Un voiaj triumfal: turneul Reginei Maria în America

Regina Maria a României „a reprezentat, începând cu Primul Război Mondial și până la moartea sa, ce mai faimoasă figură regală din lume – Prințesa Diana a zilelor noastre”. Astfel o califica celebra revistă „People” în anul 1985. Era percepută la nivel internațional drept una dintre cele mai elegante prezențe feminine, fiind prima suverană care a apărut pe coperta revistei „Time”. A moștenit, fără îndoială, o puternică atracție pentru rafinament și originalitate de la bunica ei, Regina Victoria a Marii Britanii, ca și de la mama sa, care era fiica Țarului Alexandru al II-lea. Dar, mai presus de orice, Regina Maria a dovedit o impresionantă implicare în evenimentele majore petrecute pe vremea sa, însemnând tot atâtea pagini de o covârșitoare importanță în istoria poporului român, demne de amintit fiind, în special, contribuțiile majore la luarea unor decizii politice, îngrijirea răniților de pe front și a bolnavilor de tifos, ajutorarea refugiaților, încurajarea armatei.

Turneul răsunător pe care l-a întreprins în anul 1926 prin care realmente a cucerit inima Americii, a marcat un reper fundamental al relațiilor româno-americane. Mesajul președintelui Woodrow Wilson adresat regelui Ferdinand relevă poziția de care se bucura România în fața Americii: „Poporul Statelor Unite a urmărit cu sentimente de caldă simpatie și admirație curajoasa luptă a poporului român pentru păstrarea integrității și libertății României de dominația militarismului german. Guvernul Statelor Unite este decis să continue a ajuta România în această luptă. În același timp, doresc să o asigur pe Majestatea Voastră că Statele Unite vor spijini România după război cu întreaga lor putere și în toate negocierile finale de pace”. Promisiunile s-au adeverit și la tratativele de pace de după Primul Război Mondial, în cadrul cărora Regina Maria a avut un remarcabil rol, regina beneficiind, pe lângă susținerea diplomatică, și de invitația de a vizita America din partea unor personalități deosebit de influente, milionarii William Nelson Cromwell și Samuel Hill, vizita desfășurându-se abia peste șapte ani.

Documentele oficiale care s-au păstrat în arhive dovedesc interesul acordat vizitei, corespondența între Departamrntul de Stat al SUA și Ministerul Afacerilor Externe al României consemnând că Regina, însoțită de Infanta Beatrice, Prințesa Ileana, Prințul Nicolae și o suită de 17 peroane se vor îmbarca pe 12 octombrie 1926 pe „Leviathan” pentru o călătorie cu caracter privat în scopul vizitării Americii, respectiv onorării invitațiilor primite de la Samuel Hill de a asista la inaugurarea Muzeului Mary Hill din apropiere de Seattle, statul Washington (muzeu dedicat populației din zonă, cuprinzând o sală românească a cărei amenajare a fost oferită de regină în numele poporului său), de la guvernatorii din statele Pennsylvania și Oklahoma și de la primarul din Detroit. De o deosebită importanță au fost strădaniile depuse în faza pregătirii vizitei de Vasile Stoica care s-a afirmat ca un admirabil profesionist, gândind și aranjând în detaliu întregul traseu și utilizând cu multă pricepere mijloacele de propagandă cele mai moderne, pentru acele timpuri, privind viitoarele declarații de intenție ale reginei.

Se cuvine subliniat că turneul Reginei Maria în Statele Unite s-a petrecut într-o perioadă în care România traversa o gravă criză dinastică, Carol al II-lea renunțând la succesiunea la tron pentru Elena Lupescu, ceea ce probează indubitabil că regina urmărea să obțină măcar o susținere simbolică pentru țara sa aflată într-o situație delicată și dificilă.

Voiajul reginei a fost un adevărat triumf, impresiile fiind notate cu rigurozitate în jurnalul ținut în timpul călătoriei. Primirea pe care i-au făcut-o americanii a fost una fabuloasă și emoția este redată cu multă afectivitate: Nu mă așteptam ca New York-ul să îmi facă o primire atât de oficială. Am fost întâmpinată cu toate onorurile militare și civile posibile, de parcă aș fi fost regina suverană. Toate trupele fuseseră scoase la paradă, cu întreaga poliție călare. Am pornit înainte, într-o mașină deschisă, alături de unul dintre domnii oficiali și ne-am îndreptat cu toată viteza de-a lungul uluitoarelor străzi ale New York-ului, despre care s-au auzit atâtea, cu acei gigantici, inimaginabili zgârie-nori, înălțându-se deasupra noastră. Trebuie să spun că sunt mult mai impozanți decât mi-aș fi imaginat, cu o grandoare la care nu m-aș fi așteptat. Toată circulația a fost oprită, iar populația New York-ului mi-a făcut o primire minunată, o primire din inimă. Puteai simți, vedea, înțelege că era o primire privată, primirea cuiva pe care erau cu adevărat bucuroși să o întâmpine. Mărturisesc că îmi creștea inima de mândrie și tulburătoare emoție. Maria! Maria! Îmi auzeam numele strigat de mii de voci și, după obiceiul american, de la geamuri se aruncau lungi ghirlande de hârtie și tot felul de alte bucățele de hârtie, de la miile de geamuri ale fantasticelor clădiri, până când tot aerul se umpluse de fâlfâiri albe, ca de milioane de păsări mari și mici.

