De ce dorința lui Elon Musk de a face din libertatea de expresie o prioritate pentru Twitter a stârnit panică în rândul elitelor liberale din America?

De ce dorința lui Elon Musk de a face din libertatea de expresie o prioritate pentru Twitter a stârnit panică în rândul elitelor liberale din America?

Autor: Alexandru Lăzescu (Iaşi)

Articol scris în data de 18 aprilie. Între timp – 25 aprilie – Elon Musk a achiziţionat pachetul majoritar de acţiuni al Twitter (n.red.)

*

Deşi pentru mulţi, mai ales pentru cei care au prins perioada comunistă, libertatea de expresie reprezintă o valoare fundamentală, paradoxal, simpatizanţii ideologiei „woke” cred că aceasta trebuie restrânsă pentru a nu afecta „sănătatea” discursului public şi democraţiei.

După ce s-a aflat că Elon Musk a cumpărat aproape 10 procente din acţiunile Twitter, devenind cel mai mare acţionar al corporaţiei, şi mai ales după ce a făcut o ofertă pentru a cumpăra şi restul acţiunilor, s-a stârnit multă agitaţie şi în interiorul companiei şi în spaţiul public. Motivul? Elon Musk a criticat în repetate rânduri comportamentul Twitter care, în opinia sa, cenzurează nepermis vocile „care se abat de la opţiunile ideologice liberal progresiste”, dominante în corporaţie, şi şi-a propus să schimbe acest comportament al reţelei sociale. Să ne amintim că Twitter este prima reţea socială majoră care a suspendat contul preşedintelui american Donald Trump, pe atunci în funcţie.

Întrebat, într-un interviu pentru MIT Technology Review, la puţin timp după instalarea sa în funcţia de CEO (după plecare fostului CEO, unul dintre fondatorii companiei, Jack Dorsey) despre felul în care vede Twitter protejarea libertăţii de exprimare, Parag Agrawal a spus că „rolul companiei nu este neapărat acela de a respecta prevederile Primului Amendament din Constituţia Statelor Unite, ci de a impune criterii care duc la o conversaţie publică sănătoasă”. Iar într-un alt interviu, din 2018, Agrawal a spus că Twitter „trebuie să se gândească mai puţin la libertatea de expresie şi să aibă mai mult în vedere felul în care s-au schimbat vremurile”. „În tot mai mare măsură rolul nostru este acela de a stabili cum recomandăm un anumit conţinut, cum atragem atenţia oamenilor”, a mai precizat el. Problema este că definit în acest fel, comportamentul Twitter, ca şi al Facebook, de altfel, care procedează de o manieră similară, nu diferă aproape deloc de cel al unui editor. Este un detaliu semnificativ cu serioase implicaţii legale. Secţiunea 230 dintr-o lege din 1996 votată de Congresul american oferă imunitate juridică platformelor online pentru conţinutul postat de utilizatori pe site-urile lor. Protecţie de care nu se bucură publicaţiile şi alte canale mass media. Dacă noul CEO al Twitter admite că reţeaua socială merge pe o politică de „recomandare de conţinut”, este de părere senatorul american Marco Rubio, atunci acţionează ca un editor, ceea ce înseamnă că nu mai este eligibil pentru protecţiile oferite de Secţiunea 230.

Elon Musk a reacţionat imediat după declaraţiile lui Agrawal din 2018 cu o postare în care acesta era portretizat cu chipul lui Stalin, iar Jack Dorsey cu cel al lui Nikolai Yezov, un fost înalt oficial al Poliţiei Secrete ruse care a falsificat a fotografie a premierului sovietic de atunci. I s-a alăturat Larry Sanger, co-fondatorul Wikipedia care se plânge că şi Wikipedia este în tot mai mare măsură afectată de un partizant ideologic favorabil stângii progresiste. Sanger remarca şi el tot într-o postare pe Twitter: „Deci asta este ceea ce crede (Agrawal) în privinţa libertăţii de exprimare. Desigur. Un alt nenorocit din Silicon Valley care cultivă dublul limbaj, utilizând ceea ce ar trebui să fie o platformă dedicată dezbaterii publice pentru manipulare şi îndoctrinare.”

