Să ne apărăm măcar mormintele, dacă pe noi, cei vii, nu ne putem apăra
2 min readSă ne apărăm măcar mormintele, dacă pe noi, cei vii, nu ne putem apăra
Autor: Maria Toacă (Cernăuţi, Nordul Bucovinei, Ucraina)
Trebuia să apară această știre despre decizia Primăriei Cernăuți de a scoate la licitație 200 de morminte din cimitirul central al orașului ca să ne deștepte, să ne scoată și pe noi odată cu cei din morminte din „somnul cel de moarte”.
De fapt, în ultimul timp am mai avut și alte provocări, dar mai ales dezamăgiri în privința promisiunilor la cel mai înalt nivel că limba română nu va avea de suferit în sistemul învățământului mediu general. Acum ne-a agitat această știre, care parcă n-ar trebui să ne trezească revolta dacă luăm în considerație faptul că există în mai multe țări practica de a permite autorităților publice să selecteze mormintele părăsite sau neîngrijite, cu o anumită vechime de ani de la înhumare, pentru a fi redistribuite altor solicitanți. Excepție fac doar cavourile și mormintele care prezintă valoare culturală și istorică importantă.
Pentru români mai mult de două sute, chiar toate mormintele din vechiul cimitir al Cernăuțiului, cu nume românești pe cruce, înseamnă istorie, ele fiind cea mai de necontestat mărturie că aici, în nordul Bucovinei, suntem băștinași, pe pământul nostru strămoșesc. După cum a fost prezentată decizia Primăriei în presa de limba ucraineană reiese că și mormintele fără inscripții, și cele neidentificate sunt românești, căci așa e scris negru pe alb „румунських могил”.
Să le mulțumim jurnaliștilor ucraineni pentru că prin faptul cum au difuzat știrea ne-au dat un semnal, ne-au pus în gardă să avem grijă de inscripțiile de pe morminte.
(29 martie 2023)
*
*
Foto. Maria Toacă
