului Maghiar – era la a cincea ediţie, iar propaganda iredentistă privind „graniţele, drapelul şi imnul Ţinutului Secuiesc“ a atins culmea pericolului, inflamându-i pe toţi românii, mai puţin pe cei trădători. S-a observat corect că minoritarii se infiltrează în instituţiile de conducere, chiar la cel mai înalt nivel. De altfel, cum am mai subliniat, „xenocraţia conduce România“. Acesta-i aspectul esenţial şi nu trebuie să creăm confuzii de genul că „ţiganii îi incită pe unguri“. Dimpotrivă, ungurii îi întărâtă pe ţigani, prin intermediul organizaţiilor controlate de „Fundaţia Sörös pentru o societate deschisă“.
Interzicerea urgentă a vocabulei „rom/rrom“
şi utilizarea exclusivă a cuvântului „ţigan“
Ca atare, solicit tuturor ziariştilor, publiciştilor, redactorilor şi vorbitorilor din audio-vizual (fie ei angajaţi sau invitaţi în emisiunile date pe posturile radio-TV), atât celor oneşti, dar care nu au suficient curaj, cât şi celor mercenari, dar care trebuie să dea dovadă de prevedere – căci, iată ce le aduce viitorul: indezirabilul statut internaţional de ţigan! –, să elimine imediat vocabula „rom/rrom“ şi derivatele sale şi să folosească exclusiv cuvântul „ţigan“. Pentru că, ne-am convins cu toţii, deja, pe de o parte, impunerea perfidă a utilizării ei ne-a adus prejudicii incomensurabile, iar, pe de altă parte, sunt tot mai multe argumente care susţin ideea unei conspiraţii concertate ca, inclusiv prin intermediul vocabulei „rom“, românii să fie consideraţi ţigani, iar România ţara ţiganilor [53] – în care, pe lângă drepturi fără obligaţii, să li se dea, eventual, şi un „stat“ (!). Dacă toţi vom utiliza numai cuvântul „ţigan“, ordonanţa guvernamentală de înfiinţare a aşa-zisului Consiliu „Naţional“ (!) pentru Combaterea Discriminării devine caducă – mai ales că respectivul Consiliu este ilegitim [54] –, iar acesta va trebui să fie desfiinţat automat, făcându-se, astfel, şi economii bugetare.
Una dintre concluziile logice ale demonstraţiei pe care am făcut-o, alături de ceilalţi, este că inclusiv Consiliul „Naţional“ pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.) este o formă instituţionalizată de mişcare a satanismului, deoarece, am arătat, el inversează valorile, îndeosebi pe cea mai importantă: democraţia, puterea majorităţii, este înlocuită cu dictatura minorităţilor; este cea mai perversă şi mai periculoasă formă de agresiune antiromânească, fiind de esenţă stalinistă. Evident, C.N.C.D. este condus de un maghiar. O dovadă a părtinirii condamnabile de care dă dovadă C.N.C.D. este şi modul, deja notoriu, cum l-a tratat preferenţial pe premierul Tăriceanu, care declarase, ritos şi discriminatoriu, dar absolut întemeiat: „romii comit toate infracţiunile posibile, de la tîlhărie şi prostituţie pînă la jafuri organizate şi trafic de droguri“ [55]. Aici, însă, el nu mai făcea discriminare etnică, ci făcea o „afirmaţie politică“ – ca să uzez de sintagma cu care se apărase de acuza de fascism horthyst Kelemen Hunor, care pretinsese că „retrocedarea a un milion de hectare în proprietatea maghiarilor echivalează cu a doua ocupare de ţară în Ardeal“ [56]. După un an şi jumătate, observaţia premierului Tăriceanu a fost reconfirmată de ministrul de Interne al Bulgariei, Ţvetan Ţvetanov. Acesta, aflîndu-se într-o vizită la Bruxelles pentru a discuta cu Comisia Europeană dificultăţile de integrare a ţiganilor, a făcut apel la „realizarea unei analize foarte serioase a problemelor care vizează romii, pentru că aceste cercuri reprezintă un incubator care generează criminalitate. (…) În ultimii 20 de ani, diverse organizaţii neguvernamentale au primit mulţi bani, dar nu a fost realizat nimic. Vedem doar că «şefi» ai romilor locuiesc în palate somptuoase, în timp ce ghetourile unde trăiesc cei mai mulţi romi se extind“, a mai precizat el [57]. Remarcabilă este şi constatarea europarlamentarului ungur George Schopflin, „una din cele mai importante figuri ale spaţiului public occidental“, care declarase în cunoştinţă de cauză: „Romii sunt cei care trebuie să se schimbe. Existenţa lor actuală e absolut disfuncţională“ [58]. Evident, expresia „absolut disfuncţională“ este o formă eufemistică pentru a exprima aceeaşi idee ca a ministrului bulgar, a analiştilor britanici sau a lui Liviu Ţipuriţă, regizorul filmului documentar This World (cf. nota 63)!
