Viorel Roman recidivează

Viorel Roman recidivează

Autor: Col. (r) Vasile Zǎrnescu

În dimineaţa de 6 mai 2013, d-l Ion Coja a publicat, sub titlul „Un mileniu de istorie creştină“ – titlu eminamente fals – articolul „Antioccidentalism“, al lui Viorel Roman, preluat de pe blogul acestuia, www.viorel-roman.ro. Neplăcut este faptul că d-l Coja îi mai publicase şi alte articole: adică, în consens cu titlul, şi dânsul recidivează!

Regretatul senator Eugen Florescu (fost secretar general şi, apoi, purtător de cuvînt al P.R.M.) mi-a relevat că, reproşându-i lui Viorel Roman că este „un agent de influenţă“, acesta a recunoscut că este – „la el în redacţie, de faţă cu mai mulţi martori“. Eu i-am replicat directorului Eugen Florescu – în calitate de vechi, dar sporadic, colaborator al revistelor sale (vezi, de exemplu, articolul de aici: http://ro.altermedia.info/general/prezumtia-de-vinovatie-a-magistratilor_8802.html) – că este unul de duzină, pe care nu-l mai ascultă sau citeşte decât un ignorant în problemă: i-am amintit că, din ianuarie 1990 până pe la sfârşitul lui 1993, articolele lui Viorel Roman îi erau publicate în cvasitotalitatea ziarelor româneşti din ţară şi în câteva din afară (din Elveţia, Suedia, Anglia, S.U.A., Germania etc.); pentru o minimă bibliografie cu articolele şi revistele care-l publicau, vezi aici: http://ro.altermedia.info/politica/transilvania-pretextul-destramarii-romaniei-1_8754.html. În toate aceste materiale debita, sub diverse forme, aceeaşi inepţie patentă: că românii au pierdut şi mai pierd fiindcă nu au dezvoltat „Unirea cu Roma“ şi că ar fi rămas la ortodoxia „pravoslavnică“.

Apoi, toate redacţiile s-au dumirit cine-i individul şi ce se ascunde în spatele propagandei lui şi nu l-au mai publicat. Dimpotrivă, au început să-l înjure copios, dar întemeiat, cum făcuseră Ion Marin Almăjan (din Timişoara), Ion Cristoiu (din Bucureşti), Mircea Alexe (din Geneva), Radu Bărbulescu (din Londra) şi marele patriot şi creştin Mihai Ungheanu – acesta, culmea, chiar în revista România Mare, nr. 117, din 2 octombrie 1992, paginile 8-9, precum şi mulţi alţii, care fuseseră păcăliţi de logoreea insolitului personaj, care se insinua în toate redacţiile, cu aura sa (falsă) de om şcolit, care „are Occidentul la bază“, tot aşa cum se spune despre golanii bucureşteni că „are Oborul la bază“ (vezi aici: http://ro.altermedia.info/politica/transilvania-in-plasa-ocultei-internationale-1_8791.html#more-8791, în pagina 2). A mai avut acces, până azi, doar în revistele lui Corneliu Vadim Tudor. Acesta mi-a publicat, în revista „Politica“, studiul „Transilvania în plasa ocultei internaţionale“, în serial – fără să-l fi citit, iniţial, în întregime – şi, când s-a ajuns la pasajul în care-l făceam de două parale pe Viorel Roman, mi-a sistat publicarea cu următoarea precizare: „N. R. Întrerupem aici serialul colaboratorului nostru. Nu de alta, dar dacă şi organul de presă al P.R.M. îi atacă pe marii patrioţi şi creştini Viorel Roman şi Petru Dugulescu, atunci îi vom zăpăci pe români de cap“. Vedeţi, pe larg, cum îl dezavuase C.V.T. în revista „România Mare“, cu două săptămîni înainte de a mă „trage de urechi“, tot el, în „Politica“, aici: http://ro.altermedia.info/politica/transilvania-in-plasa-ocultei-internationale-1_8791.html#more-8791, în pagina 1; apoi, despre tertipurile lui Viorel Roman, care îşi republică aceleaşi texte schimbând titlul şi, puţin, frazele de la început şi de la sfâîrşit, ca să lase impresia că sunt altele – adică, în termenii actuali, în vogă, se autoplagiază, profitând de lipsa de timp şi de buna-credinţă a lui C. V. Tudor, aici: http://ro.altermedia.info/politica/transilvania-in-plasa-ocultei-internationale-2_8810.html; şi, similar, aici: http://ro.altermedia.info/politica/transilvania-in-plasa-ocultei-internationale-4_8864.html.

