G7 vs BRICS – competiţia pentru o nouă ordine mondială (I)

G7 vs BRICS – competiţia pentru o nouă ordine mondială (I)

Autor: Alexandru Lăzescu

Reuniuni ca BRICS, proaspăt devenit BRICS+, G20 scot în evidenţă o bătălie acerbă pentru reconfigurarea masivă a actualei ordini mondiale, o bătălie în care Occidentul este în defensivă.

Cu doar 10 ani în urmă, Vladimir Putin participa la reuniunile G8, iar în 2017 Moscova nu se opunea sancţiunilor aplicate de Consiliul de Securitate ONU regimului de la Pyongyang din cauza programului său nuclear. Astăzi liderul de la Kremlin l-a primit cu toată pompa la Vladivostok pe Kim Jong-Un, unul dintre cei mai odioşi dictatori de pe planetă, care a folosit prilejul pentru a-şi declara sprijinul pentru „lupta sacră a Rusiei” împotriva imperialiştilor occidentali.

Întâlnirea are loc într-un moment în care Putin se află sub o presiune imensă pentru a impulsiona efortul de război al Rusiei care întâmpină dificultăţi serioase pe front. Deşi Rusia şi-a dublat producţia militară de la invazia Ucrainei – este pe cale să producă 200 de tancuri şi două milioane de proiectile de artilerie pe an, ceea ce înseamnă că produce acum de şapte ori mai multă muniţie decât Occidentul, scrie New York Times citând un oficial din cadrul Ministerului Apărării din Estonia – se pare că acest lucru nu este suficient. De aceea Moscova are nevoie de suportul Coreei de Nord care dispune de un imens rezervor de muniţie, inclusiv rachete, construit pe tehnologie sovietică. Conform estimărilor experţilor de la Institutul Coreean pentru Unificare Naţională din Seul, Coreea de Nord are o vastă reţea de fabrici de muniţii, în jur de o sută, cu peste 10.000 de muncitori fiecare, şi deţine zeci de milioane de piese de artilerie în stoc.

Putin l-a primit pe Kim la Cosmodromul Vostochny – sediul programului spaţial al Moscovei – din Orientul Îndepărtat al Rusiei, ştiind interesul acestuia pentru tehnologia rachetelor şi sateliţilor. Se crede că liderul rus va oferi Coreei de Nord un suport pentru dezvoltarea programului său de sateliţi în schimbul furnizării de arme pentru frontul ucrainean.

Întâlnirea Putin-Kim semnalează faptul că situaţia de pe frontul ucrainean nu este deloc strălucită pentru Moscova, dar în acelaşi timp ilustrează şi enormele mutaţii petrecute în ritm alert în plan geopolitic. Inclusiv în peninsula coreeană. Prin alinierea fermă alături de Rusia şi China împotriva Statelor Unite, Kim optează pentru întreruperea oricăror discuţii Nord-Sud şi amplifică tensiunile în regiune. Practic regimul de la Pyongyang se alătură nucleului dur anti-occidental alături de Rusia, China şi Iran.

Dar aceştia sunt doar actorii cei mai vocali şi mai activi. Pe listă trebuie desigur să includem şi Cuba care prin sutele de membri ai serviciilor secrete îi supraveghează strict pe ofiţerii de vârf din armata Venezuelei pentru a împiedica eventualele rebeliuni. Alăturându-se Chinei şi Rusiei care oferă un consistent sprijin economic şi logistic şi Iranului. În acest fel se asigură menţinerea la putere a regimului corupt al lui Nicolas Maduro, în ciuda unor masive demonstraţii de stradă cu participare a milioane de oameni. Faptul că Maduro, care s-a întâlnit recent la Beijing cu Xi Jinping, a reuşit să reziste presiunilor populare este doar unul dintre eşecurilor din ultima perioadă a Occidentului care a sprijinit opoziţia democratică după alegerile fraudate din Venezuela. Altele s-au înregistrat recent în Africa, în Republica Centrafricană şi Niger, ţări conduse de junte militare care au apelat la sprijinul grupării Wagner intrând complet în sfera de influenţă a Rusiei, în dauna Franţei şi Americii.

În acest context ultimul summit BRICS de la Johannesburg unde naţiunile fondatoare, Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud, au decis să extindă grupul prin adăugarea a încă şase ţări, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Argentina, Egiptul, Etiopia şi Iranul, care vor deveni membri ai BRICS+ din ianuarie 2024, marchează un nou pas în consolidarea unui front anti-occidental care doreşte să schimbe actuala ordine mondială. Extinderea constituie o victorie a Chinei şi Rusiei în demersul lor de contracarare a influenţei globale a Occidentului. Participând la summit printr-o legătură video (din cauza mandatului de arest instituit de Tribunalul de la Haga), Putin a salutat aderarea noilor membri spunând că aceştia vor contribui la creşterea influenţei BRICS pe plan mondial. „Cu toţii suntem în favoarea construirii unei noi ordini mondiale multipolare, una cu adevărat echilibrată”, a declarat Putin, reiterând obiectivul fundamental al Chinei şi Rusiei, dar care se bucură de sprijin, de o manieră mai mult sau mai puţin explicită, în rândul multora dintre ţările din aşa numitul Sud global.

