Insulele exotice ale Floridei de sud. Casa lui Ernest Hemingway

Insulele exotice ale Floridei de sud. Casa lui Ernest Hemingway

Autor: Dorin Nădrău (SUA)

Într-o perioadă a nervozității generalizate, a urii compacte și a vecinătăților insuportabile, Florida, „The Sunshine State”, este o ofertă ideală de relaxare și recuperare. Pentru lunile reci din Michigan, cel mai sudic stat al Statelor Unite (mărginit de Golful Mexic, Georgia, Alabama și Oceanul Atlantic) este o destinație perfectă. Prețuit pentru vremea frumoasă din aproape tot timpul anului, Florida, al cărui nume își are originea în sintagma „Tărâmul florilor”, din limba spaniolă, justifică cu prisosință un concediu realmente benefic.

Notele care urmează consemnează vacanța de opt zile petrecută în luna aprilie în Florida, cel mai lung răstimp consumându-l cu nedisimulată satisfacție în insulele din partea de miazăzi a acestui stat, cu precădere în Key West. Cu opțiunea de a evita informații de notorietate despre popasurile fascinante ale itinerarului care a marcat concediul, Fort Lauderdale, Hollywood, Miami, Vizcaya Museum & Gardens, Star Island, voi menționa în continuare doar referințe privind unele repere proeminente ale exoticelor insule, care m-au încântat și mă îmboldesc să revin.

Florida Keys („key” fiind un termen provenit din cuvântul „cayo”, care în limba spaniolă înseamnă „insulă mică”) reprezintă una dintre cele mai mari atracții ale Americii. Este un arhipelag de 198 de mile pătrate, alcătuit din 1700 de insule, începând din extremitatea de sud-vest a Floridei, întinse pe un arc prelung spre sud- vest și apoi spre vest până la Key West, cea mai îndepărtată insulă locuită, după care, spre insulele nelocuite Dry Tortugas, aflate la o distanță de 145 de kilometri de Cuba. Arhipelagul cuprinde: The Upper Keys (Key Largo, Tavernier, Islamorada…), The Middle Keys (Key Vaca, Marathon, Bahia Honda Key…), The Lower Keys (Big Pine Key, The Torch Keys, Sugarloaf Key…), Key West. Fiecare insulă are propria ei personalitate, dar insulele au și ceva numai a lor: celebra plăcintă cu lime. Principala rută de circulație de la Miami la Key West este Overseas, o extensie a US Highway 1, incluzând o serie de poduri care fac legătura între insulele arhipelagului.

Key West a fost pentru o perioadă îndelungată de timp cea mai mare așezare din Florida, îmbogățită prin jefuirea corăbiilor naufragiate în stâncile și recifele din apropiere. Acest avanpost izolat a fost un loc propice pentru comerțul cu Cuba, mai ales pentru că se afla pe traseul principalei rute comerciale spre New Orleans. În cele din urmă, mijloacele din ce în ce mai bune de navigație au redus substanțial numărul naufragiilor, iar spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Key West a intrat în declin.

Pentru turiști, Key West este cea mai populară insulă a arhipelagului, oferind captivante croaziere sau plimbări cu barca în care se poate admira frumusețea deosebită a locurilor. Populația se ridică la peste 80 000 de locuitori. Pe insulă, impresionează „Orașul Vechi”, cu o fermecătoare arhitectură colonială, baruri, cafenele, restaurante și o multitudine de magazine, pe străzi străjuite de palmieri. Duval Street, adesea numită „cea mai lungă stradă din lume” întrucât pornește la Oceanul Atlantic și se termină la Golful Mexic, este de doar un kilometru lungime. Key West este un oraș mare, dar zona orașului vechi, în care își petrec timpul majoritatea turiștilor, poate fi explorată mergând pe jos. Plimbarea pe jos în orașul vechi este o experiență aparte, frumoasă și interesantă. În ce privește shopping-ul în Key West, în Mallory Square se află „Clinton Market Street”, un mall cu magazine care prezintă oferte uluitoare. Obiecte de artă locală se găsesc din abundență pe Duval Street. Pentru orice altceva, este magazinul „Fast Buck Freddie’s”. Relativ la climă, timpul este frumos pe tot parcursul anului, temperaturile rareori scăzând sub 15 grade Celsius sau crescând peste 23 de grade Celsius. Din cauza așezării sale geografice însă, Key West nu este ferit de uragane, iar cele mai severe furtuni apar toamna.

Ernest Hemingway. Recunoscut ca o mare celebritate literară a Americii, unul dintre cei mai importanți prozatori ai secolului al XX-lea, a obținut Premiul Pulitzer în 1953 și Premiul Nobel pentru Literatură în 1954, cu romanul „Bătrânul și marea”. Motivația Juriului Nobel este edificatoare: „pentru măiestria artei narative, foarte recent demonstrată în «Bătrânul și marea», și pentru influența pe care a exercitat-o asupra stilului contemporan”. A fost supraviețuitor a cinci războaie, patru accidente de mașină și două prăbușiri cu avionul. Singura afecțiune care l-a măcinat toată viața de adult a fost depresia. Nu l-a omorât nimic – nici numeroasele patologii și accidente – ci propria sa mână, apăsând pe trăgaciul armei lui. A fost căsătorit de patru ori. A scris despre sine și experiențele lui mai mult decât oricare alt autor. Cunoscutul romancier canadian Morley Callaghan a spus cândva: „Nu putem ști niciodată sigur dacă spune adevărul sau este sedus de propria imaginație pentru a crede legendele pe care el însuși le-a creat pentru sine”. Faima și banii i-au permis lui Hemingway – sau „Papa” cum prefera să-și spună – să caute experiențe violente oricând i se ivea ocazia. Felul în care a ales să trăiască în afara literaturii a fost inedit, deseori bizar: a avut o pasiune neobișnuită pentru pescuit și urmărirea submarinelor; a supraviețuit antraxului, malariei, hepatitei, cancerului de piele, diabetului, rupturii de splină, fracturii de craniu și de vertebre; a iubit la nebunie pisicile polidactile (cu șase pernițe); a luat un pișoar din baia barului preferat și l-a dus la casa lui; a condus un grup de francezi în războiul contra naziștilor; a fost un spion KGB ratat.

