Războiul elitelor cu dizidența și „dușmanii democrației” (II)

Războiul elitelor cu dizidența și „dușmanii democrației” (II)

Autor: Alexandru Lăzescu

Pentru a contracara asaltul curentului populist, establishment-ul occidental pare dispus să sacrifice libertatea de expresie, sub stindardul luptei cu dezinformarea, mai degrabă decât să recunoască eșecul unor politici dezastruoase de care se face responsabil.

Lupta cu dezinformarea a ajuns un laitmotiv în zona spațiului politic și mediatic din Occident, așa că scrisoarea lui Thiery Breton către Elon Musk este departe de a fi o întâmplare. Rezerva și dorința Comisiei Europene în ansamblu de a se disocia de mesajul lui Breton nu țin de substanța acestuia, ci de aprecierea că inițativa a fost una contraproductivă. Care poate afecta negativ demersul în materie de „luptă cu dezinformarea”, oferind muniție adversarilor acestuia.

La începutul acestui an, în discursul ținut la Davos, Ursula von der Leyen spunea că dezinformarea reprezintă o amenințare mai mare pentru comunitatea globală de afaceri decât războiul și schimbările climatice. „Pentru comunitatea globală de afaceri, principalele preocupări pentru următorii doi ani nu sunt conflictul sau schimbările climatice. Sunt dezinformarea și știrile false urmate îndeaproape de polarizarea din cadrul societăților noastre.”

Iar în cel mai recent raport al Forumului de la Davos privind riscurile globale, dezinformarea și știrile false sunt considerate ca reprezentând un risc mai mare pentru lume decât orice altceva, cu excepția condițiilor meteorologice extreme. Polarizarea, criza imobiliară, atacurile cibernetice, recesiunea economică, întreruperile lanțului de aprovizionare și chiar războiul nuclear s-au situat sub dezinformare în raport. Dezinformarea fiind evaluată la un nivel de risc de peste trei ori mai ridicat decât erodarea libertății de exprimare.

Ultima observație e esențială. Chiar dacă problema dezinformării e reală, a trimite dacă nu în derizoriu cel puțin pe o treaptă inferioară chestiunea libertății de expresie care face obiectul primului amendament din Constituția Statelor Unite și a fost multă vreme considerată un element fundamental, definitoriu, pentru societățile democratice, care le diferențiază de regimurile autocratice sau de cele totalitare, ilustrează o schimbare semnificativă de atitudine în rândul elitelor. Care, văzându-se contestate tot mai serios, am văzut asta la ultimele alegeri europene, dar și în Statele Unite în sprijinul față de Trump, se tem că cvasi-monopolul din zona mass-media tradiționale, pe care le controlează în mare măsură, nu mai este suficient din cauza rețelelor sociale și în general al conținutului vehiculat online. Un motiv important fiind și decredibilizarea severă a mass-media tradiționale.

Așa s-a ajuns ca noul premier britanic, Keir Starmer, să spună că libertatea de exprimare online provoacă revolte de stradă. E adevărat că au existat unele mesaje false care au avut un rol în recentele revolte de stradă, dar astfel de incidente extinse, generalizate, nu pot apărea decât dacă vin pe fondul unor nemulțumiri importante reale, în cazul de față din cauza imigrației care a atins un nivel incredibil, aproape un milion pe an. Când ai un asemenea flux migraționist, la o țară cu 60 de milioane de locuitori (în prezent populația britanică născută în străinătate a ajuns la 15%!), e clar că există un impact masiv în privința locurilor de muncă, se generează o imensă criză a locuințelor și, pentru că șansele integrării unui număr atât de mare de noi veniți în societate sunt practic nule, se ajunge la imense clivaje sociale.