De la declanşarea războiului din Ucraina, care în Sudul global nu este văzut drept un atac al unei mari puteri împotriva unei ţări suverane, o violare a dreptului internaţional, ci ca o confruntare între Occident şi Rusia, 22 de ţări au întreprins demersuri formale pentru aderarea la BRICS. De pildă, preşedintele Braziliei, Luiz Inácio Lula da Silva, a acuzat SUA că „«încurajează războiul» prin trimiterea de arme în Ucraina”. Wall Street Journal menţionează o declaraţie a unui fost oficial german din domeniul apărării, Jan Techau, în prezent director pentru Germania al firmei de consultanţă Eurasia Group, care a declarat că mulţi oficiali occidentali au subestimat gradul de animozitate faţă de Statele Unite şi Europa în anumite părţi ale lumii şi dorinţa unor actori importanţi precum Brazilia şi Africa de Sud de a-şi afirma independenţa şi interesele pe scena internaţională. „Este clar că, în general, Occidentul a fost surprins de reticenţa destul de răspândită a multor ţări din aşa-numitul Sud Global… de a se alătura poziţiei Vestului în privinţa Ucrainei”, a spus el.

Chiar dacă coagularea unui larg front anti-occidental în jurul BRICS prin includerea unui mare număr de ţări din Sudul Global se va lovi de multe complicaţii atunci când vor fi de luat decizii strategice (sunt destule ţări, India este un exemplu, care nu împărtăşesc ostilitatea Rusiei şi Chinei faţă de Occident şi nu doresc să intre explicit în coliziune cu Statele Unite) se transmite astfel un mesaj simbolic important. În afară de asta şi Beijingul, şi Moscova vor beneficia de un grup de susţinere masiv la Naţiunile Unite prin care vor putea respinge facil demersurile occidentale precum cel care dorea condamnarea represiunii uighurilor în China.

În afară de ţările care au depus cereri formale de aderare, mai există alte 20 care şi-au exprimat intenţia în acest sens. Dacă toate aceste naţiuni vor adera în cele din urmă, BRICS va trece de la o pondere de 32% din PIB-ul global la 45% – semnificativ mai mult decât ţările din grupul G7. E drept, ritmul în care s-ar putea face în continuare extinderea este neclar pentru că de pildă India şi Brazilia sunt relativ reticente faţă de un proces accelerat. În plus un astfel de cadru extins riscă să se transforme într-un for de discuţii fără capacitatea de a lua decizii concrete. Însă deja actuala extindere, cu şase state, introduce două mutaţii importante în peisajul internaţional.

Aderarea Iranului va însemna că acesta nu va mai fi izolat în peisajul economic mondial, în ciuda sancţiunilor occidentale. Iar cum Iranul este al optulea producător de petrol din lume şi deţine a treia cea mai mare rezervă dovedită de petrol, e vorba de o evoluţie economică şi geopolitică substanţială. Şi mai semnificativă este aderarea Arabiei Saudite şi Emiratelor Arabe Unite. Chiar şi înainte de extindere naţiunile BRICS, care cuprind 40% din populaţia lumii, produceau 20% din petrolul mondial. Acum, odată cu adăugarea celor trei producători importanţi din Orientul Mijlociu, această pondere sare la 42%.

Din anii ’70 Statele Unite s-au bazat pe monarhiile din Golf, în special pe Arabia Saudită, pentru a menţine un control asupra preţului petrolului şi, mai ales, pentru a impune dolarul ca monedă de referinţă pentru tranzacţiile petroliere. Or, în noile condiţii aceste privilegii nu mai sunt deloc sigure. Petrolul va rămâne încă multă vreme un element esenţial pentru securitatea energetică a lumii în ciuda retoricii obsesive a administraţiei Biden şi a celei din Europa privitoare la „tranziţia verde”. Cu atît mai mult cu cât în afara spaţiului occidental preocuparea pentru „schimbările climatice” se reduce în principal la aceea de a solicita influxuri financiare generoase din partea Occidentului şi de a cere să fie exceptate de la „marea luptă cu emisiile CO2”. Iar deciziile administraţiei Biden de a bloca exploatarea vastului potenţial energetic al Arctic National Wildlife Refuge (ANWR) din Alaska sau recenta interdicţie de explorare a petrolului şi gazelor pe o arie 4,5 milioane de hectare din arealul Golfului Mexic pentru a crea o nouă rezervaţie de animale sălbatice, „nu fac decât să ofere un cadou rivalilor din blocul BRICS”, se scrie într-un editorial din Washington Times.

Un alt element important este acela că reuniunea BRICS a făcut o serie de paşi în direcţia atingerii unui obiectiv strategic pentru Moscova şi Beijing: de-dolarizarea lumii. Intenţia fiind aceea de a pune capăt dependenţei ţărilor în curs de dezvoltare de dolarul american. Procesul a fost accelerat din cauza sancţiunilor financiare aplicate în mod repetat de către Statele Unite unor state şi mai ales după ce au fost confiscate rezervele valutare ale Rusiei. Multe alte ţări au realizat că propriile rezerve financiare în dolari ar putea fi supuse unui „risc geopolitic” similar.

Cea mai concretă mişcare în această direcţie a fost un anunţ făcut de şefa Noii Bănci de Dezvoltare cu sediul la Shanghai, Dilma Rousseff. Aceasta a declarat că banca BRICS va spori împrumuturile acordate membrilor săi, dar, spre deosebire de FMI şi Banca Mondială, va acorda împrumuturi în moneda locală şi nu va impune condiţiile care însoţesc de regulă împrumuturile acordate de creditorii mondiali menţionaţi mai sus. În plus, Rousseff a anunţat că banca BRICS ia în considerare aderarea a 15 noi membri.

Foto. Alexandru Lăzescu