Termenul de „conversaţie sănătoasă” este suficient de vag aşa că permite excluderea cu uşurinţă a tuturor celor care se abat de la „valorile” ideologiei liberale progresiste, dominantă în rândul elitelor academice, culturale, corporatiste şi din mass media din America. Între ultimele victime se numără publicaţia satirică The Babylon Bee. Twitter a etichetat drept „incitare la ură” o postare a publicaţiei în care Rachel Levine, secretarul adjunct al Sănătăţii era numit „Bărbatul Anului”. Rachel Levine este un înalt oficial transgender din Administraţia Biden, iar postarea era o replică satirică la desemnarea sa de către ziarul USA Today drept una dintre „Femeile de top” ale anului. The Babylon Bee a primit o notificare de la Twitter în care era informată despre suspendarea contului în care se preciza că acesta poate redeveni activ dacă postarea respectivă, care „violează regulile Twitter”, va fi ştearsă. Ceea ce publicaţia a refuzat. „Cei de la Twitter puteau, desigur, să şteargă chiar ei tweet-ul în cauză. Dar asta nu era suficient pentru ei. Voiau ca noi să îndoim genunchiul şi să recunoaştem că ne facem vinovaţi de incitare la ură.”

Simpatizanţii liberali susţin că Primul Amendament al Constituţiei Statelor Unite care consfinţeşte libertatea de expresie se aplică doar guvernului, nu şi reţelelor sociale ca Twitter şi Facebook care, fiind entităţi private, pot decide ce politici doresc să aplice. Este însă un argument extrem de şubred având în vedere poziţia dominantă pe care aceste reţele îl joacă în calitate de facilitatori al conversaţiilor din spaţiul public şi imensa lor capacitate de a promova anumite puncte de vedere şi de a le descuraja pe altele. Într-o prefaţă (nepublicată) a „Fermei animalelor”, George Orwell era de părere că o astfel de distincţie nu este deloc convingătoare, un mediu cultural opresiv putând fi la fel de nociv şi opresiv pentru libertatea de expresia ca şi cenzura exercitată de stat. „Principalul pericol pentru libertatea de gândire şi de exprimare, a scris el, este autocenzura, nu pentru că oamenii sunt speriaţi de repercusiuni de natură penală, ci pentru că sunt speriaţi de reacţia opiniei publice.” Or, era o afirmaţie făcută cu şapte decenii în urmă, cu mult înainte de existenţa reţelelor sociale. În scrisoarea prin care îşi înainta demisia de la The New York Times Barri Weiss scria că „deşi Twitter nu este pe frontispiciul publicaţiei, acesta a devenit editorul său de ultimă instanţă, principiile etice şi valorile care circulă pe platformă au devenit cele ale ziarului”.

Imediat după incidentul The Babylon Bee, Elon Musk, care are 81 de milioane de urmăritori pe Twitter, a efectuat un sondaj întrebându-i pe aceştia dacă cred că reţeaua socială aderă la principiul libertăţii de expresie. Rezultatul: 70,4% NU, 29,6% DA. Acesta este contextul în care s-a declaşat demersul de acum al lui Musk în opinia căruia Twitter trebuie să devină cu adevărat o „platformă care să promoveze libertatea de expresie la nivel global”, iar pentru asta trebuie transformată într-o companie privată (care nu e listată pe bursă), după cum a menţionat el în aplicaţia trimisă SEC, autorităţii federale care reglementează piaţa de capital.

Imediat s-a pus în mişcare o adevărată maşinărie mediatică menită să-l demonizeze pe Elon Musk şi să încurajeze „rezistenţa” faţă de miliardarul despre care site-ul de ştiri Axios spune că „se comportă ca un super-răufăctor din filme”, un fel de Lex Luthor din „Superman”. Evident o astfel de ştampilă demonizantă nu a fost aplicată în cazul altor miliardari implicaţi în mass media precum Jeff Bezos, preşedintele Amazon, care a cumpărat, cu titlu personal, Washington Post, sau mexicanul Carlos Slim, cel mai mare acţionar de la The New York Times. Între timp o parte dintre cei 8 mii de angajaţi ai Twitter s-au plâns că Elon Musk le-a ruinat liniştea din perioada „focus week”, o săptămână în care aceştia au ziua de luni liberă şi se bucură de o perioadă mult mai lejeră de muncă în timpul acesteia, şi s-au arătat dezamăgiţi şi îngrijoraţi de iniţiativa lui Elon Musk, care, se tem ei, ar putea elimina practica destul de larg răspândită a blocării şi restricţionării conturilor, ceea ce, în opinia lor, ar putea avea un impact social nociv, după cum scrie Washington Post. Unul dintre utilizatorii Twitter s-a distrat pe această temă scriind că „Voi părăsi Twitter dacă Elon Musk preia controlul” este echivalent cu „Mă mut în Canada dacă Trump câştigă alegerile”.