Trebuie menționat că, în ciuda faptului că vizita a avut o durată apreciabilă, de cinci săptămâni, regina intenționa să părăsească America pe 11 decembrie, însă telegramele primite de acasă privind starea de sănătate a Regelui Ferdinand (ulterior, aflându-se că avea cancer) au determinat-o să-și scurteze călatoria, astfel că se îmbarcă pe vasul „Berengaria” cu trei săptămâni mai devreme.

În timpul turneului său, s-a întâlnit cu americani din cele mai diverse straturi ale societății, fără deosebire de avere sau poziție socială: politicieni, intelectuali, jurnaliști, milionari, muncitori, indieni, mineri, artiști, deținuți.

În pofida programului deosebit de încărcat, Regina Maria a dat curs invitației oficiale la Casa Albă, astfel că după succesele de răsunet de la New York și din capitala Washington, la 19 octombrie 1926 s-a întâlnit, mai mult protocolar, cu președintele Calvin Coolidge, întrevederea fiind notată în jurnal cu o anumită amărăciune, estompată de o fină ironie și umor: Ceremonia americană este ciudată, iar președintele american se comportă mai regal decât ar face-o oricare rege. De exemplu, el nu-și întâmpină musafirii, ci apare numai după ce ei au sosit și se retrage cel dintâi, lăsându-i în seama casei sale militare. De fapt, noi nu am considerat aceasta un mod politicos de a primi oaspeții, dar acesta este ceremonialul lor și au aderat la el cu strictețe.

Despre dineul oficial notează: Am fost condusă înăuntru cu toată ceremonia și toate onorurile cuvenite unei regine, dar președintele și soția lui au venit după aceea, braț la braț, el m-a întâmpinat la fel ca pe ceilalți musafiri, iar apoi a părăsit din nou primul încăperea împreună cu soția sa, lăsându-mă în grija suitei sale, un fel în care, în mod sigur, un rege nu ar fi putut părăsi o regină. La dineu am fost așezați pe scaune cu spătar înalt, diferite de ale noastre și am fost serviți primii. 

Micul „incident diplomatic” i-a oferit prilejul de a-și consemna o adevărată demonstrație de înțelegere și toleranță: Acest gen de protocol este,desigur, foarte diferit de cel european și ai mei s-au uitat cam chiorâș, mai ales pentru că, dacă cineva are simțul umorului, preşedintele nu pare a fi simpatic. Dar le-am spus: fiecare om la el acasă, cu obiceiurile lui, mi-au fost acordate toate onorurile cuvenite în concordanță cu ideea lor despre aceasta, de aceea sunt perfect mulțumită. Obiceiurile lor nu sunt ca ale noastre, asta-i tot!

O cât de succintă evocare a prezenței Reginei Maria pe tărâm american nu poate eluda relația cu presa, bine pregătită încă din țară în vederea unei cât mai eficiente mediatizări a imaginii României în „țara făgăduinței”. Regina a fost cu adevărat impresionată de rolul și forța presei americane pe care a catalogat-o ca „mașinărie teribilă care duce la desființarea oricărei forme de intimitate”. Pe parcursul călătoriei, regina a dat numeroase interviuri și a scris cu multă asiduitate, probând un incontestabil talent, articole de o dezarmantă sinceritate și căldură pentru presa din America. De asemenea, a vorbit la radio, declarându-se fascinată de nivelul noii tehnici de comunicare, maximum de audiență fiind probabil atins cu mesajul transmis la 11 Noiembrie 1926 de Ziua Veteranilor. Era de părere că fotografii sunt „omnipotenți și omniprezenți”, dar astăzi trebuie apreciat că de la ei ne-au parvenit peste ani numeroase instantanee surprinse în timpul deplasării pe teritoriul american.

Nu trebuie uitat că americanii au fost alături de România în timpul Primului Război Mondial, însăși Regina Maria având o contribuție deosebită la această relație prin crearea unei rețele complexe de legături cu miltari și diplomați ai Statelor Unite și îndeosebi cu reprezentanți ai Crucii Roșii, dar această vizită a consolidat și mai mult atașamentul reciproc al celor două țări, având, evident, și o componentă politică accentuată. De asemenea, contactele cu proprietarul companiei Ford, Henry Ford, prin intermediul Prințului Nicolae, vizita la uzina ilustrului Edison, precum și faptul că o serie de milionari americani s-au alăturat turneului, fac dovada inițierii unui adevărat lobby economic.

În fine, mai trebuie precizat că Regina Maria era conștientă de buna reputație internațională de care se bucura după Primul Război Mondial din care România ieșise cu capul sus și cu o suprafață teritorială pe care nu o mai avusese, știind că poate să joace un rol geostrategic important. Triumful turneului american a reprezentat pentru ea o oportunitate de a face prin întreaga sa atitudine și abilitate diplomatică o pledoarie pentru monarhia românească într-o perioadă de profundă criză a Casei Regale de la București. Prestația ei pe tot itinerarul voiajului în Statele Unite ale Americii a făcut ca Gene Smith, analizând detaliat vizita, să exclame: „În nebunia anilor ’20, Regina Maria a fost pentru scurtă vreme, cea mai populară femeie din țară”.

 
Dorin Nădrău (S. U. A.)