Poveste din 1001 de nopți – Enrico Macias la 86 de ani

Poveste din 1001 de nopți – Enrico Macias la 86 de ani

Autor: Mihaela Dordea (Bucureşti)

În loc de date statistice, de ani sau perioade clasificate într-un registru, am să vă spun o mica poveste despre… dar mai bine urmăriți istoria de mai jos.

Imaginați-vă un apus târziu, undeva, pe malul mării. Soarele roșu și fierbinte se retrage în foșnet de valuri, lăsând loc unui cer senin, cupolă unde se aprind pe rând mii de stele mici argintii. Pescărușii doar mai au ceva de spus în liniștea care s-a lăsat. Se simte miros de sare care se lipește de buze ca un sărut al mării ce își așterne șalul dantelat pe marginea dintre nisip și apă, unde sclipesc mici ochi jucăuși printre două-trei fire de alge aduse de curenți la mal.

În liniștea care părea că se lasă definitiv, în noapte, se aude, – oare de unde?-, un acord, două, mai multe acorduri de chitară venite parcă din alte sfere. Te apropii fascinată și curioasă de locul de unde vin aceste sunete însoțite acum de o voce caldă, ușor baritonală care fredonează o melodie pe care nu ai mai auzit-o.

Pășind desculță pe nisipul ud de pe  pe plaja luminată acum de lună ca de un reflector delicat te oprești uimită de apariția unui chip fermecător cu ochi mari negri și un zâmbet cald și sincer ca și privirea aceea pătrunzătoare. Te uiți și  nu mai poți înainta pentru că ai pătruns într-o atmosferă de poveste cu un prinț cu alură orientală, ajuns aici din povestea celor 1001 de nopți, numai că, de data asta, prințul spune povestea, și Șeherezada, sau Șeherezadele… ascultă adunate toate în jurul unui foc aprins aproape de apă.

Povestea frumosului prinț se desfășoară, cum spuneam, în acorduri de chitară și dezvăluie întâmplări dintr-o lume tristă a copilăriei lui Gaston Ghrenassia de origine evreiască, născut în Algeria franceză, orașul Constantine, la 11 decembrie 1938. Cel care va deveni Unul dintre cei mai iubiți artiști francezi, Un mare iubitor de oameni, un cavaler al păcii și un etern print al iubirii: ENRICO MACIAS!

Cântecele lui ne vorbesc despre o lume care la un moment dat trăia în teroare, printre bombe și ruine, despre asasinate politice,în urma cărora toată comunitatea a părăsit locurile natale și a urcat pe vaporul care pleca spre libertate. Și spre gloria artistică a lui Gaston, Enrico Macias, în Franța liberă.

Poveștile din cântecele lui sunt atât de surprinzătoare, tulburătoare dar atât de frumoase,încât depășesc cu siguranță cele 1001 de nopți orientale.

Timpul care a trecut de când vaporul l-a adus în Franța l-a maturizat, l-a adus pe scenă, la început doar cu chitara, apoi cu glasul lui special, și foarte repede, pentru că Enrico este un fenomen, un artist autentic, care nu își încalcă principiile și a cărui scară de valori a rămas constantă, a devenit o mare personalitate artistică franceză și internațională. Publicul îl adoră, fiecare concert din Franța sau din lume, este o întâlnire de suflet dintre artist și publicul lui, care nu este doar un public de spectacol, este un grup de invitați, participând la o întâlnire intima, particulară, unde cântă cu el, dansează și se bucură de iubirea care le e dăruită, la rândul lor. Enrico este pe scenă de neoprit, mai bine de două ore de concert se mișcă, își întreține oaspeții, cântă neobosit zeci de melodii pe care pulicul le adoră și, cum spuneam, cunoaște fiecare vers și cântă cu el.

Viața lui nu a fost ușoară, timpul a trecut și unele lucruri s-au mai îndreptat, altele… Dar el rămâne același prinț din 1001 de nopți care încă mai are povești de spus, de cântat, pentru că acum la 86 de ani, Enrico Macias este la fel de implicat în viața artisctică și susține concerte, uneori in fiecare seară, face turnee în lume și lumea îl așteaptă și îl răsplătește cu iubire, așa cum el este neobosit în a dărui din preaplinul sufletului său.

Fredonând și noi „Adieu,mon pays!” („Adio,țara mea!”, dedicație pentru Algeria) ,,Toi, Paris, tu m’as pris dans tes bras” („Tu, Paris, m-ai luat în brațe”), „,La femme de mon ami” („Soția prietenului meu” & „Zingarella” („Țigăncușa”), Solenzara, Pour toutes ces raisons je t’aime (Pentru toate ecestea te iubesc), și toate celelalte, ne bucurăm că este, că ne este!

Până când vom mai povesti despre întâmplările din viața lui, pentru că pe 11 decembrie, Enrico Macias a împlinit 86 de ani, îi urăm viață lungă, sănătate și  energie! La mulți ani, Enrico, etern print al iubirii!

