Cartea „20 de ani în Siberia”, care a făcut cunoscut lumii neamul nostru de martiri, a ajuns la Cernăuți într-o nouă ediție

Cartea „20 de ani în Siberia”, care a făcut cunoscut lumii neamul nostru de martiri, a ajuns la Cernăuți într-o nouă ediție

Autor: Maria Toacă (Cernăuţi, Nordul Bucovinei, Ucraina)

Ne-a dăruit-o poetul Valerian Bedrule din Pojorâta Sucevei. S-a interesat înainte de întâlnirea la Crasna a literaților din cenaclul transfrontalier „Mașina cu poeți”, dacă o să fiu acolo, că vrea să-mi aducă o carte. Aflând că e vorba de volumul „20 de ani în Siberia” al Aniței Nandriș, m-am gândit că ar fi cazul s-o dea cuiva în România, unde se cunoaște mai puțin despre suferințele românilor rămași în afară după trasarea frontierelor. Dar bine că n-am dat glas gândului, deoarece e vorba de o nouă ediție, apărută anul acesta la Editura HUMANITAS, căreia îi aparțin toate drepturile. E foarte binevenit gestul prietenului din Pojorâta, pentru că la noi încă n-a ajuns noua ediție, care, neîndoielnic, e o dovadă în plus a popularității și căutării în spațiul românesc a acestei cărți unice prin vibrația tragismului și narațiunea autoarei. Amintim că pentru prima dată manuscrisul Aniței Nandriș, martira din Mahala, a fost publicat la Ed. HUMANITAS în 1991. În 1992 volumul a fost distins cu Premiul Academiei Române „Lucian Blaga”. Următoarele ediții au apărut în 2006, 2010, 2012, 2013. În Anul Centenarului, 2018, la Cernăuți a văzut lumina tiparului ediția a VII-a, finanțată de primăria comunei Mahala, în baza unui contract încheiat între Centrul Cultural „Eudoxiu Hurmuzahi” și Ed. HUMANITAS. Traduse în trei limbi de circulație internațională (engleză, germană, franceză), amintirile Aniței Nandriș fac înconjurul pământului, emoționează și înlăcrimează o lume sensibilă la dureri și nedreptăți.

Și dacă e să vorbim despte această simplă țărancă din Mahala ca model de rezistență la vitrigiile timpurilor, voi aminti de cuvintele auzite de la nepotul ei, doctorul Gheorghe Nandriș, la o întâlnire la Mahala. Rememorând pagini din trecut, cum din acest sat un pui de ţăran a reuşit să se ridice până la rangul de profesor universitar emerit în Occident, doctorul a evocat o întâmplare cu unchiul său, ilustrul savant Grigore Nandriş, stabilit la Londra. Nimerit la spital cu o recidivă gravă la inimă, după tratament chirurgul i-a spus: „Dacă ai fi ştiut prin ce-a trecut inima ta, n-ai mai fi azi în viaţă”, la care profesorul a răspuns: „Dacă ai şti din ce popor mă trag eu, nu te-ai mira că mai trăiesc”.

Nepotul Aniței, doctorul Gheorghe Nandriș, până în ultima clipă a vieții și-a îndeplinit misiunea de cronicar al familiei, dar mai cu seamă cea de salvator al manuscrisului mătușei sale. Lui i-a încredințat Anița, în 1982, cu patru ani înainte de moarte, suferințele golgotice din cei „20 de ani în Siberia. Amintiri din viață”, scrise mărunt în caietul de 360 de pagini, ascuns sub o grindă a podului. I-a spus ferm că trebuie să-l treacă peste graniță în România, doar întrebându-l retoric: „Cred că nu-ți este frică, Gheorghe?!”. Riscul era pentru amândoi neimaginabil de mare, dar după rezonanța ce-o are până acum în România și în lumea mare, cartea a meritat sacrificii, fiind clasată în topul a douăzeci dintre cele mai de seamă realizări ale Editurii „HUMANITAS” din ultimele decenii. Gheorghe Nandriș mărturisește în povestea vieții sale că această faptă, mai mult decât altele, i-a dat sentimentul „alpinistului care după ce s-a cățărat pe povârnișuri, cu ghiarele și dinții, a ajuns în sfârșit la capătul ascensiunii, sub bolta albastră a cerului”.

~

Foto. Maria Toacă