Dacă politichie nu e nimic nu e!… cu Tudor Petruț – Iluzionism politic

Dacă politichie nu e nimic nu e!… cu Tudor Petruț – Iluzionism politic

Autor: Tudor Petruţ (California)

Indiferent pe ce considerente a ales-o președintele Joe Biden pe doamna Kamala Harris ca să-i fie vice, la vremea aceea ca senator de California dânsa era catalogată drept unul dintre cei mai liberali (neo-progresiști socialiști) membri ai Congresului american. Evaluare preluată și publicată în media din recunoscutul proiect Voteview, „o bază de date cuprinzătoare și un instrument de vizualizare a voturilor nominale din congres” (voteview.com). Întreaga sa platformă ideologică exprimată în scurta campanie la prezidențialele din 2020 (din care s-a retras prima) conținea fără disimulare elemente democratic-socialiste considerate radicale. După ce doamna Harris s-a instalat la Casa Albă, a continuat cu îndrăzneală să promoveze aceleași valori activiste de extremă stângă. Mediatizate în mass-media și comentate pe canalele de știri ca atare (liberal-progresiste, ca să continuăm ghiveciul numirilor ca să nu le spunem socialiste). Valori de care nu s-a dezis, după propriile-i declarații, după ce a devenit candidat la președinție în 2024.

Să ne amintim, de asemenea, că echipa Joe Biden și Kamala Harris a fost promovată de conducerea partidului înlăturându-l, cu voia domniei sale, pe candidatul de atunci Bernie Sanders, senator democrat-socialist (care votează cu partidul democrat in senat). Tovarășul Sanders s-a dat bătut și a cerut în schimb o mai amplă participare a aripii socialiste din partid și reprezentare a ideoligiei sale în politica executivului american. Astfel, dublul mixt Biden-Harris a devenit susținător al „progresului” (socialist), când insinuant când onest, când de-a dreptul naiv. De exemplu, așa cum este publicat pe whitehouse.gov/priorities, ” președintele Biden pune echitatea în centrul agendei, cu o abordare guvernamentală completă pentru a integra justiția rasială în agențiile federale, în politici și programe. Președintele Biden va acționa cu hotărâre pentru a avansa o agendă de echitate cuprinzătoare, pentru a implementa reforme în justiția penală, a conchide disparitățile în accesul la sănătate și educație, a consolida accesul echitabil la locuițe și a restabili respectul național pentru suveranitatea tribală, printre alte măsuri, astfel încât toată lumea din America să aibă oportunitatea de a-și îndeplini potențialul”.

Bineînțeles că pentru mulți aceste deziderate par viabile și necesare. Pentru alții sunt doar aspirații prin care demarează și se accelerează presiuni social-politice a căror scop este „transformarea fundamentală a Americii” a domnului Barak Obama, părintele neo-liberalismului (alt fel de a defini același lucru despre care scriam mai sus) din lumea nouă.

După căderea meteorică a candidatului la un al doilea mandat Joe Biden și ascensiunea fostului liniuță potențial viitor conducător Donald Trump, camarazii democrați au descoperit cu nedumerire că revoluția socialistă (evident că exagerez, pentru accentuare) este în impas. Au realizat că s-au întins mai mult decât o importantă parte a alegătorilor pare să tolereze și că agenda cvasi-socialistă are nevoie de o revizie. Cu toată susținerea din mass-media (de partid și de stat, cum spun mereu), democrații încă nu pot să câștige alegeri, mai ales prezidențiale, cu o strategie radicală. Au încercat să testeze masele, să analizeze marja de acceptare și cea de respingere, și s-au lămurit că, în scop electoral, e nevoie de iluzionism politic. Pentru a deturna atenția de la contrastul ideologic înapoi la calitățile umane (sau inumane) ale candidaților.

Iar californiana hollywoodiană actriță politică Kamala Harris este o maestră a iluzionismului politic, care „evidențiază capacitatea de a manipula sau de a distrage atenția” (așa cum ne avertizează ChatGPT). Dar chiar funcționează?

