Cuvintele prind aripi când eşti scriitor

Cuvintele prind aripi când eşti scriitor

Autor: Carmen Marin (Buzau)

A fi scriitor nu este uşor! Te naşti cu acest dat şi chiar atunci când crezi că poţi să îndeplineşti o altă menire nu poţi scăpa de misiunea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu la naştere. Consider că atunci când poţi să aşterni cu pricepere şi dăruire, şi nu în ultimul timp cu iubire, cuvinte care prind contur eşti cu adevărat norocos! De curând am citit o carte scrisă de doamna scriitoare Silvia Kaţz Ianăşi „Doar iubirea rămâne”. În prefaţa acestei cărţi, doamna scriitoare aşterne cuvintele cu o eleganţă uimitoare: „Această carte a ieşit ca un izvor din sufletul meu, aşa cum lumina iese din pământ sau cer. Prin cuvintele scrise aduc omagiu celui mai minunat sentiment a cărui substanţă magică, atunci când îşi găseşte drum spre mintea şi inima noastră, ne ajută să cunoaştem sensul vieţii IUBIREA! Ea trebuie să fie dialogul nostru permanent în toate momentele vieţii prin care trecem, fericiţi sau nefericiţi, deoarece IUBIREA este magia dintre noi…”. Pentru a înţelege mesajul cărţii citite, trebuie să aduc în faţa ta, dragă cititorule câteva aspecte biografice despre doamna scriitoare. S-a născut în comuna Runcu, judeţul Gorj, la 19 septembrie 1954. Locuieşte în Israel şi a debutat în 2010, cu romanul „Dreptul la viaţă”.
Dar, să ne lăsăm purtaţi de magie şi să pătrundem în cuprinsul cărţii. Personajul central al cărţii este Stela, o doctoriţă evreică după tată, născută în România, dar care ajunge să se stabilească în Israel împreună cu mama sa, la o perioadă mare de timp după moartea tatălui. Aici se formează ca om, aici îşi întâlneşte dragostea şi tot aici îşi retrăieşte amintirile dure ale copilăriei, ce au marcat-o pentru totdeauna. Viaţa nu i-a fost uşoară deloc, însă toate aceste amintiri revin în memoria sa, în momentul în care îşi servea ceaiul fierbinte sau paharul de vin la terasa de pe malul mării, admirând marea şi parcă aşteptând încă o dată să apară David, bărbatul care a înţeles-o din prima clipă şi care i-a furat inima. „Ea se aşeza visătoare şi, în faţa unui ceai fierbinte sau a unui pahar cu vin, îşi citea revista preferată sau privea la nesfârşit valurile mării, a căror imagine îi aducea în suflet o energie nouă ce o făcea să viseze…”, iar aceste amintiri valoroase le păstra în inima sa. O, da, inima sa altruistă a făcut-o să ofere ajutor, celor care aveau nevoie de sprijin. Nu o dată, şi-a întins mâna spre cei ce aveau nevoie să le bandajeze sufletul. Meseria sa de psiholog a făcut-o mai receptivă la strigătul celor aflaţi în suferinţă: faţă de prietenele sale Miriam şi Hana, faţă de bătrâna uitată de copiii într-un azil.
Ce m-a impresionat pe mine ca cititor, sunt amintirile ce parcă o legau de România şi care reveneau cu multă intensitate în sufletul ei sensibil şi încărcat de frumos. Un suflet ce a fost murdărit în copilărie de o persoană fără suflet şi cu siguranţă şi fără Dumnezeu. Aceste amintiri dureroase erau scrise într-un jurnal de Stela, amintiri ce nu a avut curajul să le mărturisească nici faţă de soţul său David. Paginile omise intenţionat de Stela în jurnalul ei, trebuie să le descoperi tu, cititorule, să le vezi cu ochii minţii şi ai sufletului, şi să încerci să descoperi în Stela femeia frumoasă de odinioară, care acum ura oglinzile. Oare de ce? Inima sa, poate, nu mai bătea cu aceeaşi intensitate pentru viaţă? Nu mai avea motivaţia să zâmbească deoarece nu mai putea să-şi privească soţul, atunci când el se odihnea în fotoliul din sufragerie, după o zi de muncă. Plecase spre o altă lume, lumea veşniciei. Totul se pierduse, iar ea, Stela trăia prin amintiri. Amintiri ce reveneau şi reveneau! Paşii Stelei în drumul ei spre România îi vei petrece alături de ea, stimate cititor, deoarece eu nu pot să-ţi dezvălui tot conţinutul cărţii. Am să-ţi mai dezvălui doar un mic secret legat de Stela şi anume, preferinţele faţă de flori. Iubea floarea soarelui, considerându-o floarea ei preferată. Cât de elegantă i se părea această floare! Îţi rămâne aşadar să pătrunzi în cuprinsul cărţii, iar la final vei avea sentimentul că în sufletul tău s-a mai deschis o poartă spre lumină, spre bucuria de a oferi ajutor oamenilor, şi nu în ultimul rând bucuria de a citi pagini dintr-o carte minunată. O carte scrisă cu sufletul şi închinată iubirii.

Foto. Carmen Marin