Cu și despre CORINA OZON

Inițiativa distinselor doamne de la AGORA DETROIT de a organiza o întâlnire cu una dintre cele mai citite scriitoare din România s-a dovedit benefică, evenimentul cultural ce a avut loc sâmbătă, 5 Mai 2018, fiind foarte apreciat. Grație invitației domnului Ștefan Străjeri, cunoscut ca un neobosit animator de manifestări de acest gen (și nu numai…), am avut plăcerea de a fi fost prezentatorul Corinei Ozon în fața comunității românești din Detroit la acest prim popas din turneul pe care prozatoarea și-l propune, aici, peste Ocean, itinerarul continuând cu Chicago, Toronto, Hamilton, Kietchener și Montreal.

Despre Corina Ozon este și greu și ușor să vorbești: este destul de anevoios întrucât este o scriitoare realmente aparte, dar, în același timp, este ușor pentru că performanțele sale și succesul la publicul din România relevă incontestabile calități, lesne de constatat. Pentru orice observator al panoramei romanului românesc contemporan, este limpede că scriitoarea, prin cele opt apariții editoriale înregistrate în doar patru-cinci ani, tinde a-și stabili un loc de invidiat în epica românească de la ora actuală.

Câteva repere din biografia sa literară se cuvin, incontestabil, de la început, precizate: timișoreancă prin naștere și bucureșteancă prin adopție și asimilare, a practicat jurnalismul, lucrând 10 ani într-o redacție de știri, loc de muncă cu foc continuu, un domeniu care te marchează pe viață, conferindu-ți o experiență unică, de excepție. A părăsit presa în anul 2003 pentru a se dedica Relațiilor Publice, iar în anul 2010 a absolvit Programul MBA INDE-CNAM Paris.

Condițiile în care s-a petrecut debutul său literar sunt legate, cum era firesc, de împrejurarea unanim recunoscută că Internetul a schimbat efectiv lumea într-un mod pe care nimeni nu l-ar fi prevăzut în urmă cu câteva zeci de ani, când a fost inventat. Este de notorietate că publicul nu își mai ia astăzi știrile din mass media tradițională și este deja bine cunoscut că platforme precum Facebook, Twitter sau Instagram din „cocktailul” de canale mediatice denumit „social media”, sunt preferate ca surse de informație. „Democratizarea informației” a permis nașterea jurnalismului online, iar prima consecință a fost apariția blogurilor, platforme individuale de exprimare a opiniilor și expunere publică a informațiilor.

În acest context, debutul Corinei Ozon a fost unul atipic, pentru că el s-a produs pe blog, autoarea neavând intenția, în acel moment, să-și publice într-o carte încercările. Prin postarea acestora pe Facebook, a conștientizat cu satisfacție că scrierile sale prezintă interes și că pot avea succes. Astfel, acestea au devenit capitole de carte, un rol însemnat având îndemnurile și încurajările unor apropiați, precum și încrederea și sprijinul de care s-a bucurat din partea Editurii Herg Benet.

Convingerile sale privind scrisul pe blog sunt mărturisite fără echivoc: „Scriitura pe blog nu este mereu literatură. Este bine că se scrie mult, însă nu este o rețetă pentru a fi scriitor (…). Accesul la Internet, ca și la platformele unde-ți poți face gratis un blog, dau ocazia oricui să-și aștearnă gândurile din tastatură. Scrisul pe orice canal ne obligă să păstrăm canoanele gramaticii, dar are și rol terapeutic”.

Trebuie menționat că experiența câștigată prin profesarea ziaristicii i-a fost extrem de utilă în scriitură, de la jurnalism imprimându-i-se ușurința de a apela la o serie de calități pe care le-a acumulat în răstimpul cât a fost gazetar: tenacitate, disciplină, exercițiu al documentării, reflectare exigentă a realității.

Este de domeniul evidenței că oamenii și-au pierdut dorința și obișnuința de a citi o dată cu intrarea în zodia computerului. Generația tinerilor de astăzi este la mare depărtare de felul în care noi receptăm, descifrăm și înțelegem mesajele. Lumea de azi nu mai citește mesaje-informații, ci privește imagini-informații, dar este bine cunoscut că umanismul culturii se sprijină pe lectură, nu pe imagini fugitive, lectura oferindu-ți popasurile necesare pentru reflecție, pentru meditație. Referitor la cartea editată în zilele noastre pe suport de hârtie, este clar că demersul de a tipări necesită o mare îndrăzneală, o doză considerabilă de curaj și multă determinare.