Dacă toţi, în toate mass media, în toate buletinele de ştiri, în toate cuvântările şi textele politicienilor, politologilor, istoricilor, sociologilor, analiştilor şi ale altora, vom utiliza numai cuvântul „ţigan“, vom combate cu succes agresiunea axiologică, făcută concertat contra României, inclusiv prin vocabula „rom“, şi vom face o breşă importantă, prin care vom contracara presiunile organismelor internaţionale, care ne-au înlănţuit sub pretextul „corectitudinii politice“ în vederea evitării „discriminării“. Situaţia creată de ţigani în Italia, în Franţa, Anglia, Germania, Suedia etc. şi accentuarea atitudinii antiromâneşti de către guvernul italian, cel francez şi, în curînd, cel german sau olandez ne oferă ocazia şi motivul interzicerii categorice atât a utilizării vocabulei „rom/rrom“, cât şi a respingerii oricăror presiuni internaţionale sub pretextul pretinsei „discriminări“. În fond, ştiinţa se face prin comparaţie, adică prin discriminare, prin distingerea între caracteristicile obiectului studiat.
Îmbogăţirea „culturii“ ţigăneşti prin cerşetorie
Ziariştii şi analiştii nătărăi, obedienţii din politica românească sunt, se pare, nişte „bieţi copii“ în materie de denigrare a României prin acceptarea slugarnică a impunerii vocabulei „rom“ de către instanţele politice europene.
Aspectelor „culturii“ ţigăneşti, relevate anterior, li se adaugă unul nou de către gândirea „suverană şi infailibilă“ a unor judecători ai Curţii de Casaţie a Italiei. Iar judecători italieni sunt mai „infailibili“ decât cei români, fiindcă infailibilitatea lor derivă, fireşte, din „infailibilitatea papei“! Astfel, în 29 noiembrie 2008, Agenţia Mediafax difuza această ştire, preluată de la AFP: «Decizia 44.516 a Curţii de Casaţie clasează o hotărâre a Curţii de Apel din Neapole, care a condamnat la cinci ani de închisoare o mamă dintr-o familie romă care cerşea pe străzile oraşului Caserta, la nord de Neapole, cu un bebeluş în braţe şi un copil în vârstă de patru ani alături. Potrivit judecătorilor Curţii de Casaţie, acuzaţia de sclavie nu poate fi reţinută împotriva mamei, deoarece ea nu face parte dintr-o bandă de exploatare a minorilor, ci „cerşea din cauza sărăciei“. Pe de altă parte, ea nu făcea acest lucru decât între orele 09.00-13.00, oferindu-i astfel un minim de liberate copilului său». Oare judecătorii ăştia sunt chiar tâmpiţi – fiindcă un termen academic nu am găsit?! Ce „minim de libertate“ putea oferi ţiganca puradeilor ei, unul de patru ani şi altul de câteva luni?! Culmea idioţeniei abia acum urmează: «Potrivit judecătorilor Curţii de Casaţie, care a reţinut împotriva mamei numai acuzaţia de rele tratamente aplicate copilului, nu se pot „incrimina comportamente care intră în tradiţia culturală a unui popor“». Aici, cuvântul „comportamente“ se referă în mod expres la cerşetorie! Şi articolul continuă: «În prima instanţă, Mia, mama de etnie romă, a fost condamnată la şase ani de închisoare pentru „sclavie“ şi „rele tratamente“ aplicate copilului său. În apel, pedeapsa a fost redusă la cinci ani, deoarece nu a fost menţinută împotriva ei decât acuzaţia de sclavie. La Padania, cotidianul partidului antiimigraţie Liga Nordului, titrează, sâmbătă, pe prima pagină: „Judecătorii trimit copiii romi la cerşit“. Barbara Saltamartini, membru al comisiei pentru drepturile copilului a Poporului Libertăţii, de centru dreapta, citată sâmbătă de Corriere della Sera, s-a declarat indignată că judecătorii consideră „copiii romi ca fiind copii din zona a doua“» [59].
Chiar dacă, în esenţă, prin articolele din cele două publicaţii italiene se dezavuează expres decizia judecătorească respectivă, totuşi, în citatele redate mai sus se ascund câteva greşeli, în ordinea logică şi morală, care condamnă, implicit, o dată mai mult, gândirea „infailibilă“ a judecătorilor.
1) Aprecierea ţiganilor ca fiind de categoria a „doua“ îi menţine în condiţia de paria, iar, prin asta, judecătorii în cauză contravin flagrant normelor europene.
2) Considerarea cerşetoriei ca o dimensiune a „culturii“ ţigăneşti constituie o contradictio in adjecto, prin care, de fapt, este negat, expressis verbis, însuşi dreptul la fiinţare al „culturii“ respective. Într-adevăr, în cultura tuturor popoarelor, munca şi cinstea, corolarul ei, fac parte din patrimoniul cultural, moral şi economic, iar nu cerşetoria şi corolarul ei, necinstea, hoţia. Deoarece, cu mici excepţii, cerşetoria este o formă de furt, o modalitate prin care sunt escrocaţi oamenii apelându-se la sentimentul lor de milă creştină.
