În Tunisia printre dune, palmieri și dromaderi

În Tunisia printre dune, palmieri și dromaderi

Autor: Paulina Popescu (Kitchener, Canada)

În luna mai am făcut un circuit organizat de Christian Tour de peste 1.000 km în Tunisia cu plecare din București, unde am dat cu ochii peste Hammamet, Cartagina, Sidi Bou Said, El Jem, Matmata, Douz, Chott el Jerid, Tozeur, Kairouan și Sousse. Am aterizat după doua ore de zbor la Monastir. Tunisia este cea mai mică țară din Maghreb, se întinde pe o suprafață de 163.610 km², având o populație de 10.000.000 locuitori, 98% din tunisieni sunt arabi și 1.4% berberi. etc.

Tunisia este o țară splendidă unde există marea, munții, deșertul, orașe antice și cea mai bună patiserie din Africa de Nord. O țară model de modernitate și toleranță, deschisă Orientului precum și Occidentului, care a devenit una dintre cele mai atrăgătoare destinații turistice din lume. Este o țară magică și exotică, țara lămâilor, portocalilor, a mozaicului, a faianței. În Tunisia o întâlnești pe fata morgana, un fenomen de miracole, un miraj halucinant în  deșertul arid și feeric. Are 1300 km de plaje paradisiace.

Munții Atlas, celebri în nord vestul Africii, cu o înălțime de 4.000 de metri fac parte din peisajul tunisian. Parcul Djerba adăpostește 400 crocodili, iar plajele insulei Djerba sunt printre cele mai seducătoare din Africa.

Tunisia conține 8 situri majore figurând pe lista patrimoniului UNESCO: zona Cartagina, orașul punic de la Kerkouane, amfiteatrul El Jem, medina (orașul vechi) din Tunis, Sousse și Kairouan, situl Dougga și Parcul Național Ichkeul.

Aceastã țară a primit în anul 2015 primul Nobel pentru pace. Revolta populară din 2011 a încetat puterea dictatorului Ben Ali care a dominat țara din 1987. Revoluția din Tunisia a fost o revoluție liniștită cu scopul de a recupera democrația și libertatea.

În anii 1960-1970 președintele Habib Bourguiba a decis să modernizeze țara, construind orașe și creând un exod rural important. Multe familii au preferat însă să locuiască în case troglodite. Viața aici este dificilă, casele nu au electricitate și apă potabilă, sunt construite în piatră și au o curte circulară.

Habib Bourgiba (1903-2000) a fost un luptător pentru independența țării sale, șef de stat curajos care a dat femeilor tunisiene unul dintre statutele cele mai avansate din lumea arabă, un om marcant al secolului alXX-lea în spațiul mediteranean. Femeile tunisiene sunt cele mai frumoase femei din lumea arabă, urmate de Liban, Palestina, Maroc și Egypt. În Tunisia toată lumea vorbește franceza și araba. Este arabă și musulmană de mai mult de 15 secole.

Călătorul atent poate observa predominarea culorii albastre la ușile și ferestrele caselor și moscheilor din Tunisia. Culoarea albastră este emblematică pentru arhitectura tradițională tunisiană. În contextul culturii arabe albastrul este culoarea diavolului. Copiii sunt învățați să se ferească de persoanele cu ochii albaștri. În Occident albastrul este culoarea rochiei fecioarei fără păcat, albastrul arabo-musulman este echivalentul culorii negre creștine. Albastrul este glacial și este neantul, fiind o culoare diabolică, aceea a ochilor lui Satan.

Albastrul mãrii și al cerului se armonizează perfect cu verdele vegetației, geometria dalelor.

