Scrisoare către Ana-Maria
2 min readScrisoare către Ana-Maria
Autor: Doina Dabija (Chişinău, Basarabia)
Dragă Ana-Maria, am văzut zilele trecute mesajul tău din Grădina Icoanei, atunci când ai stat lângă bustul lui Adrian Păunescu. Am simțit optimismul din ochii tăi, dar și durerea provocată de niște derbedei, care vor să îngroape și să șteargă din cultura noastră românească numele unui mare scriitor.
Vreau să-ți spun că acest lucru nu se va întâmpla, fiindcă Adrian Păunescu este al nostru și este al Țării. Îmi amintesc de el încă din copilărie, atunci când veneam cu părinții mei în casa voastră, și părintele tău ne recita poezii până dimineața, dar vorbea și despre suferința poporului nostru, întrebând mereu: „Ce mai face Basarabia?”
Știu și pe câți români basarabeni i-a ajutat, i-a găzduit și i-a încurajat. N-am uitat nici spectacolele lui pe care le organiza la Chișinău împreună cu Cenaclul „Flacăra”, cel care ne-a dăruit într-o perioadă de întuneric speranță și gustul de libertate.
Iar astăzi niște inculți, care cred că nu l-au cunoscut și nici nu l-au citit vreodată, vor să-l împroaște cu noroi și să-i scoată numele din viețile românilor. Dar, așa cum am mai spus, acest lucru nu se va întâmpla, pentru că Adrian Păunescu este viu; este la fel de viu cum este și tatăl meu, Nicolae Dabija.
Poeții nu mor. Poezia lor nu moare, indiferent de ce vor acești indivizi pe care nu-i știe nimeni și care, probabil, vor să-l dea jos de pe soclu ca să-i ia locul. Îi deranjează bunătatea și curajul pe care l-a avut. Sunt invidioși că versurile lui se recită și se citesc și că a făcut pentru cultura noastră românească mai mult decât vor putea alții să înfăptuiască.
De aceea și eu sunt, într-un fel, fiica tatălui tău, cel care și-a iubit neamul, limba, România. Iar bustul lui trebuie să rămână acolo unde-i este locul. Ba mai mult: să i se ridice un monument în fiecare oraș din Țară, pentru că suntem toți copiii lui Adrian Păunescu, cel care a scris „Rugă pentru părinți” și care împreună cu Cenaclul „Flacăra” ne-a amintit cât de dor ne este de Eminescu.
Foto. Doina Dabija