3) Admiterea de către judecătorii respectivi a cerşetoriei ca parte a tradiţiilor culturale ale ţiganilor revine la a spune că judecătorii completului în cauză le refuză ţiganilor orice demnitate, decizia îi exclude, practic, din rândul popoarelor şi îi menţine, realmente, la nivelul de paria umanităţii! Dacă n-ar fi funciarmente hoţi, necinstiţi prin „tradiţia culturală“ a lor, ţiganii înşişi – în primul rând liderii lor – ar fi trebuit să refuze decizia Curţii de Casaţie a Italiei ca profund jignitoare. Dar, evident, ei se complac în această promiscuitate nu doar morală şi o acceptă cu seninătate fiindcă nu au demnitate, nu au cultură, nu au limbă, nu au decât nişte minime obiceiuri – nu „tradiţii“! – rudimentare, primitive, din cauza cărora intră, iremediabil şi definitiv, în conflict cu toate normele juridice şi morale ale popoarelor în interiorul cărora se infiltrează. Cât despre liderii lor, fariseismul lor este deplin, catalizat de cleptotropismul funciar al etniei: intenţia lor este să fure cât mai mult din fondurile europene sau autohtone destinate organizaţiilor înfiinţate (peste 300!) pentru integrarea ţiganilor. Întrucât unii dintre liderii lor sunt, totuşi, cât de cât instruiţi – fireşte, ca sociologul ţigan Nicolae Gheorghe, şi nu ca Bercea Mondialu’, numit preşedintele ţiganilor prin voinţa suverană a „regelui“ ţiganilor, Florin Cioabă –, fariseismul lor este cu atât mai reprehensibil.
4) Apoi, prin folosirea vocabulei „rom“, oprobiul public se extinde, ilicit, şi asupra românilor. Căci, de la „romi“ la „români“ – scris „romani“, fără diacritice – nu e decât un pas; pe care, se ştie, mass media internaţionale – îndeosebi cele franceze şi italiene – l-au făcut.
5) În sfârşit, mai semnalez o particularitate a acestei agresiuni axiologice: este regretabil faptul că presa italiană nu a dovedit discernământul necesar în a face discriminarea între români şi ţigani folosindu-se chiar de grafia corectă a celor două denominaţii. Deşi pe români îi indică prin cuvântul „romeni“, pe ţigani îi indică tot prin făcătura „rom“ [60] şi nu prin „ţigan“, ţigănesc“ – adică prin zingaro, zingaresco, cuvintele consacrate în limba italiană şi încă existente în dicţionarele lor! De ce oare? Doar pentru a denigra, a devaloriza deliberat România!
De aceea, apelez, pe această cale, la ziariştii italieni şi, în mod expres, la Guvernul Italiei, să dovedească onestitate şi respect faţă de România şi poporul român cel puţin în această problemă, uşor de soluţionat: să elimine din limbajul lor făcătura „rom“ şi să o folosească denumirea normală, de zingaro – deoarece la ei nu s-a născocit un C.N.C.D., ca în România condusă de nişte netrebnici slugarnici, şi nu are cine să facă presiuni asupra lor ca să utilizeze exclusiv agresiunea antiromânească „rom“! Apoi, am văzut, Guvernul Italiei dovedeşte fermitate în apărarea suveranităţii ţării şi a securităţii poporului italian şi ia măsurile represive necesare şi întemeiate contra ţiganilor agresori fără să se lase intimidat de ceea ce va zice Uniunea Europeană!
Dar, oricât ar fi de „miopi“ sau de perfizi, despre judecătorii Curţii de Casaţie a Italiei care au dat respectiva decizie nu se poate spune că nu citesc ziarele. Or, iată ce scrie La Repubblica, ştire postată pe site-ul ziare.com, sub titlul „Cerşetorii români din intersecţii, o afacere de 100.000 de euro pe zi“: „În Milano sunt mai mult de 3.000 de cerşetori români. Ei vin de la Constanţa, Craiova, Timişoara şi Oradea, plecând înspre Italia în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit, disperaţi că nu-şi mai pot plăti creditele pe care le-au contractat în ţară. Unul dintre şefii unei bande care controlează cerşetorii este Pomak Saban, de 69 de ani, din Constanţa. El controlează peste 300 de cerşetori pe care îi mută între Europa de Est şi Milano. Fiecare cerşetor câştigă, în medie, între 50 şi 80 de euro pe zi, bani pe care la sfârşitul zilei îi predă unuia dintre membrii bandei pentru a primi, în schimb, cina care constă, de obicei, într-un sandwich, o pungă de chipsuri sau două ouă fierte. Aşa se întâmpla în sud-vest, la periferia oraşului Milano, dincolo de capătul linei 14 din zona Lorenteggio. Şi săptămânal sosesc din ce în ce mai mulţi români“ [61].
