Ernest Hemingway între Michigan și Idaho

Ernest Hemingway între Michigan și Idaho

Autor: Dorin Nădrău (SUA)

Clasic al literaturii universale, Ernest Miller Hemingway (1899-1961) a fost unul dintre marii prozatori americani ai secolului al XX-lea. Romancier, nuvelist, reporter de război și jurnalist, a fost laureat al Premiului Pulitzer în 1953 și laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1954. A creat o operă reprezentată de o proză dură, energică, aspră, având ca sursă propria sa experiență de viață, profundă și originală, uimind printr-un stil economicos susținut de un ton vădit colocvial pe care însuși scriitorul îl numea „teoria aisbergului”. Opera sa, a fost scrisă în cea mai mare parte între anii 1920 și 1950 și include șapte romane, șase colecții de nuvele scurte și două scrieri de non-ficțiune. Alte trei romane, patru culegeri de nuvele și trei scrieri de non-ficțiune au fost publicate după moartea sa. De subliniat că scrierile sale s-au bucurat de un succes imediat încă din timpul vieții autorului. Dacă stilul său literar a avut o puternică influență asupra ficțiunii secolului al XX-lea („Hemingway este autorul care mi-a influențat cel mai mult tehnica prin cărțile lui, prin uluitoarea sa pricepere în arta scrisului”, Gabriel Garcia Marquez), stilul său de viață temerar și aventuros, ca și imaginea sa publică, i-au adus admirația generațiilor următoare.

Ernest Hemingway a avut o viață extrem de tumultuoasă (război, iubiri, jurnalistică, scrieri, călătorii, traume și boli), un periplu pe itinerarul ei meritând, fără îndoială, a fi evocat. S-a născut la data de 21 iulie 1899 la Oak Park, Illinois, o suburbie a orașului Chicago, în familia unui medic, fiind al doilea copil al cuplului Clarence Edmonds Hemingway și Grace Hemingway. Un areal care pe care l-a îndrăgit foarte de timpuriu și care i-a marcat copilăria, adolescența și tinerețea a fost nordul statului Michigan, unde revenea des în primele sale 22 de anotimpuri estivale. Totul a început într-o vară pe când avea doar doi ani, când tatăl său l-a luat pentru prima oară la pescuit, în regiunea Walloon Lake, unde avea o casă de vacanță. Micuțul Ernest a prins cel mai mare pește și a reușit chiar să-l aducă singur la mal. După acest episod, pescuitul va rămâne una dintre pasiunile sale pentru tot restul vieții.

Interesul pe care îl suscită asupra mea cunoașterea acestei celebre și unice personalități m-a determinat să vizitez locurile care încă mai păstrează „amprentele” lăsate de Hemingway în splendida zonă din nordul statului Michigan care are ca punct central așezarea urbană de un farmec aparte Petoskey. Am purces pe urmele lui Hemingway descoperind (pentru a câta oară?) consecvența americanilor în a-și păstra și apăra valorile, în locuri de interes, pe care le voi menționa în cele ce urmează. În Horton Bay: „The Red Fox Inn” (construit în 1878, este una dintre cele mai vechi structuri; de aici a plecat Ernest cu prima sa soție la Walloon Lake unde au început luna de miere; astăzi, parterul găzduiește un magazin cu cărți, vechi și noi, de și despre Hemingway, precum și obiecte de colecție), „Horton Bay General Store” (construit în 1876, este și astăzi magazin, deservind viața socială a satului; locul era frecvent vizitat de tânărul Ernest), „Public Access Site and Boat Launch”, „Greensky Hill Indian Methodist Church”. În Walloon Lake (astăzi o mică stațiune modernă): „Public Access and Boat Launch” (locul de unde a început luna de miere a cuplului Ernest și Hadley care au traversat lacul până la casa de vacanță a familiei Hemingway). În Petoskey: „Perry Hotel”, cel mai vechi hotel, construit în anul 1899 (aici stătea Hemingway în 1916 după lungile excursii în nordul Michigan-ului, împreună cu bunul său prieten Lewis Clarahan), „City Park Grill”, restaurant renumit datând din 1879, funcțional și apreciat și astăzi (în incinta acestuia Hemingway obișnuia să joace billiard). Se cuvine subliniat că toate locurile menționate mai sus se regăsesc în proza scriitorului. În fine, tot în Petoskey se pot vizita alte două instituții de importanță în economia cercetării biografiei prozatorului: „Carnegie Hall“, care astăzi servește conservării arhivei și a unor colecții speciale, locație care găzduia Biblioteca Publică frecventată intens de Hemingway în iarna 1918-1919, când locuia la Petoskey, și „Little Traverse Historical Museum”, un impresionant muzeu amenajat în 1960 în gara de cale ferată construită de Chicago and West Michigan Railroad în 1892, care adăpostește o expoziție permanentă cu lucruri ce i-au aparținut lui Hemingway. Am mai vizitat în împrejurimi „Bay View”, „Evelyn Hall” și „Harbor Springs Train Station”, puncte tangente itinerarului biografic al scriitorului prin Michigan.