Wired, o publicaţie de tehnologie din San Francisco, scrie că „mulţi dintre cei care luptă pentru spaţii democratice în mediul online” se tem că demersul lui Elon Musk „ar submina, mai degrabă decât să susţină, democraţia” şi că angajaţii platformei şi alţi experţi au exprimat public „temerea că Musk ar putea încerca să erodeze iniţiativele recente ale Twitter de protejare a utilizatorilor marginalizaţi şi de combatere a hărţuirii şi dezinformării”. Regăsim aici retorica progresistă standard, de sorginte neo-marxistă, adoptată masiv în mediul corporatist, în principal în zona de tehnologie şi divertisment, pentru care libertatea de expresie are o valoare secundară, discutabilă sau este chiar nocivă, ceea ce permite Wired să concluzioneze că „site-urile care privilegiază libertatea de exprimare tind să devină spaţii în care discursul civic este infestat de hărţuire şi este accesibil doar celor privilegiaţi”.

O fractură logică şi mai şocantă o regăsim într-un articol cu titlul „Viziunea lui Musk privind Internetul este un nonsens periculos” apărut în The Guardian sub semnătura lui Robert Reich. Reich, membru în cabinet în primul mandat al lui Bill Clinton, care susţine nici mai mult nici mai puţin că viziunea lui Musk (pe care îl acuză că scrie postări nesăbuite) despre Twitter şi Internet este „aceeaşi cu cea a lui Trump, Putin sau a oricărui dictator, autocrat sau demagog de pe Pământ” şi ar reprezenta pentru noi, toţi ceilalţi, un adevărat coşmar. Evident, lista celor „îngrijoraţi” este mult mai largă. De pildă un cunoscut jurnalist de la Washington Post, Max Boot, a scris pe Twitter că „este înspăimântat de impactul pe care l-ar putea avea asupra societăţii şi politicii achiziţia de către Elon Musk a reţelei sociale”. Cotidianul american mai are grijă să menţioneze că în perioada în care Musk s-a implicat activ în demararea producţiei de automobile electrice Tesla, „dormind pe podea”, după cum a declarat chiar el, ar fi circulat acuze frecvente în ceea ce îl priveşte privind „abuzuri verbale” şi „alegaţii de rasism”. Deloc surprinzător, acuza de rasism a devenit în ultimii ani una standard, comodă, livrată frecvent, o etichetă pe care o lipeşti pe cei ale căror păreri nu le agreezi, scutindu-te de nevoia de a furniza şi argumente. E valabil pentru opinii, lucrări ştiinţifice, glume, sau, în acest caz, pentru iniţiative de afaceri.

Nu e deloc sigur că demersul lui Elon Musk de a elibera Twitter de această confiscare ideologică va reuşi. Consiliul de administraţie a introdus deja o prevedere, cunoscută sub numele de „pastila otrăvită”, care complică lucrurile. În afară de asta cu siguranţă opoziţia la nivele influente de vârf va fi una formidabilă. Pierderea controlului asupra Twitter este percepută drept o adevărată catastrofă. Sunt, de pildă, speculaţii privind iniţierea unor presiuni prin intermediul Fiscului. Însă, indiferent de rezultatul final, demersul lui Elon Musk are darul de a provoca turbulenţe serioase şi de a face breşe în interiorul unui sistem care controlează în bună măsură discursul din spaţiul public american dând speranţe celor care luptă împotriva acestui dictat ideologic.

Foto. Alexandru Lăzescu