Aşadar, ţiganca Mia, în mod categoric, „face parte dintr-o bandă de exploatare a minorilor“ – ceea ce judecătorii Curţii de Casaţie a Italiei au refuzat să vadă spre a da decizia corectă, aşa că au dat-o pe aceea scoasă din minţile lor tumefiate: cum că „cerşetoria intră în tradiţia culturală a ţiganilor“! Cum se mai poate califica această decizie altfel decât aberaţie?! Se mai poate spune, însă, că au dat-o în mod deliberat, pentru a stârni şi mai mult ura – întemeiată! – contra ţiganilor, care, apoi, să fie transferată contra românilor, cu care sunt echivalaţi, în mod la fel de tendenţios, ţiganii [62].
Liviu Ţipuriţă infirmă aberaţia Curţii de Casaţie a Italiei
Această aberaţie a judecătorilor Curţii de Casaţie a Italiei avea să fie infirmată de filmul documentar This World, al producătorului şi regizorului de origine română Liviu Ţipuriţă, prezentat de BBC, în 2 septembrie 2009 [63], cu referire expresă inclusiv la situaţia ţiganilor din Spania şi Italia şi la politica represivă – repet, pe deplin întemeiată! – a statului italian faţă de ţigani. Acest film documentar a fost comentat pe site-ul 9AM, sub titlul cel mai adecvat, excluzând, fireşte, folosirea vocabulei „rom“: „BBC: Copiii de romi din Romania fura ca sa le duca parintilor bani de vile“: „În toată Europa, mii de copii romi sunt forţaţi să fure şi să cerşească în stradă. În faţa acestui fenomen, poliţiştii sunt neputincioşi. Ce fac părinţii cu banii furaţi? Construiesc vile fabuloase“ [64]. În Cotidianul, în comentariul său, Izabela Niculescu, prin titlul „BBC: Infracţiunile romilor români sunt produsul unei societăţi care îi respinge“ denaturează realitatea şi se contrazice singură remarcând: „Documentarul This World, a cărui miză este aceea de a-i privi pe minorii romi care fură ca produs al unei culturi a crimei şi al unei societăţi care i-a abandonat, (…)“ etc. [65]. Deci, deşi i se dă miza – ca premiză –, autoarea nu-i în stare să facă o analiză corectă a realităţii, ci doar una inversată. Astfel de articole imbecile nu pot să dispară din presa noastră atâta vreme cât sunt scrise de „fătuci culturale“ sau de propagandişti ai organizaţiilor ţigăneşti, cum pare a fi această Izabela Niculescu şi atîta vreme cît nu sunt contracarate de opinia calificată a sociologilor. Chris Beddoe, citat de James Murray în Sunday Express, comentând infracţiunile comise de copiii ţiganilor, se exprimă în acelaşi sens cu „miza“ filmului lui Liviu Tipuriţă: „They are groomed for a life of crime almost from birth“ – „Sunt formaţi pentru o viaţă de criminal aproape de la naştere“ [66].
Dar, de vreme ce puradeii ţiganilor sunt „produsul unei culturi a crimei“ – şi, realmente, sunt un astfel de produs, după cum au remarcat inclusiv aceşti analişti britanici –, societatea nu poate să îi abandoneze în nici un fel, cel puţin pentru faptul că trebuie să încerce să îi supravegheze ca să îşi prezerve o minimă securitate publică, a cetăţeanului agresat de ţigani pe stradă, în locuinţă, în mijloacele de transport în comun etc. Societatea românească totdeauna s-a străduit – şi, îndeosebi, în anii Socialismului – să îi integreze tocmai pentru a nu fi un pericol social, cum au devenit acum, în Capitalismul de acumulare primitivă, ca urmare a aplicării politicii „statului minimal“ de către toate partidele care au guvernat, nu doar de acelea de orientare neoliberală. Oricum, asta pare să fie „cultura“ dominantă a ţiganilor: „cultura crimei“, incluzând, aici, şi cerşetoria ca formă – aparent benignă – de infracţiune, ceea ce infirmă, din premise, aberaţia Curţii de Casaţie a Italiei. Această „cultură“ o descriam decelând, ca dimensiuni definitorii ale „culturii“ ţigăneşti, „cultele“ sale componente: „cultul“ şuţului, al şmenarului, al puşcăriaşului, al „bişniţarului“, al şmecherului cu „alba-neagra“ etc. (vezi nota 70) – adică numai comportamente criminale sau atitudini criminogene. Faptul că nu am definit-o, acolo, drept «„cultura“ crimei» a fost doar pentru a nu-i incita, inutil, pe cerberii de la C.N.C.D.; dar, iată, definiţia laconică au dat-o britanicii.