Cartagina, orașul far al antichității, numele unui oraș antic glorios din Mediterană, a fost fondat de fenicieni distrus și reconstruit de către romani. Situl a fost înscris în lista patrimoniului mondial UNESCO și merită o vizită prelungită. Putem să ne imaginam cetatea antică cu rezervoare de apă cu o capacitate de 60 milioane de litri, terme romane gigantice, care reflectă modul de viață rafinată a romanilor. A fost fondată de regina fenicianã Elyssa, cunoscută și sub numele de Didon. Una dintre cele mai puternice metropole ale Antichității, ea se întindea pâna în Sardinia și Spania. Mult timp rivalii grecilor, locuitorii Cartaginei numiți punici erau excelenți navigatori, negustori și agricultori. În ciuda victoriei celebrului Hannibal, romanii au cucerit Cartagina și au făcut din ea unul dintre cele mai somptuoase orașe ale Imperiului roman. Mai târziu, Sfântul Augustin, unul dintre părinții bisericii occidentale a studiat acolo. În muzeul Cartaginei puteți face cunoștiință cu civilizația punică: statui ale zeului Baal așezat pe tron, măști din ceramică, stele gravate. Cartagina conține vestigii punice, romane, vandale, paleocreștine și arabe. Principalele componente ale sitului sunt muntele Byrs, porțile punice, necropole, teatrul, amfiteatrul, circul, cartierul vilelor, biserica, termele lui Antonin, cisternele  Malaga.

Dacă vizitați Sidi Bou Said gustați bambolouni, o gogoașă caldă in forma unui inel care se consumă cu un ceai de mentă sau cu cafea de Nattes. La Sidi Bou Said ne atrag ușile in culori albastre sau galbene, încadrate de ceramică, marmură albă sau neagră. Cele mai frumoase uși sunt decorate cu cuie negre dispuse în stele, în forma de chiparos sau pești. Înainte acest sat era locul de vacanță al familiilor privilegiate din Tunisia. Sidi Abou Said a fost un om sfânt din secolul al XIII-lea. Aici se poate vizita un palat construit în 1912 de baronul Rodophe d’Erlanger. Sidi Bou Said este satul artiștilor, scriitorilor, șefilor de stat și a guvernului, supranumit micul paradis alb și albastru. Începând cu 1825 aici au poposit Chateaubriand, Flaubert, Paul Klee, Lamartine, Colette și Simone de Beauvoir. „Salammbo 1862” este un roman istoric scris de Gustave Flaubert, a cărui acțiune are loc în Cartagina în anii 241-237 după revolta mercenarilor.

Rezonanța istorică și literară a Cartaginei  a hrănit imaginația universală. Situl este asociat cu patria legendarei prințese tyriene Elyssa-Didon, fondatoarea orașului, care fost cântată de Virgil în Eneida, marele explorator Hannon, Hannibal unul dintre cei mai mari strategi militari din istorie, scriitori ca Apulée fondatorul literaturii latine africane, martirul Saint Cypiren și sfântul Augustin. A fost orașul cel mai puternic din Mediterană între 650 și 146 înaintea lui Cristos. Dar acum 2000 de ani romanii au ras orașul de pe hartă, au asasinat locuitorii sau i-au vândut ca sclavi.

Romanii au jefuit orașul și au distrus majoritatea bibliotecilor și arhivelor. Istoricii nu știu practic nimic despre locuitorii acestui oraș. Cartagina era situată la intersecția mai multor drumuri terestre din Africa de Nord. Cele douã imperii au fost în război de trei ori în timp de 100 de ani. În 149, Roma a luat cu asediu Cartagina, a incendiat celebra flotă punică; distrugerea Cartaginei fiind un act de răzbunare. Circul din Cartagina a fost inspirat de circul Maximus din Roma.

Tunisul, capitala țării, seduce prin farmecul mediteranean, centrul său istoric și vechile cartiere europene cu stiluri arhitecturale amestecate. Medina din Tunis este înscrisă în patrimoniul mondial UNESCO, iar mozaicurile romane din muzeul Bardo sunt niște minuni. Muzeul național Bardo este cel mai vechi și mai important muzeu din Tunisia, creat în 1882 într-un fost palat beylical, renumit pentru colecțiile sale de mozaicuri romane.