Acum, fiindcă nu-l mai publică nimeni, şi-a făcut blog, iar d-l Coja face aceeaşi greşeală pe care o comiseseră redacţiile în anii 1990-1993: îi republică dejecţiile antiortodoxe şi antiromâneşti din acest articolaş în care însăilează nu numai aspecte falsificate, dar de-a-dreptul criminale la adresa Istoriei României: astfel, el spune că misiunea generalului Nikolaus Adolf von Bukow, un killer adevărat, a fost „de a face pace şi[,] cu acest prilej[,] se desfiinţeazǎ mǎnǎstirile contemplative, fǎrǎ şcoli, spitale etc., fǎrǎ o activitate utilǎ în Sfântul Imperiu Roman“! Vedeţi cum, în opinia „ştiinţifică“ a netrebnicului „consilier academic“ Viorel Roman, distrugerea cu tunul a bisericilor, mănăstirilor, şcolilor româneşti şi uciderea românilor s-a transformat în doar „desfiinţarea mănăstirilor contemplative… etc.“?! Vedeţi ce autoritate „ştiinţifică“ are Viorel Roman, „consilier academic al Universităţii din Bremen, Germania“?! Şi cum îl plăteşte această universitate pentru consilieratul său, când individul stă mai tot timpul în România „pravoslavnică“ şi antioccidentală? Iar România este „pravoslavnică“ şi antioccidentală fiindcă, printre altele, se opune acceptării „căsătoriilor“ între poponari. Dar nu mai e mult până le va accepta, căci, deja, au băgat în Parlament, la ultimele alegeri, un poponar, care, în vara anului trecut, fusese făcut, ex abrupto, „consilier“ al premierului Victor Ponta! Iar zilele trecute, urmând practica altor state europene occidentale, Franţa a legalizat „căsătoriile gay“! Fiindcă sună mai americăneşte „gay“ decât franţuzescul preluat de cosmopoliţii agramaţi români „homosexual“.

Acestea sunt „valorile“ Occidentului, pentru care militează „consilierul academic“ Viorel Roman: legalizarea prostituţiei – deşi reprezintă forma de degradare cea mai oribilă a femeii –; admiterea ca „normală“ a practicii pederaştilor – deşi sodomia a fost pedepsită încă în Vechiul Testament –, căci, dacă este practicată în masă în Biserica catolică şi, în genere, în Occident, înseamnă că este o „valoare“ pe care România „pravoslavnică“ trebuie să o accepte, deoarece, acum, face parte din Sfântul Imperiu Roman (de naţiune germană, precizează Viorel Roman, uneori, când îl ia gura pe dinainte) sau, cum scrie în această însăilare, „(azi UE/NATO)“.

Elocvent pentru egolatria de care este cuprins Viorel Roman este faptul că, prin 1993, şi-a strâns articolele tipărite până atunci în patru volume xerografiate şi le-a trimis unor persoane importante din România, pentru a face impresie sau, poate, pentru a-şi justifica activitatea şi simbria. Trebuie să recunosc, obiectiv, că, în acea vreme, i-am acordat şi o notă bună la purtare, fiindcă în aceste volume a inclus şi articolele autorilor care-l înjurau – cum am spus, „pentru că merită“, vorba reclamei.

Oare acest Viorel Roman delirează de 23 de ani în România, sau nu mai judecăm normal noi, românii, şi nu suntem în stare să-i înţelegem „înţelepciunea“ de care s-a molipsit la Vatican?! Eu sunt convins că nu delirează, ci face propagandă albă şi gri, dar nu am reuşit să aflu în slujba cui este şi dacă nu acţionează sub „steag fals“! Oricum, este regretabil şi impardonabil că dejecţiile sale sunt diseminate aici – „zăpăcindu-i pe români de cap“, cum scrisese, neîntemeiat, C. V. Tudor acum 16 ani, când eu, dimpotrivă, căutam să-i lămuresc pe români, înlăturând dezinformarea şi manipularea practicate grosier de către „consilierul academic pe viaţă“ – cum precizează în biografia de pe blogul său – Viorel Roman.