E necesar să mai relev un aspect foarte important. «„Cultura“ crimei», funciară acestei etnii şi identificată prin această definiţie lapidară, este conţinută pervers, în subtext, în chiar pretenţia ideologilor ţigani, precum sociologul-ţigan Nicolae Gheorghe de a li se atribui ţiganilor calitatea de „popor transfrontalier“, sintagmă care sună mai academic decât aceea de „nomad“. Actualmente, chiar dacă nu constituie un popor în înţelesul propriu al termenului, ţiganii sunt grupuri etnice, realmente, transfrontaliere şi ţin cu toată energia la acest statut tocmai din acest motiv: pentru a nu putea fi identificaţi uşor atunci când comit crimele în Italia, Spania sau Anglia, de exemplu, după care o şterg repede în altă ţară, spre a li se pierde urma, mai ales acum, când sunt „cetăţeni europeni“ şi circulă liber în toată Uniunea Europeană! Ei, evident, nu vor să fie chiar deloc identificaţi, de aceea fug din ţară-n ţară, ca „ţiganul cu cortul“! – sau, modernizat, ca „Ţiganul transfrontalier cu Mercedes-ul“!
Un alt aspect, poate autohton, al „culturii crimei“ este şi o situaţie aparent banală: ţiganii nu îşi tencuiesc casele, ci le lasă la „roşu“, deoarece pot să pretindă, ulterior, tot timpul, că sunt încă în construcţie. Motivul?! Conform legislaţiei româneşti, o casă aflată la „roşu“ este neterminată, „în construcţie“, şi, în consecinţă, proprietarul ei nu poate fi obligat să plătească impozit pe locuinţă! Vedeţi, aşadar, că atunci când e vorba să găsească subterfugii pentru eludarea legilor, ţiganii nu mai sunt „inculţi, neinstruiţi, marginalizaţi“ de societate! Nu, ei sunt orientaţi adecvat scopului urmărit: găsirea unor tertipuri pentru a frauda atât statul, cât şi pe românii cu care intră în relaţii de „afaceri“. De altfel, dimensiunea esenţială a acestei «„culturi“ a crimei» este aceea de încălcare deliberată a legilor: ţiganii sunt instruiţi de părinţi şi de propria comunitate să încalce deliberat legile şi să nu se lase prinşi.
Tot în Cotidianul, glosând pe tema filmului lui Liviu Ţipuriţă, Răzvan Ciubotaru îi dă comentariului său un aer lacrimogen prin titlul „Romii îşi bat copiii pentru a fura 12.000 de euro pe lună“, chiar dacă reuşeşte să surprindă mai bine atât ideile realiste ale documentarului lui Liviu Ţipuriţă, cât şi remarcile corecte ale ziariştilor britanici: «Mii de copii romi sunt maltrataţi de părinţi pentru a fura şi a cerşi pe străzile din Italia şi Spania, iar autorităţile nu pot controla acest fenomen, se arată într-un documentar al românului Liviu Tipurita, difuzat de BBC şi comentat pe larg de presa britanică. Filmul arată cum o fetiţă este bătută de mama sa pentru a se duce la furat, după care este urmărită de persoane adulte din clanul respectiv. „Rădăcina problemei se află în România, unde romii se confruntă de generaţii cu discriminarea şi ostilitatea românilor“, comentează BBC, amintind şi de huiduielile spectatorilor români în momentul în care Madonna a vorbit despre discriminarea romilor. „Ne întrebăm ce ar fi gândit Madonna dacă ar fi văzut acest documentar“, se întreabă, însă, cei de la cotidianul britanic Dailly Mirror» [67].
Comentariul B.B.C. este, întrutotul, tendenţios: ignoră situaţia generată de ţiganii din Anglia, reflectată de multe cotidiane britanice – inclusiv de ziarul The Sun, care, din cauza ţiganilor, ne acuza pe noi, românii, că le aducem T.B.C.-ul în Anglia! Aşteptăm momentul, cât de curând, când britanicii îi vor trata pe ţigani la fel ca italienii, irlandezii, francezii ş.a.! Iar Madonna, fireşte, nu putea să gândească altfel, deoarece ea „gândeşte“ cu viscerele, nu cu mintea, fiindcă nu prea are şi acest accesoriu în vestimentaţia ei sumară. De altfel, cu prilejul comentariilor referitoare la huiduielile adresate meritat Madonnei, ţiganul integrat Mădălin Voicu, „deputatul P.S.D.“, a formulat şi unul dintre rarele sale panseuri corecte, dar privind-o exclusiv pe această individă: „Plus că publicul care vine la astfel de kitsch-uri, pentru că Madonna este produsul unui kitsch american, este de factura asta. Deci eu cred că Madonna este, pe undeva, precum publicul care a venit la ea să o vadă“ [68]. În rest toate afirmaţiile sale din respectivul comentariu (ca, de altfel, şi din celelalte dăţi) sunt total injurioase la adresa românilor – „poporul român este primitiv“ fiindcă a huiduit-o pe Madonna! – sau absolut contradictorii: dacă fanii Madonnei – dintre care unii au fost dezamăgiţi de ea şi au huiduit-o – sunt de aceeaşi factură de „kitsch american“, ca Madonna, atunci opinia lor, exprimată în huiduieli, nu este reprezentativă pentru poporul român, iar România nu este „atipică“: la concertul dat în Bulgaria, Madonna a fost invitată – printr-o inscripţie pusă pe un balon-zepelin – „să plece acasă!“, deşi diva nu s-a mai referit la ţigani; apoi, nişte preoţi bulgari au protestat vehement contra ţinerii concertului, iar, după naufragiul de la Ohrid, câţiva ierarhi au afirmat că „acel naufragiu este pedeapsa divină pentru concertul Madonnei“ [69]!