În Tunisia sunteți tot timpul primiți cu brațele deschise și cu surâsul pe buze. Tunisienii sunt cosmopoliți, toleranți, ospitalieri, mândri de țara lor şi de trecutul ei istoric. Anotimpurile cele mai agreabile pentru turism sunt primăvara și toamna. Bucătăria tunisiană este bucătăria mediteraneană cu multe condimente, regatul ardeiului, usturoiului și a harissei.  Puteți mânca cușcuș cu legume, carne sau pește, brici o foaie de pasta de grâu umplută cu un ou sau pește, taine este un fel de omleta cu cartofi și carne, makrouds prăjituri cu curmale și miere. Sunt 82 milioane de măslini, Tunisia fiind unul dintre cei mai mari producători de măslini din lume, al patrulea producător mondial după Spania, Italia și Grecia. Numeroase mărci de ulei tunisian au fost premiate la concursuri internaționale din Tokyo, New York, Los Angeles, făcând din ulei un condiment de calitate cu gusturi originale și în special bio. Măslinele sunt în ADN-ul tunisienilor de la fondarea Cartaginei de fenicieni.

În deșert se pot vedea dune de nisip alb mici si mijlocii, o întindere infinită de nisip fin unde domnește ariditatea, liniștea și izolarea. Douz în sudul Tunisia la 488 km de capitală a fost numit poarta deșertului. În deșert pierdem noțiunea distanței. Pe parcurs se pot vedea turme de dromaderi sălbatici. Traversarea Saharei este atemporală, epoca caravanelor a fost înlocuită de transporturi de marfă moderne. Oaza din Tozeur, situată la poalele muntelui Atlas este imensă și adăpostește 350.000 de palmieri. Acești arbori pot trăi mai multe sute de ani, dar le trebuie 10 ani pentru a avea curmale. Tunisia conține 40.000 km² din acest desert unde nisipul este remodelat neîncetat de vânt. Aici am pornit la bordul mașinilor de teren într-o expediție în deșert, unde parcă am zburat printre dunele de nisip.

Oazele de munte, adevărate mistere ale naturii sunt magnifice, poți vedea munți cu mici canioane pline de palmieri, mici sate abandonate după inundațiile din 1969. La Chebika dacă urci puțin dai de o panoramă  superbă. Chebika este o oază care ne amintește de mitul paradisului pierdut. În drumul nostru am trecut prin sate, am văzut dromaderi, dune de nisip, palmieri, marabouts (un fel de mic templu), nisip și iar nisip.

Din 1970 până în 2010 mai mult de 250 de filme au fost turnate în Tunisia, printre care Indiana Jones, Pirații, Star Wars, Pacientul englez, Isus din Nazareth. La 20 km de Tozeur se poate vedea decorul pentru turnarea filmului Star Wars.

Colosseumul  El Jem, monument UNESCO din 1979 este unul dintre cele mai vechi și mai frumoase creații romane din lume. Construcția sa a început în anul 230 și a durat 8 ani, având o capacitate de 30.000 spectatori ,fiind al patrulea mare amfiteatru din Imperiul Roman. Aici se pot vizita vilele clasei aristocrate din El Jem. Vila Africa este considerată ca cea mai frumoasă reședință romană în Africa. Aici a fost turnat filmul Gladiator.

Douz nu este numai un loc, este un muzeu în aer liber care reflectã viața triburilor nomade și a civilizațiilor vechi. Istoria orașului este un mozaic de sate berbere, arabe și beduine, fiecare lăsând o amprentă distinctã asupra identității sale. Orașul este renumit pentru Festivalul internațional al Saharei, care durează 4 zile în deșert cu muzică tradițională, dans, curse de cămile. Aceasta localitate a redevenit oraș după independența Tunisiei, când guvernul a dorit să sedentarizeze nomazii și să facă școala obligatorie.

De secole familiile locuiesc în case subterane în văile din Djebel Dahar în sudul Tunisiei. Acest tip de locuință permite să se mențină răcoarea în timpul verii și să reziste vântului iarna. Satul amazigh din Matmata este cel mai celebru și a figurat în episodul 4 din Star Wars în 1976.

Ultimii nomazi în Tunisia sunt păstori de oi, capre și cămile, care au o viață aspră. Dromaderii din caravană de obicei sunt masculi, iar puii de cămilă stau 3 ani în compania mamei.

