Pariuri electorale

Pariuri electorale

Autor: Gabriel Purcarus

Ce zic acum nu o să vă placă, dar hei!, de când scriu eu că să plac maselor?

1. Trump va câştiga alegerile în America (nu mai explic de ce, căutaţti ce am scris acum câteva zile, mai există şi alte motive de care nu am pomenit). Şi pentru că Trump e nebun, dar îi place comerţul şi nu războiul, va face pace în Ucraina, cel puţin pe perioada mandatului său. Pe lângă faptul că are metode de a-i potoli şi pe unii şi pe alţii, cele două părţi sunt oricum epuizate şi caută (chiar dacă nu declară!) un motiv de armistiţiu.

Ce fel de pace va fi acolo? Una imperfectă şi imorală, dar o pace care va avea meritul să oprească măcelul şi să evite războiul mondial. O pace pe care liderii occidentali o au deja în vedere, dar nu au curaj să o ceară deschis, şsi de aceea au nevoie de Trump.

E suficient să citim interviul din octombrie al lui Jens Stoltenberg, fostul secretar general NATO (pe care nu îl putem bănui de putinism): el vorbeşte despre „finlandizarea” Ucrainei, făcând o paralelă cu războiul ruso-finlandez din 1939-1940. Finlanda a cedat atunci Karelia URSS-ului şi a obţinut recunoaşterea frontierei, iar după al doilea război mondial i s-a permis să rămână în tabăra pro-occidentală. Repet, asta spune Stoltenberg, nu Trump! Tot Stoltenberg mai pomeneşte de intrarea Ucrainei în NATO, după o eventuală cedare de teritorii către Rusia, invocând ca precedent acceptarea RFG în NATO (adică numai unei părţi a Germaniei, cealaltă parte fiind ocupată de URSS).

Sunt măsuri pe care liderii ţărilor NATO le iau serios în calcul ca soluţii la oprirea conflictului şi pentru evitarea escaladării. Dar nimeni nu are curajul să le pună în aplicare, toţi se dau eroi şi spun că susţin Ucraina până la capăt, dar de fapt toţi aşteaptă să scoată castanele din foc cu mâna lui Trump.

Marea dificultate a lui Trump nu va fi deci oprirea ostilităţilor, ci obţinerea unui tratat de pace durabil, recunoscut de toate părţile, fără de care Ucraina nu poate fi admisă în NATO, şi fără de care vom avea doar un armistiţiu temporar. Asta ar însemna ca Putin să accepte ideea ca restul Ucrainei, ca şi Moldova sunt pierdute pentru totdeauna pentru imperiul rusesc. Cel mai probabil Moscova va căuta să prelungească cât mai mult negocierile de pace până trece mandatul lui Trump (avantajul dictaturilor: şefii lor sunt şefi pe viaţă!).

2. La noi câştigă candidatul surpriză – Marcel Ciolacu. Am tot citit analize care spun că Ciolacu va intra în turul II, dar va pierde oricare ar fi contracandidatul său, pe modelul alegerilor precedente, când lumea s-a mobilizat anti-PSD. Acest argument nu mai ţine. PSD s-a schimbat mult cel puţin la nivel cosmetic, aşa că nu mai există acel sentiment anti-PSD, cum a fost în 2004 şi 2014. Diaspora nu mai e blocată la vot. Opoziţia anti-PSD de astăzi e dezbinată şi trimite în luptă candidaţi modeşti, fie fără harismă, fie fără program. Ciolacu a prezentat programul său electoral, cum vede el România pe viitor. Nu ai ce să îi reproţezi. A luat de la toţi contracandidaţii ce era mai bun. A vorbit de program de ţară, despre autostrăzi, căi ferate de mare viteză, de educaţie, spitale, familie, diaspora, Schengen, eliminarea vizelor americane, pensii. Nu i-a scăpat nimic. Şi are în spate mai toate televiziunile şi uriaşul aparat de stat. Nu îi poate sta nimeni în faţă nici în turul II. În plus mai are ceva. Este clar mai bun şi mai elocvent ca Iohannis (nu că asta ar fi greu).

Cum spuneam, trebuia să vă enervez şi astăzi. Votare uşoară!

P.S. Nu, nu îmi e frică să fac astfel de predicţii tranşante. Şi calendarul Maia spunea că sfârşitul lumii vine pe 21 decembrie 2012 şi vedeţi ce a ieşit. Maia, cea de la mayasi, nu Maia Sandu!

Foto. Gabriel Purcarus