Cât despre agresarea meritată a ţiganilor în Europa Occidentală, este prea de notorietate ca să o mai comentez, dar acest ţigan-parvenit – şi dositor al viorii Stradivarius, pe care cântase taică-su’! – se face că nu o cunoaşte şi insultă poporul român, care încă îl mai suportă. De fapt, comentariile forumiştilor la articolele pe tema ţiganilor şi, în mod expres, la adresa lui Mădălin Voicu, sunt un eşantion elocvent prin radicalitatea opiniei românilor la adresa ţiganilor, fie ei lideri, criminali sau hoţi de rând.
E-adevărat că, în România, ţiganii încă nu au început să le fure românilor banii scoşi din bancomate, fiindcă românii au devenit prevăzători după experienţa de „generaţii“, de confruntare cu agresiunile ţiganilor, dar, probabil, şi pentru că bancomatele sunt dotate cu camere de luat vederi, iar ţiganii se tem să nu fie identificaţi prompt. Oricum, pe stradă, acolo unde nu sunt camere de luat vederi, smulgerea telefoanelor mobile, a lanţurilor de la gâtul femeilor, a poşetelor etc., furtul din buzunare şi violentarea românilor au devenit atât de frecvente încât ne aşteptăm ca românii să treacă la autoapărare eficientă, iar ţiganii agresori să fie linşaţi pe stradă (cum s-a întîmplat, recent, lîngă Bratislava!), fiindcă Poliţia este sau neputincioasă sau complice cu ţiganii hoţi. Aşa cum am mai dezvăluit, pe lângă marile magazine, cum este la Bucur-Obor, de exemplu, nu ai loc de ţiganii care vând telefoane mobile sau ţigări, iar poliţiştii trec pe lângă ei fără să îi interpeleze sau chiar să îi aresteze imediat, deşi ştiu că respectivele telefoane mobile sunt, toate, de furat, iar ţigările provin din contrabandă.
Dar nu trebuie să ne întrebăm dacă judecătorii Curţii de Casaţie a Italiei, după ce ar fi văzut respectivul documentar, ar mai fi scris aberaţia cum că „cerşetoria intră în tradiţia culturală a unui popor“! Evident că tot ar fi scris-o, căci ei cunoşteau adevărata situaţie despre ţigani din rapoartele Poliţiei şi din mass media italiene.
Cum se ştie, însă, în multe state europene cerşetoria se condamnă cu închisoarea şi, implicit, cu restrângerea dreptului la libera circulaţie. Cel puţin, în România, Ministerul Administraţiei şi Internelor a plantat pe străzi panouri şi a difuzat afişe în care se arată că cerşetoria trebuie reprimată, măcar prin îndemnarea cetăţenilor să refuze să dea bani cerşetorilor! Din păcate, la puţin timp după mediatizarea hotărîrii imbecile a Înaltei Curţi de Casaţie a Italiei, M.A.I. a scos respectivele afişe, de frică, probabil, să nu fie acuzat că vrea să reprime o parte a „culturii tradiţionale“ a ţiganilor, aducătoare de venituri nemuncite – ceea ce dovedeşte slugărnicia conducerii M.A.I. faţă de orice idee, fie ea şi năstruşnică, nu doar tembelă, venită din afară.
Or, printre acuzele aduse ca motiv de expulzare a ţiganilor de către Nicolas Sarkozy au fost cerşetoria, hoţia, prostituţia etc. În consecinţă, obedienţilor din conducerea M.A.I. trebuie să le îndrepte cineva coloana vertebrală şi să pună la loc afişele care descurajează cerşetoria.
Trebuie, aici, să reţinem şi un alt aspect esenţial al problemei: cînd preşedintele Franţei îi condamnă pe ţigani la expulzare incriminîndu-i, expressis verbis, inclusiv pentru cerşetorie, îi condamnă, implicit, şi pe netrebnicii judecători italieni ai Înaltei Curţi de Casaţie a Italiei, care hotărîseră, în batjocura tuturor normelor morale, că „cerşetoria face parte din tradiţia culturală a ţiganilor“!
Quod erat demonstrandum!