Foto. Un loc preferat de Hemingway – Petoskey, Michigan

După terminarea școlii, Ernest Hemingway a fost jurnalist la „The Kansas City Star”, după care a plecat pe frontul italian și s-a înrolat ca șofer pe ambulanță în Primul Război Mondial. Fiind grav rănit, a fost nevoit să se întoarcă acasă. În anul 1921, s-a căsătorit cu Hadley Richardson, prima lui nevastă la Horton Bay, Michigan, cu care s-a mutat la Paris, unde el era corespondent de război. La Paris a trăit o adevărată idilă cu Hadley, și cu copilul lor, John, începând să-și facă un nume ca scriitor. Nu a trecut mult până să cadă sub influența scriitorilor moderniști ai comunității de expatriați „Generația pierdută” din anii ’20. Totuși, începe să aibă un comportament cu schimbări bruște și irascibilitate și o dorință de a se întoarce împotriva celor care încercau să-l ajute.

În 1927, și-a părăsit soția și băiatul și a divorțat, plecând cu a doua nevastă, Pauline Pfeiffer, un demers urmat de multe nopți de coșmaruri. Divorțul de aceasta, s-a produs după ce Hemingway s-a întors de pe frontul războiului civil din Spania, unde a fost jurnalist corespondent. Devine obsedat de luptele cu tauri. De altfel, multe dintre cărțile lui au ca temă centrală sau adiacentă coridele și pentru că nu putea participa el însuși la ele, a plecat la Mombasa să vâneze lei și antilope kudu. Simțindu-se mereu nemulțumit și-a cumpărat un yaht și a plecat la pescuit la Key West, Florida (unde a achiziționat casa devenită după moartea sa cel mai renumit punct de atracție al insulei) și Havana. A divorațat de Pauline plecând în Spania în timpul războiului civil ca să relateze informații pentru Statele Unite și pentru că acolo era noua lui iubire Martha Gellhorn, cea care în 1940 i-a devenit a treia soție. S-au despărțit când Hemingway a cunoscut-o la Londra pe Mary Welsh. Când America a intrat în cel de-al Doilea Război Mondial, în 1944, a plecat în Anglia și a relatat despre aviația britanică. De remarcat că relata din prima linie de război, deplasându-se în Normandia cu soldații. Tot în calitate de jurnalist a fost alături de trupele militare și la eliberarea Parisului de sub ocupația nazistă.

După război s-a întors în Cuba. Într-un accident și-a spart fruntea, trecând cu capul prin oglinda retrovizoare după ce mașina sa a derapat. Cinci ani mai târziu, beat fiind, pe yahtul lui, a căzut și a leșinat. Cel mai grav s-a rănit în ianuarie 1954, când, împreună cu soţia lui, Mary, este implicat într-un accident aviatic. Când avionul a aterizat forţat, şi-a luxat umărul. Iar cei 12 pasageri au fost transportaţi cu o maşină care a explodat pe drum, iar Hemingway s-a oferit voluntar să spargă geamurile vehicului cu propriul cap, ca oamenii să poată ieşi. Şi-a fracturat craniul, şi-a ars faţa şi aproape nu mai vedea cu ochiul drept, nu mai auzea cu ureche stângă, avea o mână, umărul şi un picior luxate, o vertebră fracturată şi ficatul, splina şi rinichii rupţi.

Foto. Hemingway in Kenya, 1934.

În anii ’60, a devenit tot mai depresiv şi avea halucinaţii. Avea senzaţia că doi agenţi federali îi verificau, în fiecare zi, conturile, ca să descopere dacă făcea afaceri ilegale. Credea şi că prietenii lui voiau să-l omoare. Obsesiile lui îl împingeau către demenţă. A început un tratament medicamentos şi unul cu electroşocuri. În primăvara lui 1961, i s-a cerut să contribuie măcar cu o propoziţie la prefaţa unui volum dedicat lui JFK. Nu a reuşit să scrie nici măcar un rând.

Pe 2 iulie 1961, Ernest Hemingway s-a trezit în casa lui din Munţii Sawtooth, Idaho, a coborât din pat fără să-şi trezească soţia, s-a dus la dulapul cu puşti, a ales-o pe cea cu care împuşca, de obicei, porumbeii, s-a dus în spatele casei şi şi-a tras un glonţ în cap, după cum scrie publicaţia The Independent, în ediţia electronică.

În fine, este unanim recunoscut că viața lui Ernest Hemingway a fost una extrem de plină, de interesantă și trăită la maxim. În ce privește opera sa literară,  influența covârșitoare pe care a avut-o asupra scriitorilor contemporani lui a fost incontestabil una uluitoare, justificarea rezidând din impresionanta sa destăinuire, adevărata profesiune de credință: „Scriitorul adevărat este un om singur. Și, pe măsură ce crește în ochii celorlalți, se cufundă tot mai mult în singurătate. Iar dacă este suficient de bun, în fiecare zi e nevoit să se confrunte cu eternitatea sau cu absența ei. Pentru un scriitor adevărat, fiecare carte este un nou început, o nouă încercare de a atinge ceva care rămâne mereu neatins. Misiunea lui este de a merge pe căi ce n-au mai fost umblate sau de a izbuti acolo unde alții au dat greș. Dar să scrii literatură nu este doar să spui cu alte cuvinte ceea ce deja s-a spus. Tocmai pentru că au existat marii scriitori ai trecutului, noi, cei de astăzi suntem nevoiți să mergem mai departe decât am fi crezut vreodată că putem ajunge, să ieșim în larg, până când rămânem cu totul singuri, lipsiți de orice sprijin”.

Foto. Dorin Nădrău