Cu aceste considerente privind conjunctura contemporană, cred că o evocare sintetică a creației Corinei Ozon în sfera cărții tipărite este binevenită. A debutat în anul 2014 cu romanul „Zilele amanților”, carte publicată la Editura Herg Benet. Au urmat, în ordinea apariției, „Nopțile amanților”, „Amanții 3.0” și Divorțurile amanților” (așadar, seria „Amanților” include patru volume), la aceeași editură, ca și următoarea carte, „Tentații”, apoi, „Despre iubire, cu instrucțiuni de folosire”, în Editura Univers, iar după aceea „Până când mă voi vindeca de tine” și cea mai recentă, la care am participat, „Codul lui Zoran”, ambele la Editura Herg Benet. Se impune remarcat că toate cărțile au avut mare succes, autoarea lor fiind rapid propulsată printre cele mai citite scriitoare în România. Acest fapt a indus o considerabilă vânzare, o măsură concludentă a reușitei unei cărți. În cazul Corinei Ozon, feed-back-ul consolidează cu vigoare vânzarea, răsplătind în mod justificat performanța de a scoate opt cărți în atâți de puțini ani.

Corina Ozon și-a prezentat la Detroit opera, expunerea privind romanele sale fiind agreabil pigmentată cu detalii inedite despre alegerea subiectelor și cu picanterii relative la unele momente ivite în elaborarea scriiturii, autoarea convingând asistența că: „Fiecare carte reprezintă o nouă etapă și e firesc să fie așa, scrisul fiind o formă de creație ce dospește. Dar scrisul arde mult, te consumă, însă la finalul fiecărei cărți, ești altul”.

O prezență plăcută la această întâlnire-eveniment a reprezentat-o Magdalena Manea, ea însăși scriitoare, stabilită de mai mulți ani în Toronto, fostă, la rândul ei, jurnalistă de investigație în presa din România. Alăturându-se Corinei Ozon „în virtutea unei vechi și sacre solidarități întru scris”, Magdalena Manea a oferit câteva comentarii literare în manieră analitică despre romanele Corinei Ozon, apelând și la criterii de evaluare estetică, încredințându-ne: „A scrie despre Corina Ozon este intimidant. Ea publică cu forța unui talent greu, indiscutabil, la o rată imposibil de înțeles de către noi cititorii”. S-a referit apoi la cărțile proprii care înfățișează în spirit onest trăirile unui imigrant român care înțelege, acceptă și îmbrățișează vastitatea și măreția Canadei, precum și la ultimul său proiect original prin care a cunoscut, pentru trei săptămâni, viața transportatorilor rutieri nord-americani, în turul romantic și de forță „Roată – America toată”. Călătoria a însumat circa 12 000 de kilometri, cinci provincii canadiene, douăsprezece state americane, trei fuse orare și variații de temperatură de peste 60 de grade, impresiile fiind, fără îndoială, marcante.

În fine, pentru a întregi portretul artistic al Corinei Ozon, consider că e foarte potrivit s-o citez cu două destăinuiri pe care le-am extras de pe blogul său: (1) „Talentul fără multă muncă și disciplină nu are destulă putere. Unii oameni cred că e foarte ușor să scrii. Nu e deloc ușor și chiar cred că ai nevoie de o anumită structură. A publica o carte în ziua de azi a devenit ceva foarte la îndemână, tehnic vorbind, însă echilibrul de a te menține pe acest drum e foarte greu și necesită abilități. Și, desigur, să fii la momentul potrivit în locul potrivit. De aceea, perseverența este o trăsătură esențială în scris”. (2) Citând-o pe scriitoarea americană Shonda Rhimes, celebră producătoare de televiziune care a creat serialul „Grey’s Anatomy”, „Nu poți să vrei să fii scriitor. Ești scriitor sau nu ești. Ca la cântăreți: poți să cânți sau nu poți”, Corina Ozon subscrie astfel: „Deci să fii scriitor e ceva ce vine din tine și trebuie dezvoltat permanent”.

În opinia mea, întâlnirea a fost una deosebit de agreabilă, constituind o veritabilă invitație de a citi o creație beletristrică originală ce surprinde și impresionează prin aceea că e nonconformistă, obiectivă, deschisă și incitantă.

Dorin Nădrău (S. U. A.)