Numai că establishment-ul politic, susținut de cel mediatic și de cele din spațiul academic și cultural ignoră, din rațiuni în principal ideologice, toate aceste realități. Preferă să facă trimitere doar la „dezordinea violentă provocată în mod clar online”, după cum o descrie Keir Starmer. Guvernul britanic a emis un avertisment pe X: „gândiți-vă înainte să postați”, pentru a le reaminti britanicilor că orice conținut care incită la violență poate fi ilegal și te poate costa libertatea. Un oficial laburist sugera chiar că și simpla postare pe X a unei înregistrări video a unei revolte ar putea constitui o infracțiune penală, avertizând utilizatorii că „avem ofițeri de poliție dedicați a căror singură sarcină este să baleieze Internetul” în căutarea acestor „delicte”…

În afară de asta, chiar și raportarea la proteste este diferențiată, o altă acuză majoră fiind maniera diferită în care reacționează poliția în cazul celor descrise de „extrema dreapta” și a celor pro-Hamas sau Black Lives Matter, din trecut. Dacă acum Keir Starmer se declară indignat și cere măsuri radicale atunci când e vorba de proteste descrise drept de „extrema dreapta”, liderul laburist a găsit cu cale să îngenuncheze în cabinetul său, alături de adjuncta sa, Angela Rayner, în semn de sprijin în favoarea celor organizate în 2020 de Black Lives Matter, soldate cu violențe și vandalizări de statui (precum cea a lui Winston Churchill). După ce, din cauza comportamentului diferențiat al poliției, premierul a fost criticat de Elon Musk, doi deputați laburiști au declarat că vor să-l convoace pe acesta în Parlament pentru a fi interogat cu privire la presupusul rol al platformei X în revolte. Asta în condițiile în care, spun criticii, poliția, extrem de preocupată să-i identifice și să-i aresteze pe cei vinovați de „hate speech”, lasă nerezolvate o mulțime de cazuri de jaf și alte infracțiuni grave.

Marea Britanie și țările democratice din Europa au o mare problemă. Nu beneficiază de protecția libertății de expresie garantată de Primul Amendament din Constituția Statelor Unite. Așa că este relativ facil ca sub mantra luptei împotriva „hate speech”, a luptei cu „limbajul ofensator”, să se ajungă până la condamnări în justiție cu închisoarea, așa cum se întâmplă acum în Marea Britanie, pentru postări pe rețele sociale sau declarații făcute în public. Cu observația că astfel de reacții sunt în general selective, vizați sunt în principal cei etichetați drept „extrema dreapta”, „fasciști”, „supremațiști albi”. În cazul chemărilor la jihad ale unor imami, poliția îndeamnă la o „interpretare a lor în context”.

Din punctul de vedere nu doar a laburiștilor, ci și a segmentului mai larg al elitelor britanice, pe care profesorul de sociologie de la Universitatea Kent, Matthew Goodwin, îl apreciază la 15-20% din ansamblul populației, nemulțumirea publică în creștere din societate lor nu este rezultatul propriilor politici dezastruoase, ci al libertății de exprimare pe platforme precum X. O opinie completă opusă celei larg răspândite nu cu multă vreme în urmă, care pleca de la premisa inversă, că o dezbatere liberă, deschisă, este calea optimă de abordat în astfel de situații.

Nu se poate spune că doar guvernanții din Marea Britanie, ci și cei din restul Europei nu ar fi fost avertizați cu privire la potențialele probleme sociale grave create de imigrația scăpată de sub control. Unul dintre cei care a făcut asta a fost un cunoscut scriitor, eseist și jurnalist britanic, Douglas Murray într-o carte din 2017, „Moartea stranie a Europei” („The Strange Death of Europe: Immigration, Identity, Islam”). Mai straniu e însă faptul că, plecând de aici, Alastair Campbell, fost purtător de cuvânt al lui Tony Blair și fost director de comunicare al Partidului Laburist, a postat un clip despre Douglas Murray în care îi sugera poliției să-l aibă în vedere din cauza cărții menționate mai sus. Pe aceeași linie, un jurnalist de la The Guardian susținea că și Elon Musk ar trebui să fie urmărit penal pentru că a scris pe X despre revoltele din Regatul Unit și cauzele reale care stau la baza acestora.

