Ani prevestitori de furtună

Ani prevestitori de furtună

Autor: prof.dr. Nicholas Dima (Tucson, Arizona, SUA)

Suntem în 2024 şi ne aflăm în mijlocul unui an decisiv. Războiul din Ucraina a intrat într-o perioadă incertă şi foarte riscantă. Orientul Mijlociu sta să explodeze. China continua să ameninţe Taiwanul. America e angrenata în toate aceste conflicte reale sau potenţiale. La rândul lor, ţările din NATO urmează Washingtonul, iar restul lumii îşi cauta locul şi siguranţă. În plus, în noembrie vor avea loc alegerile prezidenţiale din America şi taberele se află pe poziţii ireconciliabile. Indiferent de cine va câştiga, sunt convins că anul viitor omenirea va intra într-un impas paralizant.

Cine sunt şi ce vor marii jucători ai lumii contemporane?

Mai întâi, ce vrea occidentul; mai precis ce vor cei din umbra care manipulează lumea occidentală? Aceştia vor o lume fără identitate naţională, fără principii morale, şi fără Dumnezeu. O asemenea lume au impus-o deja în mare măsură în occident, au extins-o în Europa răsăriteana, o impun în prezent în Ucraina, vor să o impună în Rusia, şi ulterior, în restul lumii. Păpuşarii care ne manipulează au ieşit deja din ascunzişuri şi acum încearcă să-i ia locul lui Dumnezeu. Ei promit că în viitor vor aduce bunăstare universală şi vor realiza o lume în care „nimeni nu va poseda nimic, şi toţi vom fi fericiţi” Deci, să aplaudăm pentru că ne aşteaptă raiul. Numai că acel rai va fi mai negru decât toate iadurile pe care le-a cunoscut omenirea în decursul istoriei ei!

Ce vrea însă Rusia?

Într-o singură frază, vrea să-şi menţină statutul de mare putere şi se vrea pe picior de egalitate cu America. Mai e posibil acest lucru? Dimensiunea geografică şi resursele naturale ar trebui să-i confere Rusiei statutul pe care şi-l doreşte. Economia precară de care dispune o împinge însă în lumea treia, iar declinul demografic în care se afla nu-i mai oferă nici o şansă. Singurul element care face din Rusia o mare putere rămâne arsenalul ei nuclear.

Dacă în prezent Rusia e nesigură pe sine şi America se clătină, China se ridică încet şi sigur şi ameninţa ordinea mondială controlată de occident. Luate separat, nici China şi nici Rusia nu pot confrunta America, dar împreună ele pot răsturna planurile celor care domina lumea. Acest lucru se întâmplă deja şi liderii vizibili şi invizibili din occident sunt îngrijoraţi. Drept rezultat, fiecare din cele trei puteri majore ale lumii contemporane îşi caută asociaţi şi aliaţi. Unul din aceşti aliaţi potenţiali ai Rusiei şi Chinei este Iranul, tara ameninţată în aceste zile de micul Israel înarmat cu arme nucleare. Deţine oare şi Iranul asemenea arme? Şi dacă Israelul recurge la ele, vor interveni Rusia şi China în cazul unui atac? Dacă da, am ajuns la un pas de sfârşitul unei ere.

Ne aflăm la un ceas înaintat al istoriei...

O singură greşeală sau un calcul eronat al oricărei ţări înarmate nuclear poate duce la distrugerea planetei. Va permite conştiinţa divină a universului o asemenea catastrofă? Un prieten afirma cândva că atunci când Cain l-a ucis pe Abel a trebuit să intervină Dumnezeu să oprească măcelul pentru că un singur om înarmat cu un ciomag putea ucide toată seminţia umană a acelor vremuri. În prezent, un singur individ nesăbuit cu acces la valiză nucleară ar putea distruge toată omenirea. Vor evita oare liderii lumii noastre o confruntare quasi-apocaliptică? Ori va trebui să intervină din nou Dumnezeu?

Lumea de azi e bântuită de evenimente seismice.

Şi e numai începutul. În America, de exemplu, cei din culise au vrut să-l elimine pe fostul preşedinte Trump pentru că democraţii să-şi poate impune agendă; o agendă care în final ar distruge şi ce a mai rămas din America creştină. În acelaşi timp, tot cei din culise l-au abandonat pe Biden şi au ales varianta Harris pentru candidatura la Casa Albă. Mecanismele alegerilor au fost deja pornite şi încleştarea e pe viaţă şi pe moarte. Personal, cred că glonţul care a trecut pe lângă urechea lui Trump l-a uns deja drept viitorul preşedinte al Americii. Va putea el să schimbe cursul evenimentelor într-o lume în fierbere şi gata să dea în clocot? Trăim vremuri foarte interesante. Un vechi proverb chinezesc spune însă: „Doamne fereşte să ajungi să trăieşti în vremuri interesante!”

Pe mine personal, soarta omenirii mă depăşeşte, dar mă preocupa soarta ţării noastre: America e departe; Rusia e la doi paşi. În ultimii ani, Rusia susţine că s-a întors la vechile ei tradiţii şi pare că îşi reafirma credinţa creştin-ortodoxă. Creştinismul înseamnă însă iubire, pace şi iertare. Şi-a cerut Moscova iertare de la popoarele pe care le-a subjugat de-a lungul a sute de ani? A întreprins actuala Rusie ceva concret în acest sens?

Rusia ne-a mutilat fiinţă naţională şi ne-a ciuntit frontierele. Dacă istoria nu poate fi îndreptată, mă întreb: a făcut Moscova vreun pas menit să refacă graniţele pe care ni le-a mutilat? Apoi, cum îşi va ispăşi Rusia păcatele pentru sutele de mii de români basarabeni şi bucovineni deportaţi şi ucişi în Siberia? Aşa cum scria monahul Nicolae Steinhart, pentru păcatele comise mai întâi trebuie să te căiești şi apoi să le ispăşeşti. S-au căit ruşii vreodată? Cum vor ei să fie crezuţi de victime dacă nici măcar acum în ceasul al 12-lea al istoriei nu-şi recunosc păcatele? Şi totuşi, ca buni creştini noi românii să le întindem mâna dacă ei fac primul pas. Aştept acel pas!

(Prof. Dr. Nicolae Dima, Tucson, Arizona, SUA, 12 august 2024)

Foto. Nicholas Dima