Basm (3)

Basm (3)

Autor: Ioan Mugurel Sasu

În cârcoteala lui perpetuă, moșul vorbește despre ce a fost, dar extrăgând unele concluzii, sugerează discret și câte ceva despre ce va fi, „Cine are urechi de auzit să audă” (Mat. 13, 9). Textul evanghelic nu se referă și la importanța înțelegerii cuvintelor, probabil din cauză că pe atunci nu se știa că evoluția de la modernism la postmodernism va crea analfabetismul funcțional.

– Dragii moșului, este bine să știți, că tot vă frământă întrebările referitoare la viitor, că nu este suficient să ceri pentru a primi, ci este nevoie de implicare și de unirea forțelor pentru susținerea unei idei care să cuprindă scopul comun. Aș propune adevărul ca valoare supremă. Acesta nu poate fi reprezentat grafic și nici nu presupune altă jertfă decât efortul de a elimina din gândirea și comportamentul uman a oricărei forme de abatere. Greu, dar pe parcursul perindării câtorva generații se pot face primii pași. Nu pot fi considerați adepți ai adevărului cei care îl vor doar în vorbele și faptele celorlalți, adică îl apreciază fără să îl respecte.

Mai este important să fie păstrate în forma firească a echilibrului prin reținerea de la a tulbura subdiviziunile particulare în care acesta se manifestă. Nu este nevoie să ne amintim de prețul mare plătit de omenire atunci când a trebuit să se renunțe la situații prezente în societate și să se caute metode de rezolvare, care nu totdeauna au fost pașnice; echilibrarea făcută din timp ar fi evitat viitoare revolte, războaie etc. Despre cum și de ce au apărut actualizări în acest sens în cadrul marilor religii, am vorbit cu altă ocazie, acum spune moșul un singur exemplu, dar care poate fi prezentat ca lămuritor. Dacă în vechea gândire indiană se dorea dizolvarea „eului” în „totul”, budismul a introdus ca formă de manifestare religioasă a echilibrului între cele două entități, adică între spiritul individual și cel universal. Asta ca exemplu am zis. Și nu este nevoie să privim înapoi până la Făt- Frumos pentru a vedea ce a generat diferența dintre foarte bogați, de regulă aflați în continua îmbogățire și foarte săraci, chiar și extremismul politic s-a strecurat insidios din asemenea falie, iar ca paliativ s-au folosit avalanșe de promisiuni electorale total diferite de adevăr și cu spațiu de realizare aflat la cinci metri dincolo de linia orizontului. Și la nivelul statelor este necesar să fie respectat echilibrul, altfel se ajunge casă existe țări foarte puternice și țări obligate să accepte umilința ca stare normală.

Mai este echilibrul la nivel individual, cel dintre comoditatea proprie, care nu este deloc străină de principiile conservării speciei, comoditate manifestată și în ceea ce privește activitatea concretă, dar și în gândire și necesitatea de a acționa pentru realizarea dorințelor fără a aștepta ceva, de undeva, cândva.

– Moșule, tare îți mai place să critici, uite că nu am spus să cârcotești, dar cuvinte de apreciere nu ai în vocabular?

– Ba da, admir talentul unora de a uita ceea ce nu le convine că s-a întâmplat, de a face o selecție a gunoiului și de a scunde sub preș mai ales ceea ce ar fi de natură să le impună efortul de a gândi, de a face publice, cât mai vocal posibil, problemele altora, multe altele asemenea, chiar și cel de a amâna sine die faptele care le-ar putea schimba viața, viața proprie și a celor cărora le aparțin. Așa e bine? Că ar mai fi și altele.

Foto. Ioan Mugurel Sasu