Foto. Casa lui Ernest Hemingway

Casa lui Hemingway din Key West, astăzi muzeu, este una dintre cele mai căutate atracții ale insulei. Scriitorul a locuit aici între anii 1931-1938, împreună cu cea de-a doua soție, Pauline Pfeiffer, și cei doi copii. Imobilul a fost construit în 1851 de „recuperatorul” de epave Ava Tift, descris ca un „gentlemen inteligent, cult și delicat”, comerciant și constructor de vase, ajuns căpitan în marina Confederației. Acoperișul și stâlpii de oțel, aparținând designului colonial spaniol, o fac deosebită de oricare altă casă din oraș. Hemingway și soția sa au cumpărat-o în 29 aprilie 1931 cu suma de 8 000 de dolari, bani primiți ca un generos cadou de la unchiul Paulinei, Gus, un om înstărit. La acel moment, imobilul era într-o stare precară, apreciat de soție ca o „ruină mizerabilă”. Cu toate acestea, chiar înainte de Crăciun, familia Hemingway, împreună cu doica și bucătarii s-au mutat în camerele în care se înghesuiau tâmplari, instalatori și lăzi cu mobilă adusă din Franța. În ciuda faptului că era însărcinată cu cel de-al doilea copil, Pauline a demarat imediat restaurarea și renovarea casei. Ea fusese „fashion editor” la Vogue Magazin, iar experiența sa și gustul rafinat și-au pus amprenta pe fiecare spațiu al casei. Un exemplu pertinent este înlocuirea ventilatoarelor din tavan cu candelabre din sticlă de Murano, atât în living room, cât și în dining room. Hemingway lucra pe acea vreme într-o cameră mică. În acea perioadă, el și-a împachetat toate lucrurile proprii – hârtii, cărți, arme, trofee de vânătoare – și le-a depozitat într-o cameră din spate a barului Sloppy Joe’s. În 1928, la Key West, Hemingway, sportiv adevărat, avid vânător și pescar înverșunat, a fost fascinat, în primul rând, de posibilitatea de a pescui în apele din jurul insulei și Cubei. El a închiriat atunci o barcă de la proprietarul unui bar, „Sloppy Joe” Russell, care i-a devenit bun prieten.

Un scurt tur al celebrei case merită, fără îndoială, descris. Trebuie spus că numeroase piese de mobilier au fost cumprate de Hemingway în nenumăratele sale călătorii. Mobila antică din dining room este executată din lemn de nuc spaniol și aparține, ca stil, secolului al XVIII-lea. Bucătăria este parte a renovării și remodelării coordonate de Pauline. O încăpere a fost destinată doicii Ada, originară din Germania, care i-a îngrijit pe cei doi fii până la maturitate. Camera copiilor, Patrick și Gregory, este o altă încăpere a celebrului imobil. Dormitorul, amplasat la etaj, conține piese de mobilier aduse din Spania. Veranda, oferă o panoramă spectaculoasă spre grădină și spre far, peste stradă. Grădina este amenajată cu alei de acces realizate cu cărămizi provenind de la „Baltimore Bricks”. Un bazin de înot impunător, primul în insulă, a fost construit prin eforturile aceleiași Pauluine în 1938, costând o sumă uriașă pentru acele timpuri, 20.000 de dolari.

Studioul destinat scrisului, situat la etajul unei clădiri separate, în grădină, amintește de faptul că Hemingway lucra aici zilnic de la ora 6 până la prânz, după care mergea la pescuit sau la alte activități desfășurate după-masa și seara. Este important de subliniat că acești ani petrecuți la Key West au însemnat o perioadă deosebit de creativă, capodopere prețuite cu asupra de măsură fiind scrise aici: „Adio arme”, „Pentru cine bat clopotele”, „Moarte după amiaza”, „A avea și a nu avea”, „Zăpezile din Kilimanjaro și alte povestiri”.

Este bine cunoscut că lui Ernest Hemingway îi plăcea foarte mult băutura. În momentul în care barul său preferat, „Sloppy Joe’s”, s-a mutat, schimbându-și locația întrucât proprietarul său Joe Russell a considerat chiria prea mare, scriitorul a luat unul dintre pișoarele din baia localului și l-a pus în curtea casei sale. Motivul invocat: și-a băut atât de mulți bani în acel bar, încât consideră că vasul de toaletă îi aparține. Pișoarul s-a transformat într-o fântână în grădină din care se adapă și astăzi pisicile.

Muzeul găzduiește astăzi peste 50 de pisici, dintre care jumătate sunt polidactile. Ele sunt descendente din Snow White, prima pisică cu șase pernițe dăruită lui Hemingway de căpitanul de vas Stanley Dexter. Din acel moment, scriitorul a devenit cel mai mare iubitor al pisicilor cu această particularitate. După 1961, anul morții romancierului, casa lui Hemingway din Key West a fost transformată în muzeu și, implicit, în locuința pisicilor sale.

Foto. Dorin Nădrău