Sigur, pare ciudat că a devenit complicat, chiar periculos, să abordezi o astfel de discuție în spațiul public în țări pe care le descriem în general cu titulatura „democrații consolidate”. Este relevant din acest punct de vedere ceea ce scrie în The Free Press pe acest subiect, Nadim Zahavi, refugiat în copilărie din Irakul lui Saddam Hussein, care a ajuns la un moment ministru de finanțe la Londra. „Semnele de avertizare au fost prezente de ani de zile, dar pentru fiecare persoană care a încercat să treacă pe vârfuri prin câmpul minat de subiecte relevante pentru această tulburare – societate, cultură, religie, privare de drepturi, rasism, viteza schimbării, sentimentul de neputință – au existat alte zece care au vrut să își îngroape capul în nisip. Chiar și eu, un bărbat cu pielea brună, născut într-o țară musulmană, simt nevoia să avertizez că ceea ce spun, o fac ascunzându-mă în spatele unor aspecte ale identității mele, cum ar fi culoarea pielii (aspecte pe care le consider în mare parte neimportante), doar pentru a comenta lucruri importante pentru țara mea. Aproape toată lumea și-a îngropat capul în nisip”.

Un fir roșu al luptei majorității elitelor politice și intelectuale din Occident cu extremismul și dezinformarea, care desigur sunt probleme reale, deși nici pe departe la dimensiunea care li se atribuie, este că aproape întotdeauna se opresc la reacții, la motivațiile secundare, nu la cele fundamentale. Reacția față de Trump este exemplară din acest punct de vedere, nu doar pentru că îngroașă caricatural amenințarea prezumtivă reprezentată de el, ci pentru că pleacă de la premisa că Trump a apărut din neant și a tras după el, printr-un soi de magie, cohorte uriașe de simpatizanți.

În condițiile în care ipoteza rațională, mult mai plauzibilă, este aceea că zeci de milioane de americani se aliniază în spatele său pentru că văd în el purtătorul de mesaj al problemelor majore curente cu care se confruntă, ignorate ani de zile de guvernanți: impactul masivei imigrații ilegale prin granița de sud cu Mexicul, deteriorarea climatului de securitate din marile centre urbane – un rezultat al atacului la adresa poliției și al demersurilor de de-bugetare a acesteia („Defund the police”), criza socială provocate de externalizarea masivă a producției, explozia inflației sub impactul cheltuielilor masive, multe nejustificate, de $7 trilioane, făcute de administrația Biden, politicile climatice hazardate, politicile identitare care au creat falii enorme în societate, îndoctrinarea agresivă din școli și încurajarea transsexualității, promovată încă din perioada Obama, dar care în mandatul Biden-Harris a atins cote nebănuite.

Inclusiv în spațiul nostru mediatic, mai niciuna din toate aceste chestiuni legitime nu apare în discuțiile privitoare la Trump, se abordează un ton dominat de trimitere în derizoriu, cu acuze, nu rareori inventate, venite dinspre majoritatea covârșitoare a mass-media de pe ambele maluri ale Atlanticului, care ideologic sunt toate, cu arme și bagaje, în tabăra ideologică asociată Partidului Democrat din Statele Unite, care s-a deplasat în ultimii ani tot mai mult spre stânga radicală, sau apropiate curentului liberal progresist din Europa. În timp ce preocuparea pentru apărarea libertății de expresie pare tot mai anemică. Ceea ce ridică un serios semn de întrebare privind chiar capacitatea lumii occidentale de a face față cu succes asaltului unui redutabil nucleu ostil coagulat în jurul Chinei, Rusiei, Iranului și Coreei de Nord.

„Nimeni dintre cei pe care îi cunoaștem nu întruchipează mai bine crezul articulat în urmă cu aproape 400 de ani de John Milton”, se scrie în The Free Press, un nou proiect media care literalmente a explodat în ultimul an ajungând la aproape un milion de cititori (tocmai ca o reacție la închistarea și captarea ideologică a mass-media tradiționale), cu trimitere la Douglas Murray: „Dați-mi libertatea de a ști, de a spune și de a argumenta liber în conformitate cu conștiința mea, mai presus de toate libertățile”. „Editorialistul nostru, care a realizat reportaje în Ucraina, Gaza și Israel în ultimul an – înțelege că lupta pentru libertatea de exprimare este, poate mai mult ca oricare alt câmp de luptă din spațul intelectual, în centrul nu numai al viitorului Marii Britanii, ci și al Occidentului.”

Foto. Alexandru Lăzescu