14 octombrie 2010
NOTE
[43] Victor Roncea, „Cum au devenit românii romi“, în Ziua, nr. 4095, 24 noiembrie 2007, http://www.ziua.net/display.php?id=229814&data=2007-11-24. Vezi şi: http://roncea.ro/2010/09/12/in-atentia-presedintelui-traian-basescu-cum-au-devenit-romanii-romi-in-romania-memorandumul-prin-care-petre-roman-a-oficializat-%E2%80%9Crom-anizarea%E2%80%9D-tiganilor-la-consiliul-europei-georg/.
[44] Cf. Interviul luat de Monica Ghiurco şefului statului: „Băsescu condamnă anti-românismul din M.A.E. şi cere o soluţie europeană pentru problema ţigănească“, pe http://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=view&id=521&Itemid=88.
[45] ***, „Programul Fundaţiei Söröş pentru ţigani“, în Napi Magyarorszag (Ungaria), nr. 28, 3 februarie 1998, pag. 2. Vezi şi: M. Trifon, „Burse“, în Adevărul de Cluj, nr. 3119, 10 februarie 2001, pag. 15; ***, „Şcoala liderilor romi: «Între dezvoltarea durabilă şi integrare comunitar㻓, în Pro Europa (Mureş) – revista Ligii Pro Europa, nr. 1, 30 martie-5 aprilie 2001, pag. 5; Carmen Savin, „P.E.R. accentuează strădaniile pentru integrarea rromilor“, în 24 ore mureşene (Mureş), nr. 1873, 8 martie 2001, pag. 3; similar, Mozes Edith, în Nepujsag, nr. 56, 8 martie 2001. Vezi şi supra, nota nr. 31.
[46] Incze Ferenc, „Seminar P.E.R. despre integrare“, în Kronika (Harghita), 22 febr. 2001, p. 3.
[47] *** „Berliner Zeitung: Sarkozy şi Merkel s-au înţeles în privinţa expulzării ţiganilor. Germania va dizolva toate taberele de ţigani din ţară!“, în Napocanews, 17 septembrie 2010, pe http://www.napocanews.ro/2010/09/berliner-zeitung-sarkozy-si-merkel-s-au-inteles-in-privinta-expulzarii-tiganilor-germania-va-dizolva-toate-taberele-de-tigani-din-tara.html; *** „Parlamentar olandez: ”Rromii ar trebui expulzaţi şi din Olanda”“, în Libertatea, 21 septembrie 2010, pe http://www.libertatea.ro/stire/parlamentar-olandez-rromii-ar-trebui-expulzati-si-din-olanda-304368.html?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=rss.
[48] Ondine Gherguţ, Valentina Pop, „Daca Parlamentul va vota din nou amendamentele la legile penale, tara noastra va fi considerata “raiul infractorilor” / Legea care scoate România din U.E.“, în România liberă, 28 noiembrie 2007, http://www.romanialibera.ro/a112459/legea-care-scoate-romania-din-ue.html.
[49] *** „Frattini ne-a confundat cu bulgarii“, în Ziarul de Iaşi, 2 august 2006, http://www.ziaruldeiasi.ro/cms/site/z_is/news/frattini_ne_a_confundat_cu_bulgarii_134527.html.
[50] Miruna Lebedeanu, „Brain drain stop“, în Ziarul financiar, 7 aprilie 2003, http://www.zf.ro/articol_23144/_brain_drain_stop_.html.
[51] ***, „Extremiştii maghiari îl sărbătoresc, sâmbătă, public pe amiralul Horthy Miklos, liderul fascismului ungar. Legea interzice promovarea simbolurilor fasciste“, în Gândul, 10 septembrie 2010, pe http://www.gandul.info/news/extremistii-maghiari-il-sarbatoresc-sambata-public-pe-amiralul-horthy-miklos-liderul-fascismului-ungar-legea-interzice-promovarea-simbolurilor-fasciste-7175674.
[52] Vezi, de exemplu, şi http://www.ziare.com/Ni_se_intinde_o_cursa-comment-89031.html; „Ţiganii – o poveste“, pe http://www.ziare.com/?ziare=details&a_id=170158
[53] Vezi: http://doc.hotnews.ro/discriminarea-discriminarii.html; similar, vezi şi
http://www.mediafax.ro/social/tariceanu-citat-audiat-saptamana-vitoare-legatura-declaratiile-r.html?4727;844940.
[54] Vezi şi Alexandru Bogdan Duca, pe http://ro.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/o-institutie-ilegitima-consiliul-national-pentru-combaterea-discriminarii_7720.html.
[55] Adrian Moise, „Extremism maghiar, pe banii statului român“, Evenimentul zilei, 27 iulie 2009, pe http://www.google.ro/search?client=firefox-a&rls=org.mozilla%3Aen-US%3Aofficial&channel=s&hl=ro&source=hp&q=%22Extremism+maghiar+pe+banii+statului+roman%22&meta=cr%3DcountryRO&btnG=C%C4%83utare+Google.