Kairouan a fost fondat în anul 670 și a prosperat sub dinastia aghlabide în secolul al IX-lea, fiind primul oraș sfânt din Maghreb. Are un patrimoniu arhitectural bogat care conține Moscheea cu coloane de marmură, de porfir și Moscheea cu trei porți din secolul al IX-lea. Țesutul covoarelor este principala activitate economică în Kairouan și covoarele din păr de cămilă sau lână de oi sunt renumite din secolul al XIII-lea.

Chott El Jerid este o întindere sărată situată între munți și deșert. Este un lac care seacă în timpul verii și apare iarna. Peisajul este fascinant și ne dă impresia că suntem pe o altă planetă. Este o zonă de dune dificilă de acces, traversată de singura șosea, fiind periculos de a se depărta de acest drum. Au existat incidente în care trupele de dromaderi, caravane și armate întregi au dispărut în nămolul instabil.

Sousse este o stațiune balneară și istorică unde există un vechi port militar din Evul Mediu și un rabat, fort medieval.

Vila rafinată a lui George Sebastian, o capodoperă a arhitecturii tunisiene  din Hammamet, a devenit emblema orașului. Frank Lloyd Wright, arhitectul american legendar a exclamat vizitând această casă „The most beautiful home I have ever seen!” Vila a fost construitã în 1927 în stilul tunisian, între tradiție și modernitate. Vila nu mai posedă mobilierul desenat de francezul Jean-Michel Frank, celebrul designer Art Deco. Arcadele casei sunt inspirate de cele ale moscheii din Kairouan, orașul sfânt al Tunisiei. Posedă un parc superb de 17 hectare, cu o grădină botanică creată de Sebastian care numără peste 300 de specii vegetale portocali, lămâi, mandarini, cactuși, aloe vera uriași, bougainvillea.

Se știe puțin despre George Sebastian în România, fiind născut la Bacău în 1896 dintr-un tată austriac și o mamă moldoveancă de origine nobilă. Familia lui Sebastian se învârtea în cercuri aristocrate incluzând familia Mavrocordat, Cantacuzino, Știrbei, Sturza și Lahovari.

Foto. Casa lui George Sebastian

Acest tânăr cu ochii albaștri se instalează la Paris, unde lucrează ca funcționar, iar în 1929, la 32 de ani se căsătorește cu Flora Witmer, o văduvă bogată din America, cu 20 de ani mai în vârstă decât el. Divorțează în 1936 de Flora și își împarte viața cu Porter Woodruff. Înainte de a muri Sebastian a vândut vila statului tunisian care a transformat-o în centru cultural internațional. Sebastian s-a stabilit în Statele Unite unde a murit în 1974 iar cenușa sa a fost dispersată în grădina vilei, care a fost visul vieții sale.

Numeroase personalități au venit în vizită la vila Sebastian, cum ar fi Cocteau, Giacometti, Gide, Greta Garbo, regele Eduard al VII- lea, regele  George al V- lea. Winston Churchill și-a scris o parte din memorii aici, pe masa uriașă din marmură neagră. George Sebastian deține arta de a primi, bucătăria este divină, iar petrecerile somptuoase. În timpul războiului, vila este rechiziționată de generalul german Rommel.

Tunisia a fost centrul imperiului Cartaginei și o strălucitoare provincie romană, a fost mult timp o provincie a imperiului Otoman. De-a lungul timpului andaluzi, evrei, italieni, maltezi au găsit o țară care i-a primit și au contribuit la cultura tunisiană. De exemplu faianța combină tehnica meșteșugarilor andaluzi cu motive turcești și italiene.

În Tunisia am mâncat cele mai dulci curmale, care se desprindeau de pe sâmbure și cele mai bune mandarine și delicioase măsline.

Tunisia este o țară a contrastului, modernismul celor 755 complexe hoteliere, șapte aeroporturi internaționale și mari porturi stau cot la cot cu tradițiile arabe și deșertul arid.

Foto. Paulina Popescu