Remember Draga Olteanu Matei

Tristețea din nerostire

Remember Draga Olteanu Matei

Autor: Mihaela Dordea (Bucureşti)

Rari sunt oamenii care încălzesc sufletul doar cu o privire! Atât de rari încât atunci când pleacă în alt univers, cuvintele nu pot exprima tristețea, nedumerirea, durerea golului lăsat… Astfel de oameni sunt lumină, făpturi de iubire necondiționată, înconjurați de o aură strălucitoare ca niște sfinți!

Pe doamna noastră dragă, Draga Olteanu Matei am cunoscut-o la Naționalul bucureștean cu mai bine de douăzeci de ani în urmă. Pe scenă și pe ecran o văzusem și o iubeam fără să știu cât o voi iubi atunci când cu o singură privire, mi-a încălzit sufletul. Eram la avizierul teatrului, a venit, ne-am privit, ne-am salutat și nu ne mai puteam opri din vorbă! De atunci, a rămas în sufletul meu ca o flacără blândă de care ți se face dor.

Și iată că astăzi de dimineață, vestea că Draga nu mai este a lăsat loc unei tristeți adânci, de nerostit!

Oare cine nu își amintește de toate filmele ei cu interpretări magistrale de comedie, oare cine nu a rămas profund impresionat de rolurile grele, de dramă pe care le-a avut și în film și în teatru? Cum să uităm Patima, Crima pentru pământ? Cum să uităm Chirița? Cum să o uităm pe draga noastră Draga?

Am admirat artista, am iubit omul Draga Olteanu Matei…Sunt multe de spus și de scris, doar ca acum tristețea este atât de grea, încât se tot adună în necuvinte. Îmi va fi dor, ne va fi dor de draga noastră Draga.

Cu tristețea din nerostire, îi spun acum: Drum lin în lumină, dragă Draga Olteanu Matei!

Foto. Mihaela Dordea