Traducător la combinate

Maria Diana Popescu

După ani de embargó vine vestea că porcul românesc va ieşi din nou în lume. Unde? În Federaţia Rusă. Şi industria păsărilor  îşi va lua zborul. Gata cu asediul gripei porcine şi aviare. A venit ordin de sus, de la Curtea Europei. S-au întocmit planuri de măsuri, combinatele de porcine din ţară, declară specialiştii (care combinate?, majoritatea au fost închise), îşi vor angaja traducători, partenerii ruşi trebuie să priceapă că nu-i pasare ca porcul românesc şi nici pui mai sănătos ca al nostru, deşi, prin gospodăriile românilor, porcul asiatic l-a cam detronat pe Ghiţă al nostru. S-a aflat ca nu are colesterol, se poate sacrifica la trei luni, iar friptura din godac negru asiatic face bine celor cu probleme de sănătate, fiind recomandată şi persoanelor care vor să-şi păstreze greutatea. Specimenele autohtone, potrivit calculelor, pot trăi liniştite în palate. Ele au, citez, „viitorul asigurat, din moment ce la chinuitoarea întrebare – cît mai au de gînd să se îngraşe? – răspund afirmativ, chiar cu multă bunăvoinţă. Existenţa lor ţine de suprarealism, de fractal, de arta însuşirii lăturilor de lux. Depinde de sfera de „refracţie” prin care le observi, le gîndeşti, depinde de aplicaţia de contabil prin care le socoteşti, de încărcătura de înţelegere a fiecăruia dintre noi şi de alţi parametri pămînteni, mai ascunşi, de care specimenele n-au auzit niciodată. A vorbi cu răbdare de bun privitor despre dezastrul pe care l-au făcut pămîntului românesc, cu apel la simbolistică, găsind mereu asocieri ce-ţi dau senzaţia de déja-vu, constituie o formă, pe cît de bizară, pe atît de captivantă, de exorcizare a grăsunilor. Aşa cum în logica neutrosofică ar fi reprezentate curbele şi suprafeţele în 3D, grohăitorii ţepoşi se hrănesc sîrguincios cu sevele vitale ale poporului. Cazna de a  inventa, de a lua ce nu li se cuvine din forma şi conţinutul puterii, merită atenţie maximă. Ei nu trăiesc obsedaţi că „acest lucru s-a mai făcut”, nu se auto-inhibă, ies de fiecare dată în faţa poporului cu preţul unui abur nou şi cu atitudinea aferentă, încercînd să convingă, să fie originali, să demonstrează că au ceva special şi salvator în patrimoniul aburelii.

Originalitate în arta parvenirii şi a hoţiei nu mai există, deşi fiecare exemplar e unic în alt mod, prin rît, urechi, coadă sau şorici, la fel ca amprentele digitale. Dacă îi invalidezi, îşi însuşesc cu năravul greierilor şi cu hărnicia furnicii pînă şi firimiturile noastre de pe masă. Cam asta e, în troc s-au amestecat experţii la nimic, tăietorii de frunză şi vigilenţii colecţionari de la benere cu mii de euro salarii pe lună. De ce s-au înmulţit băncile ca ciupercile pe plaiurile noastre? De  ce au fost obţinute cele mai mari profituri din Europa în sistemul bancar românesc? Principalul vinovat de scufundarea economiei, benere ştie! A reglementat sistemul financiar spre bătaia de joc a cetăţeanului, spre prosperitatea băncilor, continuînd să dea sfaturi: „este nevoie de reducerea bugetarilor, de o nouă impozitare a pensiilor…”. Aşadar, tratament cu  medicamente care repară buzunarul lor drept. Izvorul de bani pentru viaţa de lux a bancherilor este captat prin taxarea şi jefuirea celor mai săraci, deşi ar trebui să existe preocupare pentru bunăstarea românilor. Risipa, incompetenţa, clientelismul politic, au distrus  ţara. Referitor la societatea de acum şi cea de dinainte de lovitura de stat, poate un politician să-mi răspundă cum a contribuit la dezvoltarea României? E o mare laşitate să nu rosteşti adevărul, azi, cînd România este distrusă sistematic, poporul este pauperizat programatic, stigmatizat de multe state occidentale. Ca urmare, „tot înainte!”, înainte, a fost sigur mai bine. Pe atunci, ca intelectual trebuia să dai dovadă, şi mama îmi povesteşte că în regimul trecut dădea din plin, ca dascăli – oameni luminaţi. Li se cerea să fie exemplu. Şi erau, chiar de venea sau nu inspectorul de sector să-i controleze la catedră. Cam asta-mi trece prin minte, acum, cînd românii au devenit bătaia de joc a Europei, cînd tot mai des în locuri publice apar, pe lîngă arhicunoscutele succesuri şi ienexactitudini, alte marionete din manualul de istorie cu lecţia bine-nvăţată, care se gudură pe lîngă generaţia tînără,  pe terenul acesta fragil şi fertil pentru nostalgicii palatelor cu slugi. Mulţimea sărăcită a tot strîns cureaua 22 de ani, nu mai poate întreţine palate, cai şi caleşti, alte cohorte opulente, gata să pună umărul la amplificarea dezbinării  şi răului social. Nu mai dorim să fie încă o dată „punct şi de la capăt, adică de la 1989. Cînd de fapt ar trebui să se ocupe de destinul Românei diplomaţii înzestraţi, cum de ignorăm mereu istoria recentă şi lăsam să se strecoare la conducere toate Pristandalele? Deşi sîntem un popor liber, libertatea de a minţi şi manipula e a lor,  a noastră, de a permite să fim exploataţi şi minţiţi. La borna lui 1989 am avut şi bani şi  profesionişti şi intelectuali bine pregătiţi şi libertatea necesară spre a fi mai cel mai bun popor!