Nominalizată la candidatura Partidului Democrat în alegerile prezidențiale, doamna Kamala Harris a trebuit să se reinventeze. Cu ajutorul ideologilor și consilierilor campaniei electorale, cu sprijinul fățiș al unei importante părți din media (de partid și de stat), vice-președinta candidată a uitat de unde a plecat, ce a declarat, pentru ce a militat. Susținătorii domniei-sale, cu multă abilitate, ignoră trecutul în mod strategic, la fel cum ar face un magician într-un „număr de dispariție” într-un spectacol de iluzionism.

Cu tot farmecul său hollywoodian, doamna Harris nu posedă arta oratoriei, a vorbirii libere. Gafele verbale și „salata de cuvinte” pentru care dânsa e satirizată mereu pare că o împiedică să participe cu aplomb în interviuri sau conferințe de presă în direct. Așa că în ultimele luni de zile, candidata a apărut numai într-un succinct (și neinteresant) interviu pentru amicalul canal de televiziune CNN. Desigur, dovedind talent actoricesc, Kamala stăpânește arta vorbirii pe textul altuia, mai ales de pe teleprompter. Mitingurile la care participă (bine coregrafiate) sunt antrenante și generează entuzism. Și a învățat foarte bine pe de rost câteva puncte-cheie pe care le folosește abil, chiar dacă repetat (și uneori sună a lozinci). Acest avantaj l-a folosit cu îndemânare în dezbaterea cu Donald Trump, pe care a dominat-o fără a răspunde tranșant la nici o acuză sau critică.

Dușmanii politici încearcă să o desconspire public. Drept (un simplu) exemplu, iată ce declară Tulsi Gabbard (fostă membră a Congresului, democrată devenită independentă și susținătoare a Donald-ului): „Kamala face tot ce poate pentru a-și interpreta personajul în această campanie electorală. Presa propagandistă îi acordă deja premii de protagonist, încercând să creeze un elan fabricat, ca și cum ar fi la Hollywood. Dar această campanie nu este un film — nu căutăm un actor pentru un rol scris de guvernul din umbră.”

Cu toate că sunt extrem de amabili, comentatori de pe canalele de știri au remarcat, uneori cu stupoare, cum stimata candidată la presedinție și-a schimbat orientarea politică diametral opus de senatoarea (de California) și vice-președinta Kamala Harris. Și nu e o dovadă de amnezie cât de magie. Cel mai bun exemplu este scutirea de impozit pe bacșiș. Idee vehiculată cu surle și trâmbițe de către eminența portocalie și apoi preluată ca inițiativă personală de către doamna Harris.

Cel mai senzațional act de iluzinosm politic, executat cu un oarecare rafinament, este pasa cu sarcina. Democrații, în frunte cu candidata lor, acuză și înfierează că toate problemele socio-economice ale zilei sunt un efect al guvernării Donald Trump. Că mai bine de 70% din americani recunosc că economia în general și situația lor financiară nu sunt la nivelul fostei administrații, e vina lui Trump. Că inflația din ultimii trei ani a sporit prețurile, vina lui Trump. Că benzina costă dublu față de 2020, tot nenorocitul Donald. Că două războaie decimează două zone ale lumii, după ani de (relativă) pace, știm deja, DJT. Kamala Harris și iluzioniștii ei democrați au făcut să dispară în neant ultimii trei ani și jumătate de când la Casa Albă au fost instaurați imaculații Joe Biden și Kamala Harris, autorii politicilor zilei și efectelor lor socio-economice.

Doamna Kamala Harris promite schimbarea. Un nou viitor. Un suflu novator. Deziderate care ar trebui să entuazismeze electoratul și o mare parte a populației crede în acestă speranță. Numai că, dincolo de sloganuri și mirajul unui entuziasm dezinvolt, candidata Kamala Harris se contestă, de fapt, pe sine, vice-președinta în funcție a Statelor Unite. Și ca orice spectacol, oricât de antrenant și magistral regizat, și cel de iluzionism politic democrat va trebui să aibă un the end…

Foto. Tudor Petruţ