(București, decembrie 2024)

*

Versiune în franceză:

Histoires des 1001 nuits – Enrico Macias à 86 ans

Mihaela Dordea

Au lieu de données statistiques, d’années ou de périodes classées dans un registre, je vais vous raconter une petite histoire sur… mais mieux vaut suivre l’histoire ci-dessous:

Imaginez un coucher de soleil tardif, quelque part, au bord de la mer. Le soleil rouge et chaud se retire dans le bruissement des vagues, laissant place à un ciel clair, un dôme où des milliers de petites étoiles argentées s’illuminent les unes après les autres. Les mouettes ont encore quelque chose à dire dans le silence qui s’est installé. Il y a une odeur de sel qui colle aux lèvres comme un baiser de la mer qui étend son châle de dentelle sur le bord entre le sable et l’eau, où de petits oiseaux espiègles les yeux scintillent parmi deux ou trois brins d’algues ramenés sur le rivage par les courants.

Dans le silence qui semblait disparaître pour de bon, dans la nuit, on entend, -d’où ?-, un accord, deux, plusieurs accords de guitare comme s’ils venaient d’autres sphères. Vous vous approchez, fasciné et curieux de savoir d’où viennent ces sons, maintenant accompagnés d’une voix chaude, légèrement baryton, fredonnant une mélodie que vous n’avez jamais entendue auparavant.

En marchant pieds nus sur le sable mouillé de la plage désormais éclairée par la lune comme un projecteur délicat, vous vous arrêtez, émerveillé par l’apparition d’un visage charmant aux grands yeux noirs et au sourire aussi chaleureux et sincère que ce regard pénétrant. Vous regardez et vous ne pouvez pas avancer parce que vous êtes entré dans une atmosphère de conte de fées avec un prince aux allures orientales, qui est arrivé ici de l’histoire des 1001 nuits, seulement cette fois, le prince raconte l’histoire, et Shéhérazade, ou Shéhérazade … écoutez tous rassemblés autour d’un feu allumé près de l’eau.

L’histoire du beau prince se déroule, comme je l’ai dit, en accords de guitare et révèle des événements d’un monde triste de l’enfance de Gaston Ghrenassia d’origine juive, né en Algérie française, la ville de Constantine, le 11 décembre 1938. qui deviendra L’un des artistes français les plus aimés, Un grand amoureux des gens, un chevalier de la paix et un prince éternel de l’amour: ENRICO MACIAS!

Ses chansons nous parlent d’un monde qui, à un moment donné, vivait dans la terreur, entre bombes et ruines, à cause des assassinats politiques, après quoi toute la communauté quittait ses lieux de naissance et embarquait sur le navire qui partait vers la liberté. Et à la gloire artistique de Gaston, Enrico Macias, dans la France libre.

Les histoires de ses chansons sont si surprenantes, dérangeantes, mais si belles, qu’elles surpassent certainement les 1001 Nuits orientales.

Le temps qui s’est écoulé depuis que le bateau l’a amené en France l’a fait mûrir, l’a amené sur scène, d’abord avec juste la guitare, puis avec sa voix particulière, et très vite, car Enrico est un phénomène, un artiste authentique, qui fait ne violant pas ses principes et dont l’échelle de valeurs est restée constante, il est devenu une grande personnalité artistique française et internationale. Le public l’adore, chaque concert en France ou dans le monde est une rencontre pleine d’âme entre l’artiste et son public, qui n’est pas seulement un public de spectacle, c’est un groupe d’invités, participant à une rencontre intime, privée, où ils chantent avec lui, danser et profiter de l’amour qui leur est donné, à leur tour. Enrico est imparable sur scène, pendant plus de deux heures de concert il bouge, divertit ses invités, chante inlassablement des dizaines de chansons que la foule adore et, comme Je disais, connais chaque couplet et chante en même temps.

Sa vie n’a pas été facile, le temps a passé et certaines choses se sont améliorées, d’autres… Mais il reste le même prince des 1001 nuits qui a toujours des histoires à raconter, à chanter, car maintenant à 86 ans, Enrico Macias est également impliqué dans vie artistique et donne des concerts, parfois tous les soirs, fait des tournées dans le monde, et le monde l’attend et le récompense avec amour, tout comme il est infatigable à donner du trop-plein de son âme.

Nous aussi, nous fredonnons «Adieu, mon pays!» („Adieu, mon pays!”, dédicace à l’Algérie) „Toi, Paris, tu m’as pris dans tes bras”, „La femme de mon ami” („La femme de mon ami” & „Zingarella” („La Gitane”), Solenzara, Pour toutes ces raisons je t’aime, et toutes les autres, nous sommes heureux qu’il en soit ainsi, c’est nous!

En attendant de vous en dire plus sur les événements de sa vie, car le 11 décembre, Enrico Macias a eu 86 ans, nous lui souhaitons longue vie, santé et énergie! Joyeux anniversaire, Enrico, éternel prince de l’amour!

(Bucarest-décembre 2024)

Foto. Mihaela Dordea