[56] ***, «Deputatul Kelemen Hunor invocă „a doua ocupare de ţară“ în Ardeal», în Adevărul, nr. 3819, 3 octombrie 2002, pag. 2, http://www.adevarul.ro/articole/2002/deputatul-udmr-kelemen-hunor-invoca-a-doua-ocupare-de-tara-in-ardeal.html. Vezi şi Vasile Zărnescu, „Kelemen Hunor: un fascist în Guvernul României“, pe AlterMedia, preluat sau semnalat de alte publicaţii on line.
[57] *** „CE critică un ministru bulgar care afirmă că romii sunt un “incubator generator de criminalitate“, Mediafax, pe http://www.mediafax.ro/externe/ce-critica-un-ministru-bulgar-care-afirma-ca-romii-sunt-un-incubator-generator-de-criminalitate-7426385/.
[58] În interviul luat de către Vlad Stoicescu, în Evenimentul zilei, 22 august 2010, pe http://www.evz.ro/detalii/stiri/putem-accepta-ca-exista-o-sub-clasa-de-etnici-romi-care-traiesc-la-periferia-societatii-i.html.
[59] Mediafax, „Curtea de Casaţie din Italia: Cerşetoria, tradiţie culturală a romilor“, 29 noiembrie 2008, http://www.mediafax.ro/externe/curtea-de-casatie-din-italia-cersetoria-traditie-culturala-a-romilor.html?3614;3576278; vezi şi Alexandra-Livia Dordea, „Italia: Cerşetoria este o tradiţie culturală a romilor“, în Evenimentul zilei, nr. 5602, 29 Noiembrie 2008, http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/830315/Italia-Cersetoria-este-o-traditie-culturala-a-romilor/
[60] Vezi pe http://milano.repubblica.it/dettaglio/lavavetri-ai-semafori-business-da-100mila-euro-al-giorno/1628642.
[61] Alexandra Sandru, „Cerşetorii români din intersecţii, o afacere de 100.000 de euro pe zi“, http://www.ziare.com/La_Republica_Cersetorii_romani_din_intersectii_o_afacere_de_100_000_de_e-742232.html; vezi şi supra, nota 45.
[62] Claudia Stanila, Razvan Ciubotaru , Mihaela Radu, George Lacatus, Andra Matzal, Marius Cosmeanu, „Italia ne uraste“, în Cotidianul, 2 Noiembrie 2007, pe http://www.cotidianul.ro/index.php?id=15307&art=38261&cHash=a87b989326.
[63] Vezi http://news.bbc.co.uk/2/hi/in_depth/8226580.stm şi http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/8212659.stm.
[64] Iulia Sima, „BBC: Copiii de romi din Romania fura ca sa le duca parintilor bani de vile“, pe http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/138844/BBC-Copiii-de-romi-din-Romania-fura-ca-sa-le-duca-parintilor-bani-de-vile.html. Vezi şi: http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/139045/Presa-britanica-e-cu-ochii-pe-interlopii-romi-care-fac-averi-din-traficul-cu-copii-din-Romania.html.
[65] Izabela Niculescu, „BBC: Infracţiunile romilor români sunt produsul unei societăţi care îi respinge“, în Cotidianul, 3 sept. 2009, pe http://www.cotidianul.ro/bbc_infractiunile_romilor_romani_sunt_produsul_unei_societati_care_ii_respinge-96958.html.
[66] James Murray, „Gypsy crime barons atacked“, în Sunday Express, 6 sept. 2009, pe http://www.express.co.uk/posts/view/125341/Gypsy-crime-barons-atacked. Vezi şi: http://news.bbc.co.uk/2/hi/8226580.stm; http://www.antena3.ro/stiri/externe/sunday-express-exploatarea-copiilor-romi-din-romania-aduce-peste-100000-euro-anual_79590.html; similar, pe: http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/139045/Presa-britanica-Copiii-romi-sunt-crescuti-pentru-o-viata-de-criminal-aproape-de-la-nastere.html; http://www.mediafax.ro/externe/romii-cresc-copii-pentru-a-i-trimite-sa-fure-acuza-un-judecator-irlandez-5064014/; http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/International/152327/The-Sunday-Express-Copiii-sclavi-vor-invada-Londra-la-cersit.html.
[67] Răzvan Ciubotaru, „Romii îşi bat copiii pentru a fura 12.000 de euro pe lună“, în Cotidianul, 3 sept. 2009, pe http://www.cotidianul.ro/romii_isi_bat_copiii_pentru_a_fura_12_000_de_euro_pe_luna-96966.html.
[68] Andreea Dogar, „DEZBATERE EVZ: Madonna, apreciată sau huiduită pentru mesajul pro-romi?“, în Evenimentul zilei, nr. 5637, 27 august 2009, pe http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/865375/DEZBATERE-EVZ-Madonna-apreciata-sau-huiduita-pentru-mesajul-pro-romi-/.
[69] *** „Naufragiul de la Ohrid, pedeapsă divină pentru concertul Madonna“, în Ziua, nr. 4633, 7 septembrie 2009, pe http://www.ziua.net/news.php?data=2009-09-07&id=37845.
(Continuare în episodul următor)
Popularity: 4% [?]
