Cărţile dictează caracterul

Cărţile dictează caracterul

Autor: Doina Dabija (Chişinău, Basarabia)

Tatăl meu a fost un luptător pentru identitatea noastră românească.

Şi-a iubit neamul, limba şi istoria, spunându-i României – Acasă.

Însă dragostea lui pentru neamul acesta şi pentru tot ce înseamnă românesc a pornit încă din copilărie, atunci când a găsit în podul casei bunicului său cărţi româneşti.

Dacă nu ar fi găsit acele cărţi, care l-au ajutat să-şi descopere adevărata ţară şi identitate, probabil că nu ar fi devenit un mare scriitor şi mare patriot, ci un ţăran oarecare.

Dar acele cărţi l-au format şi i-au dictat comportamentul de mai târziu.

Pentru că în ele l-a întâlnit pe Eminescu. A descoperit că noi am fost o ţară mult mai mare şi ţara asta a fost vândută fără să fie întrebată.

A aflat că limba noastră e limba română şi ni s-a răpit dreptul de-a fi noi înşine, adică români. Acolo, printre file, l-a descoperit pe Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi Constantin Brâncoveanu.

Şi a înţeles că, Prutul suspină româneşte, fiindcă dincolo de el sunt fraţii noştri. Cei cu care împărtăşim aceiaşi istorie şi credinţă.

Iar noi, românii basarabeni din acest motiv ne naştem cu inima rănită. Pentru că suntem departe de ei şi departe de casă.

De aceea, toată viaţa, tata m-a îndemnat şi pe mine să citesc. Să citesc mult. Să citesc cărţi bune. Fiindcă acestea ne formează şi ne ajută nu doar să descoperim adevărul, dar şi să ne găsim pe noi înşine.

Foto. Doina Dabija